Într-o perioadă marcată de transformări politice, Gabriel Liiceanu a publicat o nouă lucrare, care coincide cu un moment crucial din istoria recentă a României. Acest eveniment editorial are loc într-un context în care societatea românească se confruntă cu o nouă criză politică, considerată de mulți drept una decisivă.
„Timpul trece foarte repede şi pacientul care e România s-ar putea să moară”
a declarat Gabriel Liiceanu, care a discutat despre situația actuală în cadrul unei emisiuni de la HotNews. În urmă cu mulți ani, Gabriel Liiceanu a lansat „Apel către urgență” în anul 1989, într-un moment de mari schimbări politice.
Citește șiMinisterul Energiei: sprijin pentru familiile vulnerabile facturi 2027
La Humanitas, a apărut recent un nou volum intitulat „Strigoii noștri”, o lucrare semnată de Gabriel Liiceanu. Această carte reprezintă o culegere de Texte civice, după cum le denumește autorul, și reflectă poziția unui intelectual care a optat dintotdeauna pentru o atitudine activă, chiar dacă acest civism statornic i-a adus și critici.
La încheierea anului 1989, o lucrare a lui Liiceanu a produs un efect puternic asupra societății românești, intitulată `Apel către lichele”. Acest text reprezenta o solicitare, atât politicoasă cât și fermă, rostită către persoanele care exercitaseră puterea în regimul anterior, cu scopul de a permite nașterea României într-o nouă formă, în condiții de libertate.
În ziua de azi, Gabriel Liiceanu observă modul în care aceleași categorii de evenimente și figuri se reînnoiesc în scena publică.
În cursul zilelor următoare, va fi disponibilă o discuție extinsă cu Gabriel Liiceanu pentru cititorii HotNews. Astăzi însă, ne vom limita la un mesaj esențial și la remarcile sale recente despre scena politică, care a suscitat un interes fără precedent și a captat atenția publicului român în mod deosebit de puternic. Impactul acestui subiect a fost unul considerabil.
Politicianul Sorin Grindeanu rămâne o prezență în scena politică, contrar a ceea ce ar fi fost de dorit. Impactul său încă se face simțit. Nu s-a retras din viața publică așa cum ar fi fost normal.
Se ridică întrebarea cum poate reveni pe scena politică o personalitate precum Sorin Grindeanu, care în 2017, în perioada în care ocupa funcția de prim-ministru, a adoptat acea Ordonanță de Urgență a Guvernului care, în esență, a reprezentat un act de eliminare a Justiției, eveniment care a mobilizat populația și a dat naștere sintagmei „noaptea ca hoții”, afirmă Gabriel Liiceanu.
În urma unei reacții spectaculoase a populației, care a demonstrat potențialul de mobilizare al societății civile, Sorin Grindeanu a fost nevoit să-și depună demisia. Însă, contrar a ceea ce ar fi fost de așteptat, el încă mai face parte din scena politică.
Nu a dispărut din peisajul politic așa cum s-ar fi cuvenit
rămâne o realitate.
În perioada respectivă, Cristian Anton a fost, se pare, marginalizat de partidul său, după care și-a asigurat poziția de lider al agenției ANCOM, cu un salariu de 8.500 de lei în anul 2017 și 35.000 de lei începând cu ianuarie 2019. Ulterior, întreaga perioadă în care a deținut funcția de ministru al Transporturilor a fost marcată de acuzații privind deturnarea de fonduri către grupul său politic, punctul culminant fiind atins recent odată cu cazul său și scandalul „Mita la ARR”. Astfel, fostul său șef de cabinet, Sorin Grindeanu, l-a numit pe Cristian Anton în funcția de director la Autoritatea Rutieră Română, după care acesta a fost reținut de DNA într-un dosar privind luarea de mită, anchetatorii găsind 500.000 de euro în locuința sa.
Se ridică întrebarea dacă românii au nevoie de un prim-ministru care să poarte pe umerii lor consecințele guvernării conduse de Ilie Bolojan, având în vedere căderea de moralitate a acestuia. Oare este nevoie de un individ cu o asemenea cădere de caracter pentru a conduce România? Gabriel Liiceanu exprimă această întrebare.
Într-o perioadă marcată de crize politice, o personalitate de seamă a scenei politice românești a fost evocată drept Ilie Bolojan, un nume care a lăsat o amprentă semnificativă asupra istoriei noastre. Este considerat unul dintre oamenii politici cu impact major care au modelat destinul țării noastre.
