Islandezii se îndreaptă spre Europa: impactul declarațiilor Trump și miza

var ad = document.createElement(‘div’); ad.id = ‘AdSense’; atributul className al obiectului ad este setat la AdSense.Citește șiPetrișor Peiu: Guvernul Luca Niculescu, dacă va trece, va...

var ad = document.createElement(‘div’);

ad.id = ‘AdSense’;

atributul className al obiectului ad este setat la AdSense.

Citește șiPetrișor Peiu: Guvernul Luca Niculescu, dacă va trece, va fi prezidențial. Nicușor Dan a avut un comportament greu acceptabil

ad.style.display = ‘block’;

ad.style.position = ‘absolute’;

Se setează proprietatea height a stilului obiectului ad la 1px.

I’m sorry, but the text you provided isn’t a news paragraph—it looks like a snippet of code. Could you please share the actual paragraph you’d like rewritten?

Într-o lume tot mai tulbure, o parte dintre rezidenții Islandei, o mică națiune insulară, se bazează pe securitatea adusă de solidaritate înainte de votul săptămânii viitoare care va decide aderarea la UE, conform publicației The Times.

Trump a exprimat în ianuarie nemulțumiri privind ceea ce el considera reticența aliaților NATO de a recompensa

„sângele, sudoarea și lacrimile”

americanilor, iar discursul a dobândit o întorsătură neașteptată.

„Islanda nu ne susține, asta vă pot spune”, a declarat Trump la Davos. „Bursa noastră a înregistrat ieri prima scădere din cauza Islandei, așa că Islanda ne-a costat deja o mulțime de bani.”

Se presupune că a menționat Groenlanda. Această eroare de limbaj a generat însă o tremurâre de anxietate în rândul multor islandezi, sporind convingerea că această națiune îndepărtată ar trebui să se apropie mai mult de Europa.

7 luni după evenimentul inițial, această țară insulară, cu puțin peste 400.000 de rezidenți, se pregătește să organizeze un referendum care să decidă dacă va deschide negocierile de aderare, în speranța de a deveni cel mai recent și cel mai mic membru al Uniunii Europene. În urma acestor negocieri, s-ar planifica un al doilea referendum pentru a ratifica acceptarea condițiilor de aderare.

Thorgerdur Katrin Gunnarsdottir, ministrul de externe al Islandei, a declarat pentru The Times că, într-un context tot mai instabil, ea găsește siguranță în număr.

„Din păcate, lumea devine din ce în ce mai imprevizibilă”, a spus ea. „De aceea este important ca o națiune mică precum Islanda să înțeleagă beneficiile apartenenței la un grup mai mare, format din națiuni cu viziuni similare, cum ar fi UE. De aceea considerăm că este un moment potrivit pentru noi să negociem.”

În ciuda acestui fapt, rezultatul alegerii programate pentru weekendul viitor se prefigurează a fi foarte strâns. În timp ce sondajele în general au evidențiat un mic avantaj pentru campania „Da”, un studiu publicat acum două săptămâni a demonstrat că opinia publică se împărțea exact 50/50. Ultimul sondaj, efectuat de Gallup, a raportat 51,5% în favoare și 48,5% împotrivă.

Nu este prima ocazie în care un val de incertitudini determină Islanda să se orienteze către Uniunea Europeană. În 2009, în momentul în care sectorul bancar al națiunii, extrem de supraîndatorat, a fost distrus de criza financiară, guvernul de centru-stânga din acea perioadă a inițiat negocierile de aderare.

Procedura a fost abandonată efectiv după patru ani, în timp ce economia s-a restabilit și forțele de centrul-dreapta au preluat conducerea politică.

În 2024, coaliția de centru-stânga — formată din Social-Democrații prim-ministrului Kristrun Frostadottir, Partidul Liberal de Reformă, pro-UE, și Partidul Poporului, care se opune aderării la UE — s-a angajat să supună negocierile de aderare la UE unui referendum, care urma să aibă loc înainte de sfârșitul anului 2027.

Ambiivalența publicului islandez față de blocul comunitar, care oscilează între entuziasm și reticență, nu este o noutate, potrivit lui Eirikur Bergmann, profesor de științe politice la Universitatea Bifrost. „Chestiunea aderării la UE a fost întotdeauna foarte controversată în Islanda, iar islandezii s-au împărțit practic în două tabere pe această temă și au rămas așa de foarte, foarte mult timp”, a spus el.

În această ocazie, există două aspecte noi. În primul rând, Bruxelles manifestă o dorință mult mai intensă decât oricând să includă Islanda ca al 28-lea membru al UE. Motivul constă în faptul că Uniunea, împărțită în ceea ce privește extinderea spre est, caută un exemplu de succes aparent simplu pentru a-și restabili impulsul.

Islanda satisface toate condițiile necesare. Este o națiune prosperă, având un PIB pe cap de locuitor superior celui oricărui stat UE, cu excepția Luxemburgului și Irlandei. Ca națiune nordică, se găsește constant în primele zece din clasamentele mondiale privind dezvoltarea umană și democrația liberală.

Islanda se află deja în cadrul Schengen, în spațiul de circulație liberă, al pieței unice și al Spațiului Economic European, alături de Norvegia și Liechtenstein, în contrast cu Ucraina, Moldova și majoritatea candidaților din Balcanii de Vest.

Procesul de aderare ar presupune, în principal, o serie de ajustări legislative, nu reforme radicale solicitate de Kiev.

În scenariul în care Islanda se va alătura blocului, se poate observa și o posibilitate atrăgătoare de a deplasa echilibrul în favoarea Norvegia, care și-a reînnoit periodic flirtul cu UE.

