Radu Marinescu, fost ministru al Justiției și social-democrat, a afirmat că instituția pe care a condus-o a obținut mari progrese în readucerea în țară a condamnaților evadati. Această declarație a venit imediat după ce HotNews a publicat fotografii cu întâlnirea din Italia dintre Marcel Ciolacu și Ionel Arsene, fost politician PSD condamnat pentru trafic de influență, care a fugit în Italia și nu a fost adus în țară pentru a-și ispăși pedeapsa.
Paul de România,
HotNews: În cazul lui Arsene, au existat numeroase încercări de a-l readuce în țară în perioada în care Alina Gorghiu ocupase funcția de ministră. Vă întreb acum ce măsuri a implementat Ministerul Justiției de la momentul în care ați preluat mandatul, în vederea reapropierii fugărilor în țară.
Citește șiReuters: Numeroși candidați republicani se distanțează de Trump înaintea alegerilor intermediare din 3 noiembrie
Radu Marinescu: În timpul mandatului meu, s-a reușit aducerea mai multor persoane care aveau notorietate, fie vorbim de Ionuț Costea (n.red – fostul președinte Eximbank) din Turcia, fie că vorbim despre familia Potra din Dubai, fie că vorbim despre domnii Mocanu, s-au făcut pași foarte importanți în a asigura succesul procedurilor pentru aducerea în țară a domnului Paul de România.
Ministerul de Justiție, alături de autoritățile române, s-au deplasat și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, unde au obținut hotărâri de o importanță majoră, fapt ce ne-a permis să continuăm cu perseverență cererile de predare a acestor persoane către autoritățile din România.
În legătură cu Paul din România, am colaborat îndeaproape cu autoritățile franceze, susținând exercitarea căilor de atac. Întrucât cererea României de predare a acestei persoane, adresată autorităților din Franța și Malta, fusese respinsă de două ori, am reușit acum să obținem o hotărâre favorabilă la Curtea de Apel din Paris. Mai există un pas în soluționarea contestației de către Instanța Supremă din Franța, iar speranța este că vom obține un rezultat foarte bun în aducerea acestei persoane în România.
Am depus eforturi continuu pentru a garanta că indivizii care evită Justiției vor fi aduși în fața acesteia. Fie că ne referim la mandate de arestare europene, fie la instrumentele de extrădare în situații în care ne aflăm în afara spațiului european.
Precedentul titular al Justiției, Radu Marinescu. Fotografie: Inquam Photos / George Călin
“Am redus considerabil aglomerația din penitenciare”
dar tribunalul din Bari a respins solicitarea României.
– Dar concret, în cazul lui Ionel Arsene? – Situația este bine cunoscută: autoritățile române au continuat eforturile, aplicând pe deplin toate instrumentele legale și de cooperare internațională. Curtea de Apel din Bari a respins solicitarea de predare, susținând că există probleme de sănătate implicate.
În aceste tipuri de proceduri, după cum știți, interesele statului care cere predarea sunt susținute de organele de parchet din statul solicitat. Prin urmare, Ministerul de Justiție și autoritățile românești nu au intervenit direct în proces, însă am furnizat integral toate informațiile și datele relevante pentru a demonstra că o persoană, chiar dacă este bolnavă, poate fi tratată și în România.
În timpul mandatului meu am reușit să reducem considerabil aglomerația din penitenciare. Am ajuns la o rată… rata era de peste 100%, am redus-o la 100%, astfel încât nu mai avem supraaglomerare și eforturile făcute de noi, de autoritățile române, sunt recunoscute, inclusiv la nivelul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și la nivelul autorităților europene, care au făcut verificări în penitenciarele din România și au apreciat modul în care autoritățile române au gestionat situația.
– Ați enumerat mai multe persoane condamnate care au fost extrădate, totuși mai sunt persoane precum Mario Iorgulescu, de exemplu, care după atâția ani nu s-au întors în țară. Există acea decizie a CJUE din septembrie 2025, care se aplică retroactiv și spune că o autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare și să preia ea însăși executarea pedepsei fără consimțământul statului care a emis acest mandat, statul român a efectuat noi demersuri pe lângă statele care au refuzat extrădarea de atunci până acum? – În profil european există mecanisme foarte bine conturate de lege pentru cooperarea judiciară.
Profilul extra-UE include fie acorduri bilaterale, fie tratate sau convenții internaționale la care părțile implicate într-o problemă judiciară concretă pot să participe, fie principii ce reglementează reciprocitatea și cooperarea bună între state. În profilul european, totul este foarte, foarte bine organizat. Se menține un dialog direct între autoritățile judiciare și între ministerele de Justiție.
„Au existat toate demersurile”
În fiecare ocazie în care am colaborat cu colegii mei din alte țări în cadrul mandatului meu, am discutat în mod esențial despre cooperare judiciară. Am avut, de asemenea, conversații de acest tip cu reprezentanții diplomatici ai diferitelor state, atât din Uniunea Europeană, cât și din afara acesteia, referitoare la aspecte de cooperare judiciară. Prin urmare, în ceea ce privește Ministerul de Justiție, pot afirma cu certitudine că s-au realizat toate inițiativele de comunicare instituțională necesare pentru a ne asigura că există o excelentă cooperare judiciară cu statele în care există un interes din partea noastră de a aplica astfel de mecanisme.
