„Statul de drept român începe să moară atunci când încălcarea regulilor devine acceptabilă dacă este făcută de oamenii «noștri»”, spune profesoara de științe politice Alina Mungiu Pippidi într-o opinie pentru HotNews. Care sunt exemplele pe care le oferă.
Reformiștii nu mai seamănă cu reformiști. Armata și Ministerul de Interne se prezintă vulnerabile nu numai în fața amenințărilor externe, ci și în fața jocurilor de putere interne
Citește șiPredoiu îl critică pe Fritz pentru că l-a numit pe Trump „lame duck”. Ce îi solicită lui Bolojan
Nu abordăm în prezent o eventuală încălcare a statului de drept în țara noastră, care este membră a UE și aspirantă la OCDE. În schimb, ne concentrăm pe un eveniment care se desfășoară în prezent.
Conform celei mai simple definiții, statului de drept se referă la faptul că guvernarea se supune normelor care au fost stabilite înainte de existența sa. Aceasta nu le modifică atunci când devin neplăcute și nu le neglijează, uneori timp de ani.
Precis acest eveniment se petrece astăzi în România.
Ordonanța de urgență nr. 38/2026 a fost emisă de guvernul Bolojan și a ajuns în Monitorul Oficial după căderea Guvernului. Constituția este limpede.
Articolul 110 prevede că „Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate” și poate îndeplini numai actele necesare administrării treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. Există și jurisprudență constituțională în același sens.
Astfel, Guvernul Bolojan nu deține autoritatea de a adopta ordonanțe și nici de a implementa modificări instituționale semnificative. Un guvern înlăturat nu schimbă regulile de joc și nu modifică personalul din poziții cheie, fie că este vorba de Tarom sau de alte instituții. El garantează continuitatea administrației până când sunt numiți succesorii. Ministrul responsabil de reformă nu mai are de căutat, deoarece reforma nu reprezintă administrația. Trebuie să se îndrepte spre domiciliu, nu să apară în emisiuni pentru a explica reforma.
12 hotărâri emise de Guvern au întâmpinat deja contestări, iar în continuare se preconizează adăugarea altora.
Sorin Grindeanu a adus la atenția Curții Constituționale o sesizare referitoare la OUG 38/2026, care a fost publicată într-un sector deja în așteptarea aprobării Parlamentului. Curtea Constituțională nu pare să fie dispusă să expună problema în fața clasei politice și a decis să întârzie pronunțarea până la sfârșitul lunii septembrie.
PSD a anunțat încă o dată contestarea a 12 hotărâri guvernamentale și a sesizat Curtea de Apel București, susținând că toate urmează același model: un guvern demis depășește competențele, neglijează avizele obligatorii și exercită atribuții normative extinse după ce își pierde încrederea Parlamentului. Până la formarea unui nou guvern, vor fi adăugate încă alte decizii.
Nu este necesar ca o Curte să emită o hotărâre pentru a clarifica situația.
Ordinea constituțională,
„tratată ca un detaliu”
Grindeanu a făcut o majoră greșeală depunând moțiunea. Nicușor Dan ar fi putut gestiona mai bine conflictul politic și mediatic. Acestea reprezintă legitime opinii politice.
Încălcarea granițelor constituționale ale unui guvern demis nu mai constituie doar o opinie. Se dovedește a fi o problemă de stat de drept. Aceasta se combină cu probleme de fond, acumulate de-a lungul anilor.
Rapoartele anuale ale serviciilor secrete către parlament nu mai sunt publice, și Curtea de Conturi (sau altcineva) nu are nici un control asupra bugetelor mereu în creștere ale acestor instituții. Președintele statului a spus recent că lipsa controlului civil asupra serviciilor secrete nu e o problemă și apare în fotografii cu generalul Pahonțu la mese cu oameni politici, plănuind viitoarea coaliție guvernamentală.
Într-o masă la Bruxelles, Nicușor Dan a împărtășit conversații cu mai mulți politicieni și cu Lucian Pahonțu, șeful SPP. Foto: Captură Digi24
Totuși, discuțiile de interes general se concentrează aproape numai pe conflicte politice, în timp ce baza ordinii constituționale rămâne considerată un aspect secundar. Actele și concedierile vor fi contestate în instanță, nu numai de PSD, ci și de toți cei afectați de aceste măsuri.