Motivația lui Gabriel Liiceanu pentru a continua să sprijine premierul Ilie Bolojan, pe fondul actualei crize politice, se bazează pe anumite rațiuni:
„Astfel de angajamente se iau mai întâi cu gândul și abia apoi cu inima. La momentul la care m-am pronunțat în mod public, eram convins că, ținând cont de capacitățile de care dispune domnul Bolojan – în condițiile în care i s-ar permite să-și îndeplinească sarcinile –, este foarte probabil ca el să devină unul dintre cei mai importanți oameni politici din istoria noastră”
, a declarat Gabriel Liiceanu.
În evaluarea unui politician care aspiră la o funcție de vârf, Ilie Bolojan se confruntă cu o întrebare fundamentală: Care sunt rezultatele sale concrete? Experiența sa politică și realizările dobândite sunt aspecte esențiale. În perioada 2008-2018, Ilie Bolojan a ocupat funcțiile de primar al orașului Oradea și președinte al Consiliului Județean. Toată lumea poate observa, fie direct, fie prin mijloace online, remarcabilele sale contribuții în timpul mandatelor locale.
Se pot face comparații între acestea și rezultatele obținute de primăriile 40 de capitale de județ din România, în aceeași perioadă de timp. Și toate acestea au fost realizate în urma unei pasiuni pure și simple pentru țară, și nu ca urmare a unor interese personale, de familie sau a unor relații politice.
În cariera sa politică, nu există aspecte care să poată fi considerate condamnabile. El a acceptat rolul de prim-ministru cu scopul declarat de a contribui la rezolvarea problemelor grave ale țării. Onestitatea sa este o calitate incontestabilă, care nu poate fi pusă sub semnul întrebării decât de către cei cu intenții ascunse.
În ceea ce-l privește pe Nicușor Dan, momentul de liniște nu a sosit încă. Procesul de evaluare a situației sale politice este încă în desfășurare.
Referitor la Nicuşor Dan, Gabriel Liiceanu a exprimat opinii privind influenţa semnificativă a poziţiei de preşedinte şi a reacţionat la sentimentele de incertitudine şi curiozitate pe care le nutreşte faţă de persoana pe care românii au ales-o în urmă cu aproape un an:
„În clipa de faţă, despre preşedintele nostru, unii spun că trebuie să avem răbdare pentru a-l lăsa să-și dea măsura funcției, că e un personaj cu latenţă mare, dar că va veni momentul când va arăta cum, gândind tihnit, va face ce trebuie”
.
Întrucât România se află într-o stare critică, îngrijorarea este cu atât mai mare cu cât deciziile întârzie să fie luate.
„Numai că timpul trece foarte repede și că, până va lua o hotărâre pe măsura urgenței în care ne aflăm, pacientul care e România, tot așteptând vindecarea, s-ar putea să moară”
.
Se face referire la Nicușor Dan și presupusa lui spaimă. Un prieten preocupat, la fel ca mulți dintre noi, lansează o ipoteză alternativă: s-ar putea ca el să experimenteze un șoc. Acest șoc ar putea fi cauzat de schimbarea bruscă de pe poziția de primar al Capitalei pe cea de președinte al României. Poate că trecerea de la o funcție la alta, cu o sferă de influență mult mai largă, i-a fost dificil de gestionat.
Este posibil ca Nicușor Dan să nu dispună de rezervele psihologice necesare pentru a lua decizii cruciale. În realitate, nimeni nu are autoritatea de a-l considera răspunzător – și nici Constituția României nu oferă o soluție în acest sens – în cazul în care președintele în exercițiu ar declara:
«Stop! E prea mult ce se întâmplă! PSD, îţi baţi joc de ţară!»
Într-o țară, funcția de președinte este extrem de solicitantă și presupune o responsabilitate imensă față de viețile a milioane și milioane de oameni. În acest context, viața personală devine secundară, iar un șef de stat este adesea obligat să o sacrifice dacă circumstanțele istorice o impun.
„Funcția de președinte al unei țări e covârșitoare: ai răspunderea vieții a milioane și milioane de oameni, iar cu viața ta nu mai ai voie să calculezi. La limită, un șef de stat trebuie să uite de viața lui dacă contextul istoric i-o cere”
COMENTARII / 0