Fost ministru al energiei: găsești oameni competenți, Sergiu Manea la BCR

„Astăzi vrem să încurajăm prosumatorii, mâine constatăm că sunt prea mulți. De ce au ajuns să fie prea mulți? Și, în loc să luăm o pauză cu noi prosumatori, ne gândim cum să-i păcălim pe cei pe care i-am încurajat verbal și financiar să devină prosumatori. Asta este România. Eu îi spun politica racului”, susține într-un interviu pentru HotNews Răzvan Nicolescu, fost ministru al energiei și membru al Consiliului de Supraveghere al OMV Petrom. 

• Nicolescu crede  că România va trece fără deconectări și fără blackout-uri peste perioada dificilă provocată de oprirea simultană a celor două reactoare de la Cernavodă.
• El afirmă că adevărata vulnerabilitate este alta.

„Cred că dintre cei 200-300 de oameni care gestionează sectorul energetic, pe diversele sale componente, peste 80% dintre ei nu au ce să caute în funcțiile de conducere pe care le ocupă”, afirmă Nicolescu în interviul pentru HotNews. 

Răzvan-Eugen Nicolescu este specialist în energie, cu experiență atât în sectorul public, cât și în cel privat. A fost director pentru Reglementare și Afaceri Publice la OMV Petrom, a ocupat funcția de președinte ACER și de ministru. 

Citește șiIlie Bolojan răspunde lui Sorin Grindeanu: cerere guvern PSD-PNL-UDMR

„Criza cea mai mare: nu sunt pregătiți profesional”

HotNews: Domnule Răzvan Nicolescu, cât de gravă este, de fapt, criza energetică din România? Pe de o parte, observăm panica din România, că nu vom produce suficient și că nu vom putea importa cât să acoperim necesarul de consum după oprirea ambelor unități nucleare de la Cernavodă. Pe de altă parte, Comisia Europeană susține că situația este sub control, sigură și stabilă, chiar dacă sunt anumite dificultăți. Care este realitatea? Răzvan Nicolescu: Avem o criză și este o criză prelungită, dar nu este neapărat o problemă de securitate a aprovizionării. Nu aceasta este cea mai mare problemă a noastră. Eu cred că vom trece cu bine peste această perioadă, adică, cu bine însemnând fără deconectări, fără blackout-uri, fără mari probleme de securitate a aprovizionării.

Criza noastră, din perspectiva mea, se manifestă ca o problemă de resurse umane și de gestionare a acestora. Cred că, dintre cei 200-300 de persoane care administrează sectorul energetic, în cadrul diferitelor sale componente, peste 80% nu au ce să caute în funcțiile pe care le ocupă.

De ce? Pentru că nu sunt pregătiți profesional să facă față cerințelor necesare ocupării unor astfel de funcții. Este criza cea mai mare. Deci este o criză de resurse umane, o criză de management al resurselor umane, este o criză de competență, de profesionalism. Și aici trebuie să ne trezim. Din punctul meu de vedere, situațiile cu numiri doar pe criterii de apartenență la un partid, la un clan, nu mai pot continua. Este nevoie de competență.

Profitul nu poate constitui singurul criteriu

-Spuneți că aceste numiri sunt făcute pe criterii de apartenență la clan. Care ar fi soluțiile?-În primul rând, numirea celor care conduc companiile este un proces fundamental. La companiile de stat, peste tot în lume, există o influență politică. Nu trebuie să fim naivi. 

În exemplul dat, francezii, atunci când numesc persoane pentru o companie de stat, aleg dintre doi, trei, patru sau cinci candidați care îndeplinesc cerințele profesionale. În final, dacă partidul de putere are o orientare de dreapta, preferă pe cel care pare să fie puțin mai de dreapta; dacă nu, optează pentru un candidat cu o orientare mai de stânga. <

În situația noastră, doar o mică proporție îndeplinește criteriile profesionale. Prin urmare, prima problemă se referă la procedura de numiri.

Al doilea punct problematică este de natură sistemică și se referă la mandatele și criteriile de performanță atribuite celor care conduc companiile, pe care aceștia le acceptă. Dacă aceste criterii de performanță se bazează exclusiv pe profit, așa cum pare să se întâmple în mare măsură, atunci nu este surprinzător că nu se fac investiții.