În viitor, odată cu schimbarea puterii, investigațiile vor dezvălui sursele de finanțare a campaniei publicitare pro-Guvern, incluzând fonduri anti-PSD și pentru președintele Nicușor Dan, din perioada post-cădere a guvernului. Dacă ar fi avut loc un astfel de incident în timpul unui regim PSD, persoanele implicate astăzi ar fi cerut dosare penale înainte de apusul soarelui.
Ce se petrece în Justiție
În același timp, se discută cu o intensitate obsesivă ideea că justiția ar constitui principalul obstacol al democrației românești. Este paradoxal, pentru că justiția se referă la mii de judecători autonomi, fiecare având puncte de vedere distincte, în timp ce adevăratul
Nu este greu să nu constată că astfel de investigații pot genera exact impactul politic dorit: înlocuirea unor oficiali influenți, cum ar fi Raed Arafat (acuzat pentru, practic, nimic, și nu e prima dată) sau șeful Statului Major al Apărării, cu persoane mai puțin autonome.
În vârf de absurd se află procesul penal împotriva șefului Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, care, conform acuzațiilor, ar fi cerut unui alt general să adauge locuri bugetare la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport pentru a facilita intrarea pe listă a unei persoane plasate mai jos. Acesta este acuzat de complicitate în uzurparea funcției (!!!).
Generalul Gheorghiță Vlad / Sursă: Inquam Photos – Tudor Pană
O asemenea acuzație ilustrează perfect motivul pentru care Olanda și Germania au insistat, în negocierile Directivei europene anticorupție, asupra eliminării criminalizării oricărei forme de abuz în serviciu. Nu pentru a proteja corupția, ci pentru a împiedica transformarea ei într-un instrument de reglare politică a conturilor.
Cazurile Fritz și Ciucu
Ne este spus în mod continuu să nu destabilizăm România.
Dar ce ar putea destabiliza mai mult un stat decât aplicarea dreptului penal împotriva șefului Armatei pentru acuzații care, într-o democrație consolidată, ar fi cel mult subiectul unei dispute administrative?
Presa apropiată puterii s-a concentrat aproape exclusiv asupra cazurilor Fritz și Ciucu. Dar Dominic Fritz a pierdut definitiv procesul cu ANI. În cazul lui Ciprian Ciucu, motivarea instanței arată că există temei, chiar dacă el are probabil dreptate când spune că, dacă nu ar fi ajuns atât de sus în politică, probabil nimeni nu s-ar fi grăbit să îl caute, într-o lume în care corupția e așa de răspândită.
Se constată că indivizi aflați în condiții similare aleg să nu demisioneze și, în același timp, să pună în pericol instituțiile pe care le administrează, lăsându-le expuse la posibile vulnerabilități viitoare.
Scopul nostru este exclusiv ca
ai noștri
să triumfe.
Reformiștii nu mai dau impresia de reformiști. Armata și Ministerul de Interne se prezintă ca fiind vulnerabile, nu numai în fața amenințărilor externe, ci și în fața jocurilor de putere interne.
Curtea Constituțională, subiectul anilor de campanii de compromis care au încercat să o demonizeze pentru că a rămas unul dintre puținele obstacole în calea controlului politic asupra justiției, se confruntă astăzi cu o nouă cerere de a repara ceea ce politicienii au deteriorat.
Statul de drept începe să se deterioreze când încălcările normelor devin tolerate dacă provin de la oamenii
noștri
.
Cea mai alarmantă situație din România astăzi este că lupta împotriva statului de drept nu mai se desfășoară de către cei care se prezintă ca adversari ai reformei, ci de către cei care și-au construit întreaga legitimitate politică în numele acesteia.
Iar publicul e atât de polarizat, că nimănui nu îi pasă de statul de drept sau democrație- ne interesează numai să câștige ”ai noștri”. Pro-europenii se tem că vin fasciștii la putere, dar temeliile le săpă chiar ei.
COMENTARII / 0