În perioada guvernării lui Bolojan, s-au purtat numeroase dezbateri politice privind necesitatea unei reforme a statului, însă Ministerul Apărării Naționale (MApN) nu a fost inclus în aceste discuții, deși acest organ a devenit esențial din cauza războiului de la granița României. Chiar și după ce Bruxelles a susținut pregătirile pentru apărarea europeană,
În scopul de a clarifica implicațiile unei reforme a MApN, publicația Libertatea a interogat generalul în rezervă Dorin Toma din Armata României.
„În Ministerul Apărării sunt direcții, structuri înființate care ulterior și-au dezvoltat proceduri birocratice și care efectiv sunt o frână pentru creșterea capacității combative a armatei. Apoi, vorbim de club sportiv, spitale militare, 11 la număr, administrate de MApN, care, pe timp de pace, pot fi utile, dar la campanie sunt parțial relevante. Deși cred că suntem pe primul loc în NATO la numărul de spitale militare și cheltuim resurse importante, medicina operațională, cea care trebuie să asigure supraviețuirea pe câmpul de luptă, este una dintre cele mai mari vulnerabilități ale armatei române. Sunt comandamente, cu state majore, cu suprapuneri de responsabilități, astfel încât pasarea responsabilității între aceste structuri este la ordinea zilei”, explică Toma.
Citește șiFlorin Manole, ministrul propus la „Muncă” susţine „ferm” indexarea pensiilor, eliminarea CASS pentru veterani şi pentru mame
Generalul (rez.) Dorin Toma a ocupat conducerea Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO în perioada 2022-2025, după ce a fost șef adjunct al Forțelor Terestre Române timp de doi ani. În parcursul său profesional, el a deținut mai multe poziții cheie în Armata României și a participat la misiuni internaționale, inclusiv în Angola și Albania.
-Libertatea: În perioada guvernului Bolojan, s-a discutat mult politic despre nevoia de reformă a statului, nu însă și a Ministerului Apărării, deși acest minister este vital din cauza războiului de la graniță. Care ar fi primele măsuri de reformă pe care le-ați propune?
-Dorin Toma: Prefer să renunț la termenul reformă, pe care l-am considerat subestimat. În locul lui, aș adopta expresia reorganizarea structurii de conducere a Armatei Române, pentru a face procesul decizional mai flexibil și mai rapid. Astfel, ne referim la reorganizarea Ministerului Apărării Naționale și a Statului Major al Apărării.
Aceste structuri, în special ministerul, pot fi descrise fără a greși drept un „monstru” birocratic, lent și rigid, care, timp de decenii, a prioritizat procese administrative complicate în detrimentul implementării unor procese care să consolideze capacitatea operațională.
În esență, Armata Română se confruntă în primul aspect cu o deficiență a modelului său organizațional. Structura sa este prea orientată spre gestionarea instituției și nu este suficientă pentru a produce rapid forța de luptă.
Această inițiativă reprezintă prima și cea mai esențială acțiune pe care, cu o urgență deosebită, trebuie să o implementeze Ministerul Apărării. Momentul actual este deja prea îndepărtat, iar timpul a fost pierdut în cantită
Actualizarea reglementărilor ce reglementează apărarea națională trebuie promovată cu urgență în Parlament de către un minister care să evite conflictele politice și să se străduiască să obțină un consens specific asupra acestor legi. Câteva dintre aceste proiecte se află de luni, unele chiar de ani, în sertarele Parlamentului sau ale Guvernului.
Implementarea Carte Albe a Apărării și a unei Strategii Militare reprezintă o necesitate fundamentală, fără a sublinia că încă nu respectăm ciclul și termenele de planificare stabilite de lege. Documentele active datează din
Reorganizarea structurii de forțe a armatei reprezintă o acțiune strictă ce trebuie implementată pentru a permite integrarea noilor sisteme de armament și pentru ca unitățile să-și poată desfășura misiunea în mediul operațional contemporan.
Un altă inițiativă de intervenție constă în majorarea numărului de soldați prin întărirea forței active și a rezervei operaționale, având posibilitatea de a recurge la reintroducerea serviciului militar obligatoriu, dacă este necesar. În prezent, noul serviciu militar voluntar, stabilit la începutul anului, nu funcționează.
Punctul de accent pe inovație și tehnologie și pe colaborarea cu industria de apărare constituie alte măsuri cruciale care trebuie implementate cu maximă promptitudine. Ritmul transformărilor tehnologice este atât de rapid încât doar un parteneriat sincer între sectorul industrial și forțele armate poate garanta o putere de luptă efectivă.
Nu în ultimul rând, comunicarea strategică trebuie recalibrată astfel încât să se adreseze în primul rând cetățenilor, pentru a-i convinge că numai o armată puternică poate descuraja credibil orice adversar.
Toate aceste măsuri, precum și altele, trebuie să se orienteze, în esență, spre transformarea de la eficiența administrativă, așa-numită, la eficacitatea operațională.