Descurajarea investițiilor

Investițiile reprezintă, în esență, capital blocat. Odată ce acestea se finalizează, apar costuri de amortizare. Aceste cheltuieli influențează rezultatul net.

Astfel, dacă desemnăm pe cineva care nu posedă competență profesională și îi atribuim în același timp un mandat care îl descurajează să investească, ne întrebăm de ce nu există investiții și de ce prețurile rămân ridicate.

Prețurile ridicate se datorează și faptului că am stabilit criterii de performanță orientate exclusiv spre profit.

„Dacă vrei să faci numiri bune, găsești oameni”

-De ce este construit sistemul de numiri în acest mod?-Este un lucru care s-a deteriorat de la an la an. În lunile în care am lucrat eu în administrație, lucrurile nu erau așa.

Am reușit să îl înscriu, dacă vă amintiți, în Consiliul de Administrație al Romgazului, pe domnul Sergiu Manea. L-am convingut să accepte. El a acceptat mandatul și a activat acolo pentru o perioadă. Ulterior, a devenit președintele celei mai mari sau a doua cea mai mare instituții bancare din România (CEO BCR).

De asemenea, poți să progresezi cu exemple similare.

Pentru a obține numiri de calitate, primul pas este să ai dorința de a le realiza. În realitate, dacă ești motivat, cauți activ și acționezi rapid, vei identifica candidați și îi vei convinge să se alăture.

Remunerațiile nu sunt de mică valoare; ele se aliniază cu piața. Mai ales, nivelul lor este în concordanță cu standardele din domeniu.

Îți aduci aminte? Am reușit să o conving să se alăture Consiliului de Administrație al Electrica, printre cele mai recunoscute femei din sectorul bancar european, provenind din familia Rothschild (n.red. Arielle Malard de Rothschild).

Astfel, am reușit să convingă persoane la nivel local și la nivel internațional

Nicolescu afirmă: Aceasta este România.

vulnerabilități în prezent, ce aspecte constituie cele mai semnificative slăbiciuni ale sistemului energetic românesc? În afară de criza de resurse umane, se subliniază și insuficiența capacităților de producție, precum și lipsa de depozitare. În afară de deficitul de personal calificat, există și o problemă de finanțare. Eu consider că, în anii următori, volumul investiții se va ajusta, îmbunătățindu‑se, în special datorită aporturilor private.

În prezent, există criză a resurselor umane, dificultăți în atragerea investițiilor și, a treia problemă din perspectiva mea, un cadru de reglementare și fiscalitate tot mai imprevizibil.

În esență, în loc să ne îndreptăm spre o creștere a predictibilității, ne îndreptăm spre o diminuare a acesteia.

Astăzi ne propunem să susținem prosumatorii, însă în ziua următoare observăm că numărul lor este excesiv. Ce factori au condus la această suprapondere? În loc să ne relaxăm alături de prosumatorii noștri, ne concentrăm pe modul de a-i înșela pe cei pe care i-am stimulat, atât verbal, cât și financiar, să devină prosumatori.

Asta este România. Eu îi spun „politica racului”.

„Nostalgia nu ține loc de eficiență”

-Cât de mult din actualele probleme sunt rezultatul unor decizii luate în ultimii zece ani, să zicem, și cât este rezultatul unor factori imposibil de controlat, precum seceta?-Sistemul energetic trebuie să fie suficient de rezistent pentru a face față secetelor, furtunilor, inundațiilor și așa mai departe. Dar noi, din păcate, încă suntem foarte nostalgici. Nostalgia nu ține loc de eficiență. 

Ne amintim că încheiem contracte pentru diferență în timp ce boom‑ul de investiții în fotovoltaic era deja în plină desfășurare. Ar fi trebuit să le semnăm cu patru ani înainte.

Astăzi ne constată că solicităm baterii, în timp ce mulți sunt pregătiți să le instaleze cu propriile fonduri. Se referă la modul în care punem în practică anumite politici. Dispune de un set de instrumente și de resurse financiare considerabile, inclusiv fonduri provenite de la Uniunea Europeană. Cum să valorificăm acele sume pentru a realiza acțiuni în mod coerent?

Se continuă să se vorbească despre proiecte la care se făcea referire când era student.

