Alexandru Florian consideră că prima eliminare a unui bust al lui Octavian Goga, realizată după ce legea a fost revizuită, semnalează începutul unei transformări ce trebuie finalizată în totalitate. Directorul Institutului „Elie Wiesel” explică de ce legea interzice onorarea publică a politicianului antisemit, dar nu și studiul poetului în școli.
Pe 28 martie, personalul Ateneului Naţional Iaşi, subordonat Primăriei, a îndepărtat un bust ce ilustra Octavian Goga, poziționat cu cinci ani în urmă în cartierul Copou. Acest act a fost inițiat după ce Asociaţia pentru Prevenirea şi Combaterea Antisemitismului şi Legionarismului din Arad a solicitat Primăriei și Consiliului Local să implementeze OUG 31/2002, modificată în decembrie 2025 prin Legea 241/2025, denumită „Legea Vexler”.
Fotografie din timpul instalării bustului în Iași, în aprilie 2021. Foto: Facebook/Primăria Iași
Citește șiCum văd oficialii UE România: slaba colectare a taxelor și investiții păguboase, marile probleme. Ce așteptări au de la viitorul Guvern
Un grup de intelectuali din jurul revistei „Oraşul” şi al filialei clujene ASTRA – printre semnatari, Ioan-Aurel Pop, Florin Piersic şi Dorel Vişan – a acuzat însă o „interpretare abuzivă a legii” şi un „atentat la identitatea naţională”.
HotNews a purtat o conversație cu Alexandru Florian pentru a clarifica de ce Goga poate fi inclus în manuale, deși nu în mod spontan, și pentru a evidenția pericolul ca demontarea monumentelor să stimuleze radicalizarea chiar și a persoanelor pe care legislația își propune să le convingă.
În 2012, Alexandru Florian a preluat funcția de director general la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
Fotografie: Arhiva personala, autor: Alexandru Florian
„Goga s-a întâlnit cu Hitler. A fost un antidemocrat”
HotNews întreabă: Domnule Alexandru Florian, credeți că din Octavian Goga mai rămâne ceva legitim de admirat, după ce antisemitismul și activitatea politică lui au fost condamnate? Alexandru Florian răspunde: Rămâne activitatea culturală, în special cea literar‑poetică, pentru că cea jurnalistică este antidemocratică, având în vedere articolele pe care le-a scris în special după Primul Război Mondial și până în 1938, când a decedat. Octavian Goga este astăzi în manualele de limba română
Conform modificărilor legislative din urmă cu un an, Oordonţa 31/2002, modificată în 2025, spune clar la articolul 12, că se interzice denumirea sau menținerea denumirilor de străzi, spații publice, instituții etc. a liderilor partidelor fasciste, legionare etc. Din punctul ăsta de vedere, Octavian Goga a fost lider de partid fascist în România. El a avut svastica drept siglă de partid. Astfel, numele „Octavian Goga” nu-și află locul pe spațiul memoriei publice.
Legislația nu poate fi pusă sub semnul întrebării; trebuie să fie acceptată și pusă în practică. Aceasta reprezintă fundamentul unui sistem juridic. În absența respectării acestui mecanism, întreaga realitate se degradează.
Explicaţia e că orice memorie afișată pe spațiul public, sub forma unei denumiri instituționale, fie că-i publică, fie că-i privată – adică fie că-i ONG, fie că-i instituție publică –, orice bust pus pe spațiul public, orice nume de stradă şamd. presupune că cetăţenii care trec prin locul acela, vor vedea, de exemplu: Biblioteca „Octavian Goga”, Strada Octavian Goga, Şcoala Octavian Goga. Fiind pe spaţiul public, înseamnă că lui i se promovează memoria drept o persoană care, cât a trăit, a făcut ceva bun, care trebuie să rămână. Memoria publică are rolul să te inspire şi să-ţi fie model.
– Vi se pare OK ca cineva să spună că respinge antisemitismul lui Octavian Goga, dar că îi place poezia lui?
În esență, este necesar să se adopte o analiză critică a figurii publice Octavian Goga. El a activat atât în sfera politică, cât și în cea culturală. O astfel de evaluare critică este apreciată pentru aprofundarea cunoașterii. Consider că este acceptabil, însă aceasta nu constituie un motiv sau un argument pentru a promova memoria sa în spațiul public.
Ce acțiuni au fost întreprinse odată cu montarea bustului
Octavian Goga a avut un bust în Iaşi, instalat în 2021 și scoțut în acest an. În momentul montării, Institutul „Elie Wiesel” nu a cerut eliminarea. În acea perioadă, am purtat o conversație cu Primăria. Situația este că Octavian Goga este asociat cu numeroase denumiri oficiale în România, inclusiv școli, străzi, biblioteci și busturi. În cazul bustului din Iaşi, aprobarea a fost inițiată de presa locală, care a raportat montarea în 2021. În acea oc
Cum să expui, în 2021, o persoană care, din punct de vedere politic, a fost un lider antidemocrat, antisemit, care s-a întâlnit cu Adolf Hitler şi cu Alfred Rosenberg, ideologul Partidului Naţional Socialist din Germania, care a împărtășit ideologia fascistă a lui Mussolini?
Primăria nu a știut cum să răspundă la această întrebare publică. Primarul a venit cu o soluție de compromis: a amplasat pe lateralul soclu o placă cu un mesaj nefericit:
„Din păcate….”