Gunnarsdottir și alți susținători de rang înalt ai campaniei „Da” susțin că toate aceste măsuri urmăresc să ofere Islandei o poziție de negociere mai puternică decât cea pe care o deținea la sfârșitul anilor 2000.

Al doilea factor constă în faptul că zona de conexiune dintre Atlanticul de Nord și Arctica reprezintă astăzi un punct mult mai periculos decât în 2009.

Trump ar putea fi fascinat de o altă insulă cu populație redusă, amplasată la câteva sute de mile spre nord-vest, însă Iceland a suferit din cauza deteriorării generale a securității în Europa de Nord în ultimii ani.

Fără o forță militară proprie, acest stat fondator al NATO se bazează pe partenerii săi pentru apărare. În plus, aceștia sprijină patrularea gardului de coastă, compus din 250 de membri, care supraveghează mai mult de peste 2 milioane de kilometri pătrați de ocean, într-un context în care activitatea submarinelor și a aeronavelor rusești devine tot mai frecventă.

Însă aderarea la UE nu ar aduce, de la sine, o îmbunătățire majoră a situației, pentru că clauza de apărare reciprocă stabilită la articolul 42.7 este în general percepută ca fiind mult mai slabă decât articolul 5 al NATO.

Totuși, Gunnarsdottir menționează că siguranța nu se bazează exclusiv pe forța militară; în mod propriu, Islanda se confruntă cu o vulnerabilitate sporită față de tarife și alte forme de presiune comercială decât ar fi în cazul în care ar face parte din cel mai mare bloc economic mondial.

Gylfi Zoega, profesor de economie la Universitatea din Islanda, a declarat: „Dacă ai fi la guvernare aici, iar SUA, care au fost protectorul tău încă din 1951, se comportă așa cum o fac, folosind comerțul ca instrument de coerciție, atunci aderarea la Uniunea Europeană ar spori securitatea economică pentru o economie foarte mică, dependentă de comerțul liber și de lanțurile de aprovizionare.”

Un alt motiv convingător pentru susținerea taberei „Da” a constatat fragilitatea coroanei islandeze, printre cele mai mici monede naționale din lume.

Inflația a rămas constant ridicată, situându‑se în prezent la 5,4%, aproape de dublul ratei din zona euro. Rata de referință a dobânzii se stabilește la 8%, iar dobânda standard pentru creditele ipotecare este de 9%.

Acest factor a condus la alegerea de a vota anticipat cu

„da”

de către Sigrun Lina Thordisardottir, consilieră în orientare profesională, în vârstă de 40 ani, din Reykjavik.

„Scopul meu este doar să explorez ce va rezulta din negocieri și să văd dacă este ceva potrivit pentru noi, deoarece vom organiza un alt referendum dacă vom obține un acord cu care să fim mulțumiți”, a spus ea. „Sperăm că rata dobânzii va scădea dacă aderăm la UE și adoptăm moneda euro.”

Icelanders în rândul cetățenilor islandezi manifestă nemulțumire față de viteza cu care se desfășoară referendumul, afirmând că nu consideră că posedă informațiile esențiale pentru a decide în mod informat.

Unii nu sunt mulțumiți din cauza că se întâmplă în perioada vacanței de vară.

Criticile mai semnificative se concentrează în principal asupra suveranității. Islanda acordă o atenție deosebită protecției sectorului pescuitului, care reprezintă 40% din exporturile sale și ocupă aproximativ 4% din forța de muncă.

Se teme că trăuțele de la Spania și Irlanda ar putea pătrunde în zonele marine ale Islandei și ar putea disputa stocurile abundente de cod, capelin, eglefin și hering, într-un mod asemănător cu activitatea vaselor britanice înainte de celebrele „războaie ale codului” din mijlocul secolului al XX-lea.

Heidrun Lind Marteinsdottir, director executiv al Fisheries Iceland, o organizație ce protejează interesele sectorului pescuitului, a declarat că Islanda ar necesita o derogare permanentă de la politica comună a UE în domeniul pescuitului.

Gudrun Hafsteinsdottir, fost ministru al justiției și lider al Partidului Independenței (partid conservator), a susținut că Islanda nu ar obține beneficii semnificative dacă ar renunța la o parte din suveranitatea sa, deoarece dimensiunea mică a țării ar conduce la o influență marginală în cadrul politicilor Uniunii Europene.

Bruxelles a fost prezentată ca fiind reticentă să acorde Islandei reduceri majore sau alte concesii sub forma „măsuri de atracție”, iar Islandia a manifestat scepticism față de această posibilitate. Ea a argumentat că țara ar beneficia mai mult de la consolidarea legăturilor cu Regatul Unit, Statele Unite și vecinii săi nordici, menținând totodată o colaborare strânsă, dar externă, cu UE.

„Redeschiderea negocierilor nu este ca o cutie de bomboane din care noi, islandezii, să putem alege pur și simplu cele mai bune bucăți”, a spus Hafsteinsdottir. „Dacă vrem să aderăm la Uniunea Europeană, atunci trebuie să respectăm cadrul de reglementare existent în Uniunea Europeană. Și nu vom schimba Uniunea Europeană.”

Glodis Gunnarsdottir, artistă de 57 de ani, fără legătură de rudenie cu ministrul de externe, a trăit în Regatul Unit pentru aproape două decenii și a evocat compromisurile legate de vechea participare a Marii Britanii la Uniunea Europeană.

„Mă îngrijorează faptul că suveranitatea Islandei ar putea fi cedată Uniunea Europeană de la Bruxelles”,

a declarat.

„V‑ați pierde capacitatea de a lua propriile decizii cu privire la lucrurile care contează.”

googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });

COMENTARII / 0