Ce organizații din cadrul MApN considerați că sunt nefolositoare, cheltuiesc bani fără a contribui la Armata României?
În cadrul Ministerului Apărării există direcții și structuri create ulterior, care au dezvoltat proceduri birocratice și, în realitate, reprezintă un obstacol pentru creșterea capacității combative a armatei. De asemenea, se referă la cluburi sportive și la 11 spitale militare, sub administrarea MApN, care pot fi utile în perioade de pace, însă la desfășurarea unei campanii sunt doar parțial relevante. Cred că România ocupă poziția de primă clasă în NATO în ceea ce privește numărul de spitale militare și alocăm resurse semnificative, însă medicina operațională, esențială pentru supraviețuirea pe câmpul de luptă, reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilități ale armatei noastre.
Comandamente cu state majore și cu suprapuneri de responsabilități, astfel încât transferul responsabilității între aceste structuri este o problemă curentă. În schimb, nu observăm discuții privind o structură dedicată dezvoltării vehiculelor autonome, dronelor și roboților, fie ele terestre, aeriene sau maritime.
-Este nevoie ca Armata României să aibă trei state majore? De ce nu se comasează toate într-unul singur?
-În NATO sunt mai multe modele. Aceste state majore ale categoriilor de forțe, care au în principal sarcini administrative și de instruire, pot fi structuri independente sau comasate. Polonia a comasat aceste comandamente/state majore, păstrând în interior inspectorate specializate, și se pare cu rezultate foarte bune, dacă ne uităm la capacitatea armatei poloneze de a implementa noi proiecte, de a se adapta permanent și de a introduce noi forme, metode de instruire. Reorganizarea a permis, între altele, separarea mai clară a generării și pregătirii forței de conducerea operațională și reducerea numărului comandamentelor de nivel superior.
În Armata Română există, de exemplu, și alte unități de sprijin, create în ultimii ani, care ar putea fi combinate.
În ceea ce privește conducerea militară, de la planificare strategică până la operațiuni tactice, nu s-a realizat încă revoluția anticipată: trecerea de la un lanț de comandă ierarhic, rigid și lipsit de inițiativă la un model modern, tipic NATO, ce se bazează pe descentralizare și pe inițiativa comandanților la fiecare nivel, rămâne o provocare majoră pentru orice restructurare și consolidare.
Așa că se preferă existența acestor structuri greoaie, masive, pentru exercitarea unui control strict, ierarhic, până la cele mai joase eșaloane tactice. Vorbeam de acea birocrație militară prin care s-au inventat tot felul de proceduri consumatoare de timp pentru a controla tot ce se întâmplă până la nivelurile inferioare (aprobări pentru diverse activități de rutină), dar și pentru a dilua responsabilitatea.
În cadrul instituției, grupurile de lucru și fluxurile documentare complexe, precum și listele extinse de avize și semnăturile colective pe numeroase acte, constituie elemente zilnice ale sistemului. Ca urmare, doar puțini dintre angajați găsesc timp sau oportunitate pentru problemele operaționale esențiale: instruirea, învățarea din experiență, ajustarea procedurilor, sporirea interoperabilității și verificarea noilor echipamente, etc.
110 poziții de general sau amiral și 75.000 de soldați, conform Monitorului Apărării, înseamnă un general pentru fiecare 682 de militari, cifra depășind de două ori proporția americană. Înseamnă că România are mai mulți generali decât ar fi necesar?
Nu există un standard obligatoriu în cadrul NATO. În cadrul Forțelor Terestre române, care constituie mai mult de jumătate din totalul trupei armatei, există, după părerea mea, 24 de poziții de general. Din păcate, există un număr foarte mare de astfel de poziții în structurile centrale, responsabilitățile lor fiind legate de birocrație, despre care am menționat anterior.
Dar ceea ce este mai problematic este faptul că, în majoritatea cazurilor, acești generali nu au o experiență operațională. Chiar sistemul de carieră permite această anomalie: un traseu diferit în cariera militară pentru ocuparea funcțiilor de general din structurile centrale. Multă activitate la birou, mai puțină prin poligoane sau teatre de operații. Putem spune, astfel, că în Armata Română avem, practic, două categorii de generali.
–Guvernul alocă mai multă sumă în domeniul birocratic-administrativ al MapN decât în dotarea soldatului român?
-Este greu de estimat. Ceea ce este important de menționat este că o structură birocratică, administrativă, nu costă numai salariile oamenilor care o compun; costă și prin întârzierile pe care le introduce în derularea diferitelor procese și în luarea deciziilor. În esență, astfel de structuri devin de multe ori o frână în modernizarea armatei și în creșterea capacității de luptă, fie că vorbim despre achiziția tehnicii, fie despre dotarea soldatului cu armament, aparatură optoelectronică sau echipament individual.
COMENTARII / 0