Uniunea Europeană și Rusia se află în conflict geopolitic, iar Moscova este subiectul sancțiunilor masive impuse de UE în urma invaziei Ucrainei. În ciuda acestui conflict, ambii parteneri continuă să lucreze împreună în cadrul ITER, cea mai extinsă inițiativă internațională de fuziune nucleară. Rusia aduce la proiect 9,1% din contribuție și furnizează componente și tehnologii cruciale, în timp ce Bruxelles caută să limiteze dependența tehnologică de Moscova și să facă din fuziunea nucleară o prioritate strategică, conform Euronews.
Pe măsură ce fuziunea nucleară devine o prioritate strategică pentru UE, capitala Bruxelles se confruntă cu o problemă privind dependența persistentă de cunoștințele și tehnologia rusească.
Uniunea Europeană și Rusia se află în opoziție geopolitică; Rusia este supusă unor sancțiuni extinse din partea UE, iar legăturile sale cu blocul comunitar sunt restrânse în mod sever.
Citește șiLuca Niculescu, întâlnire cu primarul Capitalei la Palatul Victoria. Ciprian Ciucu: „L-am rugat să ne sprijine în realizarea SACET”
În ciuda tuturor provocărilor, în cadrul uneia dintre cele mai mari cooperări științifice internaționale din istorie – și al celui mai extins experiment de fuziune nucleară din lume – cele două părți rămân unite printr-un parteneriat creat cu zeci de ani în urmă și proiectat să dăinuie generații întregi.
Bruxelles intensifică presiunea asupra Moscovei în legătură cu războiul din Ucraina și atacurile hibride, însă inginerii ruși și coechipierii lor europeni persistă în colaborarea la proiectul internațional numit „Reactorul Termonuclear Experimental Internațional” (ITER). Acest dispozitiv experimental de fuziune nucleară își propune să exploateze fuziunea nucleelor de hidrogen pentru a produce cantități uriașe de energie.
Lunea trecută, comisarul UE pentru energie, Dan Jørgensen, a vizitat ITER la Cadarache, în Franța, calificând dispozitivul de fuziune drept „esențial pentru obiectivele noastre de decarbonizare și independență energetică”.
Bobina poloidală PF1 și girotroni.
2007 a marcat debutul proiectului ITER, un reactor de fuziune aflat în prezent în faza de construcție. Acesta este produsul cooperării dintre 33 națiuni, printre ele Rusia, China, Statele Unite și Uniunea Europeană.
Proiectul urmărește să demonstreze potențialul fuziunii ca sursă viabilă de energie cu emisii de carbon reduse, contribuind la atingerea obiectivului UE de neutralitate climatică până în 2050.
Conform portalului web al ITER, Europa acoperă
cea mai mare parte a costurilor de construcție
, ceea ce corespunde cu 45,6%.
Cu toate acestea, deși Bruxellesul și-a redus în mod constant dependența de energia rusă, a exclus instituțiile publice ruse din cooperarea și finanțarea în domeniul cercetării la nivelul UE și a interzis finanțarea rusă a organizațiilor europene de cercetare ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina, Rusia nu a fost niciodată exclusă din ITER, ale cărui reguli stipulează că niciun membru nu poate fi exclus. În schimb, Rusia continuă să contribuie cu 9,1% la proiect, iar țara furnizează în continuare oameni de știință și tehnologii esențiale.
„Federația Rusă este membră a ITER și participă prin intermediul agenției sale naționale, Centrul de Proiect ITER”, a declarat un purtător de cuvânt al ITER pentru Euronews. „Toate activitățile legate de ITER se desfășoară în conformitate cu cerințele legale și de reglementare aplicabile.”
În afară de finanțare, Rusia are un rol esențial în furnizarea unei serii de componente extrem de specializate, printre care se găsește bobina de câmp poloidal PF1, folosită pentru modelarea și controlul plasmei de fuziune.
În plus, oferă girotroni, aparate robuste ce produc unde electromagnetice cu frecvență ridicată, destinate încălzirii plasmei în reactoarele de fuziune.
Printre alte componente se numără „echipamente care asigură protecția sursei de alimentare a magneților supraconductori” și „porturile superioare ale vasului de vid”, potrivit purtătorului de cuvânt.
UE a efectuat o investiție majoră.
Rolul Rusiei dobândește o relevanță crescută, deoarece fuziunea nucleară s-a transformat într-o prioritate majoră de investiții pentru UE.
Bruxellesul se pregătește să dezvăluie planul său pentru fuziunea nucleară, după ce a anunțat recent alocarea de 330 de milioane de euro pentru a accelera dezvoltarea sectorului și a susține tehnologiile și competențele nucleare.