-Spuneți că există prea multă nostalgie. La ce vă referiți, concret?-Despre anumite proiecte vorbim de pe vremea când eram la facultate. În curând mi se duc copiii la liceu. Despre ce vorbim? Eram student la Energetică și vorbeam despre centrala, nu știu care, de la Tarnița. Le faceți sau nu le faceți? Vorbim prea mult și nu facem aproape nimic.

Din bine, sectorul privat continuă să se mișce. Totuși, există o îngrijorare că, din punct de vedere al calității, în special în segmentul investitori străini, experimentează o degradare. Această scădere este cauzată de impredictibilitate. Este esențial să adoptăm o atitudine serioasă. Trebuie să analizăm situația de zece ori. Atunci când facem declarații, este necesar să punem în practică, pe termen lung, deciziile noastre.

Astăzi nu luăm decizii, iar mâine vom modifica și plafona prețurile. Lipsa contoarelor inteligente ne împiedică să introducem tarife orare.

„nu spălați la ora 8, în vârf de consum”

Îi avertizăm în mod declarativ, însă este necesar să dispunem de instrumente și reglementări care să stimuleze prin tarife comportamentul dorit.

Vârful de consum trebuie remodelat. Există numeroase acțiuni neîndeplinite.

„Nu pierdem doar investiții, pierdem și calitatea investitorilor”

România se confruntă cu posibilitatea de a pierde fonduri private din cauza schimbărilor legislative, fie prin ANRE, fie prin alte autorități. În plus, nu doar capitalul privat se reduce, ci și profilul investitorilor, deoarece aceștia includ entități serioase, cu investiții pe termen lung, corporații mari din Europa, din regiunile anglo‑saxone și din Statele Unite, care, odată ce se stabilesc, rămân pe termen îndelungat, respectă legislația locală, achită taxele și remunerează corect angajații.

Sau am putea atrage investitori străini curajoși, care vin să investească rapid, să obțină profituri mari și, după aceea, să se retragă.

Atunci când ne prezentăm ca fiind neprevizibili și lipsiți de seriozitate, oamenii se îndreaptă către cei care oferă predictibilitate și seriozitate.

„Teoretic, statul poate administra bine companiile. Practica ne contrazice”

-Legat de investiții, ar trebui să renunțe statul la rolul de investitor în producția de energie? Ne uităm, de exemplu, la centrala de la Iernut, a companiei de stat Romgaz, care a început acum zece ani și nu a fost finalizată.-E o întrebare foarte grea. Teoretic, statele, în momentul de față, sunt din ce în ce mai interesate să fie implicate în acest sector strategic. Deci trendul este de implicare a statelor. Dar ideea la noi este dacă această implicare este benefică.

Din cauza lipsei noastre, doar unele firme din energie funcționează și rezistă, în mare parte datorită faptului că exploatează active deja amortizate.

Prețurile au continuat să crească pe parcursul timpului. În același moment, ele se mențin într-o oarecare stabilitate, în echilibru.

Însă provocarea constă în faptul că, analizând modul în care alte companii sunt conduse, pentru mine devine foarte simplu și am numeroase exemple pentru a susține că statul este foarte slab administrat. Foarte slab.

Îmi reamintesc de începutul conversației noastre, unde am menționat că există o mare problemă de resurse umane. În teorie, am putea identifica 10, 20, 50 sau 200 persoane competente. Eu susțin că avem nevoie de 200 de oameni competenți.

În această țară există posibilitatea de a identifica 200 de persoane cu competență și de a le convinge să preia responsabilitatea. În opinia sa, aceste firme ar putea fi, în condiții teoretice, gestionate și administrate eficient. Totuși, realitatea indică contrariul. El susține că răspunsul este dificil deoarece, deși teoretic este realizabil, în practică se dovedește a fi contrar.

În legătură cu închiderea unităților de energie pe cărbune

-Autoritățile române au cerut Comisiei Europene amânarea închiderii centralelor pe cărbune. Trebuie să continuăm cu ele sau nu?-Într-o situație de criză, orice capacitate la dispoziție este de ajutor.

În opinia mea, în zona centralelor de cărbune a apărut o narațiune referitoare la Uniunea Europeană, care aduce și închiderea nouă centralele de cărbune.