Pe placa centrală a
Ţine de maturitatea clasei politice
– Oraşul Viena a păstrat monumentul fostului primar Karl Lueger, cunoscut pentru antisemitismul său politic, dar l-a înclinat cu 3,5 grade și i-a adăugat o contextualizare istorică, probabil tot o placă. Potrivit municipalităţii, l-a transformat din monument în loc de avertizare şi dezbatere. „Îndepărtarea sau chiar ştergerea trecutului contrazice înţelegerea noastră asupra memoriei şi face imposibilă reflecţia critică”. Dumneavoastră sunteţi de acord cu genul acesta de abordare?– Eu nu sunt adeptul acestei opțiuni. Îi pot spune nici fierbinte, nici rece, ci călduţă. Sunt mai degrabă adeptul unei reglementări bazate pe o legislaţie clară.
Din punctul ăsta de vedere, legislaţia din România e clară şi nu permite asemenea nuanţe. Dar ea nu e prima de acest tip şi nu a fost inventată de România. Este şi în alte ţări din Europa în care fascismul sau nazismul au fost la putere şi au produs efecte devastatoare. Deşi mişcările astea nu s-au terminat odată cu al Doilea Război Mondial – se vorbea despre mişcări neonaziste, neofasciste –, grupurile respective au avut un impact social minim. Dar ţările şi-au luat o măsură de prevenţie: am trăit odată ce am trăit, democraţia nu a putut să oprească aceste mişcări extrem de radicale, care au generat genocid. Şi, ca să nu mai ajungem acolo, ne asumăm o legislaţie.
După căderea regimului franchist, Parlamentul spaniol a aprobat, în 1977, o lege ce viza reconcilierarea cu trecutul fascist al țării. O altă lege, adoptată în 2007, stabilește clar destinul monumentelor publice din perioada franchismului. Franco a fost înmormântat într-un mausoleu, menite să-i perpetueze memoria, iar rămășițele sale au fost scoase la 12 ani după promulgarea legii. Acest proces, de durată îndelungată, depinde de maturitatea clasei politice, a instituțiilor și a societății.
Altă ilustrație: în 2015, Consiliul Local al unei localități spaniole a inițiat o procedură de demolare a unui monument dedicat Mișcării Legionare, unde anual se adunau urmașii și membrii extremismului de dreapta. Aceste grupuri susțineau mesaje, desfășurau slujbe și participau și din România. Procesul a durat 11 ani, iar obstacolul major a fost că monumentul se afla pe proprietate privată.
În 2026, România se confruntă cu un spațiu de memorie publică referitor la Holocaust care este paradoxal. Pe de o parte există o amintire colectivă ce subliniază memoria victimelor și are un rol educațional; pe de altă parte există un alt spațiu memorial care onorează persoane condamnate pentru crime de război, inclusiv lideri de extremă dreapta. Acest al doilea spațiu se restrânse progresiv, însă încă persistă.
„Mi se par grave aceste mesaje ale intelectualilor publici”
– Remarcaţi că acest spaţiu se restrânge, cel mai recent raport publicat de Institut constată atitudinile antisemite sunt mai răspândite. Poate exista o corelaţie? Poate oamenii nu cunosc faptele lui Octavian Goga, percep că li se ia cultura naţională şi devin mai radicali. Cum măsurați succesul Institutului? Prin numărul busturilor îndepărtate sau al străzilor redenumite sau prin scăderea atitudinilor antisemite din societate?– Cred că este firească starea de nemulţumire, supărarea populației. Am ajuns într-un moment al societăţii româneşti când vedem că unii nu mai au dreptul la publicitate, să fie promovaţi ca super-eroi pe spaţiul public, pentru că persoanele respective nu au fost aşa cum credeam noi că sunt.
În același timp, în comunitatea românească se desfășoară un fenomen deosebit. S-au manifestat numeroase reacții în favoarea imaginii pozitive a lui Octavian Goga și doar câteva analize sau articole critice, menite să expună complet viața sa publică. Acestea ar trebui să arate publicului de ce este dăunător să perpetuăm memoria lui. Mesajele din cercul intelectualilor publici, care îl justifică pe Goga din punct de vedere politic, păreau foarte grave.
Pe de altă parte, în locul unde există lege, nu există nicio excepție. Nu este Legea lui Silviu Vexler, nici cea a Institutului, nici cea a mea. Aceasta este o lege adoptată de o majoritate parlamentară. În același timp, doresc să subliniez că Octavian Goga poate fi citit în școli și în biblioteci, fără a dispărea de pe pagini. Cărțile despre Octavian Goga nu vor fi eliminate; nu reprezintă o cenzură a operației sale intelectuale.
Noi nu ne evaluăm activitatea în funcţie de câte nume de străzi au mai dispărut sau în funcţie de câte statui s-au mai scos de pe spaţiul public. Avem o activitate de monitorizare, în urma căreia am publicat acest raport, edităm cărţi şi reviste în urma cercetării multidisciplinare a istoriei recente a României. Cel mai recent volum e „1941. Gropi comune în pădurea Vulturi”, publicat la 85 de ani de la Pogromul de la Iaşi, pe baza unor cercetări arheologice, istorice şi criminalistice. Avem şi activităţi culturale educative, piese de teatru, tabere de pictură sau producere de instalaţii artistice, facem evenimente culturale.
Nu considerăm memoria publică ca principalul obiectiv al activității noastre, însă o monitorizăm și o privim cu interes – aceasta este menționată în Strategia națională de Combatere a Antisemitismului și a Rasismului pe 2024-2027. În opinia noastră, subiectul este esențial pentru întărirea conștiinței civice. Construirea unei culturi civice democratice se realizează prin educație, iar noi dorim să contribuim cu sprijin.
COMENTARII / 0