Am depus eforturi pentru a crea un cadru legal cât mai potrivit, astfel încât să obținem un cât mai mare succes. Hotărârea CJUE a fost aplicată de noi în toate situațiile, iar un exemplu foarte bun este cazul lui Paul de România.
Ce motive determină fuga condamnaților în Italia?
Motivul pentru care majoritatea condamnaților optează pentru Italia sau Grecia? Nu consider că ar trebui să reducem situația la o generalizare sau absolutizare privind fuga în Italia. În primul rând, cei care se eliberează de jurisdicția românească, cei care evită hotărârile penale finale, precum și persoanele care, asemenea familiei Potra, s-au scăpat de măsuri preventive. Cei care decid să facă acest pas încalcă legea, iar scopul nostru este, fără îndoială, să folosim mijloacele necesare pentru a-i face să răspundă în fața justiției. În mod clar, nu intervenim în conținutul procedurilor judiciare; restul este responsabilitatea sistemului de justiție și a deciziilor sale.
Totuși, faptul că aceștia se îndreaptă către anumite jurisdicții precum Italia, Franța, Grecia și Emiratele Arabe, nu știu exact, derivă din calculele pe care
În interacțiunea cu instituțiile din Italia, am purtat întâlniri cu ministrul de Justiție local, am schimbat informații între ministere și cu autoritățile judiciare. În funcție de deciziile noastre, am acționat, iar dacă nu mă greșesc, Italia a revizuit normele pentru a interzice speculațiile făcute de asemenea indivizi.
În cele 16 luni ale mandatului, credeți că ați fi putut face mai mult pentru a readuce fugarii în țară? Aș dori să subliniez un aspect esențial. Există cazuri care, în mod legitim, atrag atenția opiniei publice. Totuși, există sute, subliniez sute de cazuri, aproximativ 800, în care, în perioada mandatului meu, am reușit să readucem fugarii în țară. Astfel, trebuie să se observe și partea mai puțin vizibilă mediatic sau pentru public a eforturilor depuse de Ministerul Justiției și de autoritățile din România.
Actualitate
Marinescu afirmă că cifra celor care fugară este
infim
în comparație cu cei care au fost extrădați.
Procentul persoanelor care se sustrag este infim, în raport cu procentul celor pe care am reușit să-i aducem în țară. Astfel, operațiunea noastră de readucere a fost foarte eficientă.
Că se poate face întotdeauna mai mult cu bună credință? Da, este foarte adevărat. E un principiu care guvernează orice fel de activitate. Dacă vrei să fii foarte bun, trebuie întotdeauna să încerci să faci mai bine.
Într-un hotel de lux situat pe malul Lacului Garda din Italia, se aflau Marcel Ciolacu și Ionel Arsene, fostul președinte al CJ Neamț.
„Depinde de context dacă o întâlnire are sau nu are o anumită conotație, fie pozitivă, fie negativă”
– Ce credeți că înțelege omul de rând în momentul în care apar aceste fotografii cu un demnitar al statului la masă cu o persoană condamnată, dată în urmărire generală? – Eu, pe lângă faptul că am reprezentat și reprezint și acum statul român ca deputat, sunt avocat, sunt jurist. Lecția mea profesională este întotdeauna să comentezi și să încerci să prezinți perspectiva ta asupra unei situații când cunoști în mod nemijlocit, direct, și ai trecut prin filtrul analizei tale o anumită situație. Eu nu am reușit să văd aceste fotografii.
Înțeleg că această situație reprezintă o întâlnire confidențială între două persoane. În cazul în care această reuniune a avut și o dimensiune publică, adică a avut loc în cadrul exercitării unui mandat oficial, atunci și mandatul respectiv implică și perspectiva publicului care te-a plasat în acea poziție, iar acest aspect poate fi analizat. Totuși, nu pot să ofer un comentariu, pentru că nu dețin informații privind contextul. Se poate discuta dacă a fost o întâlnire de natură publică sau doar una privată între persoane care se cunosc sau nu se cunosc.
– Dar dumneavoastră, personal, dacă ați fi în vacanță, de exemplu, și ați primi o astfel de invitație, ați accepta să stați la masă cu o persoană care a fost condamnată? – Uitați, eu, în momentul în care am ocupat o funcție publică și am fost în exercițiul funcției publice respective, am avut întâlnirile pe care agenda publică mi le stabilea. După cum vă amintiți, a existat față de mine o serie de, hai să zicem, atacuri dintr-o anumită zonă politică care mă acuzau că în calitate de avocat am interacționat cu persoane condamnate.
Chiar dacă aceasta reprezintă profesiei pe care am exercitat-o cu bună credință, înțelegerea unei întâlniri dintre două persoane depinde de context, determinând dacă aceasta dobândește o nuanță pozitivă sau negativă.
Este esențial ca această reuniune să fie lipsită de orice caracter ilicit, contrar legii, pentru că în astfel de condiții apare cu adevărat o problemă. În celelalte privințe, subliniez că totul depinde de context. În calitate de avocat, am avut contact cu persoane condamnate, deoarece această activitate face parte din profesia mea. Când ocupam o funcție publică și îndeplineam atribuțiile din agenda publică, am întâlnit doar persoanele care erau direct implicate în exercitarea funcției mele.
COMENTARII / 0