Centralele pe cărbune au suferit gestionări deficiente pe parcursul anilor. Randamentele lor au fost scăzute, iar multe dintre grupuri au o vechime considerabilă. Costurile de producție au crescut progresiv. În ciuda acestor probleme, în contextul actual, ele rămân utile. În consecință, ce acțiune trebuie întreprinsă?

Din perspectiva mea, nu ar fi trebuit să te angajezi administrativ pentru a închide unități fără să te asiguri că vei înlocui cu altele. În esență, aș fi spus că Uniunea Europeană a declarat:

„Voi aveți niște probleme cu centralele alea pe cărbune. Au randamente proaste. Uite, vă dăm niște bani să le modernizați.”

Am răspuns:

„Da, mulțumesc, iau banii. Voi încerca să-i utilizez, voi construi aceste unități și, după ce le voi construi, le voi închide pe celelalte”.

Ei ne-au dat banii, iar noi ne-am promis că vom construi unități.

„La investiții de sute de milioane sau miliarde de euro intervine competența”

-Dar de ce ne-am făcut că le construim? –Sunt investiții de sute de milioane, de miliarde de euro. Trebuie să te pricepi, să ai experiență când faci investiții. Nu-i așa ușor. 

Apucați-vă dumneavoastră sau orice om citește interviul nostru să se gândească: când te apuci să faci o casă, de câte probleme te lovești. Nu găsești aia, când vine aia, nu-i cealaltă, când vine cealaltă, vine conducta, nu-i chiuveta, când ai chiuveta, nu ai banda de izolare, când ai banda de izolare, îți pleacă instalatorul la o altă lucrare și așa mai departe.

Astfel, întâmpinăm dificultăți când amenajăm o locuință, dificultăți de organizare. Dar la investiții de acest nivel?

competenta, priceperea și know‑how‑ul sunt esențiale aici, iar abilitatea de a le să le faci contează. Aceasta constituie o problemă de management. Mă revin la oamenii implicați.

„Punem competența mai presus de obediență?”

-Acei manageri rămân în permanență pe funcții înalte în sistemul energetic românesc sau există vreo șansă să se schimbe lucrurile în ceea ce privește modul de numire a managerilor?-Vrem sau nu vrem competență? Care este politica de resurse umane a statului? Punem competența mai presus de obediență? 

„Dacă aș avea puterea, aș schimba peste 80% dintre oamenii care conduc sectorul energetic, iar când spun 80%, cred că sunt un pic prea generos.”

Ce inițiative energetice ați dori să accelerați în următorii doi ani, de exemplu? În opinia mea, există un singur proiect care contează cu adevărat. Acesta: atribuirea unor persoane competente în cele două-trei sute de poziții de decizie din sectorul energetic.

Dacă mi-ar fi acordată acea autoritate, aș înlocui peste 80% din personalul actual. Această transformare s-ar efectua într-o singură zi. Aș desemna noi persoane cu competență și integritate.

Acesta este proiectul de care avem cel mai mare nevoie. Restul, că va face unitatea aia, cealaltă, una sau alta, renunțăm, facem, sunt detalii. Cel mai important lucru este pe zona de competență, în managementul sectorului, în guvernanța sectorului, însemnând instituții și companii.

Peste 80%, din punctul meu de vedere, trebuie schimbat. Iar când spun 80%, cred că sunt un pic prea generos.

Ce profil are Răzvan Nicolescu?

Răzvan-Eugen Nicolescu este un profesionist în domeniul energetic, având experiență atât în administrația publică, cât și în mediul privat. În intervalul 2008–2014 a ocupat funcția de director al Reglementării și Afacerilor Publice la OMV Petrom. De asemenea, a deținut poziții de conducere la Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), inclusiv mandatul de președinte. În anul 2014 a fost numit ministru al Energiei.

În perioada 2015–2021 a activat ca partener pentru Resurse Energetice și Sustenabilitate la Deloitte, în zona Europa Centrală. În intervalul 2021–2025 a ocupat poziția de membru în Consiliul de Guvernanță al Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT).

Începând cu 2021, ocupă poziția de membru în Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom și a fost reales în aprilie 2025. În plus, deține funcția de director al Asociației pentru Energie Curată și Combaterea Schimbărilor Climatice.