Se anticipează că noua strategie, întârziată cu 12 luni, va aborda subiecte precum guvernanța, claritatea cadrului de reglementare și cooperarea internațională, punând în prim-plan rolul Europei în proiectul ITER.
La întrebarea dacă participarea Rusiei la programul de fuziune nucleară ITER a provocat întârzieri diplomatice în rândul statelor membre în ceea ce privește ajungerea la un acord privind viitorul strategiei, Comisia Europeană nu a răspuns încă.
Totuși, un raport al Consiliului privind analiza energiei nucleare, în care se menționează și proiectul ITER, datat 9 iulie și verificat de Euronews, a omis cu grijă orice mențiune despre Rusia.
În schimb, documentul a precizat că UE va „continua colaborarea cu Organizația ITER și cu partenerii în cadrul activităților legate de ITER”.
Ministrul rus al Științei se deplasează la ITER.
De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, UE a suspendat participarea Rusiei la programe-fanion de cercetare precum „Orizont Europa”, „Orizont 2020”, precum și la Euratom și Erasmus+.
Alte instituții științifice europene de rang înalt, printre care CERN, au întrerupt statutul de observator al Rusiei în 2022 și au declarat că „nu se vor angaja în noi colaborări cu Federația Rusă”.
În ciuda blocării generale a legăturilor științifice, în iunie, ITER a încheiat un contract de colaborare cu Institutul Kurchatov din Rusia, destinat schimbului de cunoștințe științifice, programelor de cercetare și instruirii profesionale.
În continuare, reprezentanții autorităților ruse și europene au menținut dialoguri la nivel înalt referitoare la acest proiect. În luna iulie, Valery Falkov, ministrul rus al Științei, a sosit la sediul ITER din Franța, însoțit de o delegație considerabilă.
Susținătorii parteneriatului ITER cu Rusia susțin că inițiativa reprezintă un proiect pe termen lung, de mai multe decenii, care cere expertiză specializată, lanțuri de aprovizionare industriale masive și cooperare la nivel global. În plus, proiectul a fost conceput pe baza ideii că colaborarea științifică poate rezista schimbărilor politice.
„Sistemul de bobine de câmp poloidal, de exemplu, include contribuții din Europa, Rusia și China, ceea ce necesită integrarea în cadrul unui singur sistem de mașini a unor componente și tehnologii provenite din diferite lanțuri de aprovizionare naționale”, a declarat purtătorul de cuvânt al ITER.
În plus față de angajamentul lor față de ITER, numeroase state inițiază programe naționale menite să consolideze cunoștințele și tehnologiile esențiale pentru operarea sistemelor de fuziune nucleară în următoarele două decenii.
Cercetările recente ale Parlamentului European indică faptul că progresele obținute în dezvoltarea tehnologică de la lansarea ITER în 2007
„ar putea pregăti terenul pentru ca tehnologia să fie gata pentru utilizare industrială în a doua jumătate a secolului”
.
Cunoașterea nu poate
„prevala asupra geopoliticii”
.
Însă problema dependenței UE de Rusia în ceea ce privește fuziunea nucleară și proiectul ITER a stârnit îngrijorări la Bruxelles. În 2025, trei deputați europeni l-au întrebat pe comisarul UE Jorgensen, printr-o întrebare scrisă, dacă UE intenționează să „elimine treptat dependența de participarea Rusiei la ITER”.
Într-o scrisoare de tip public, Jorgensen a declarat că normele de constituire ale ITER nu autorizează excluderea membrilor, ci doar posibilitatea de retragere voluntară.
Andrea Wechsler, una dintre semnatarile scrisorii, a menționat că Comisia nu a oferit o strategie politică convingătoare pentru a aborda participarea continuă a Rusiei la guvernanța și ecosistemul tehnologic al ITER.
„nu a oferit o strategie politică convingătoare pentru a face față participării continue a Rusiei la guvernanța și ecosistemul tehnologic al ITER”.
„Consider că Comisia ar trebui să reevalueze problema și să explice în ce măsură aceste noi forme de cooperare instituțională sunt în concordanță cu politica mai amplă a UE față de Rusia”, a declarat ea pentru Euronews.
„Avem nevoie de o analiză strategică și de securitate cuprinzătoare a implicării Rusiei în ITER și de un plan clar pentru a ne asigura că nu se creează noi dependențe tehnologice.”
Această preocupare este susținută și de anumite organizații non-guvernamentale. Sehila Gonzalez de Vicente, directoră globală a programului de energie de fuziune la ONG-ul de mediu Clean Air Task Force, a afirmat că colaborarea internațională a fost crucială pentru avansarea tehnologiei de fuziune, însă aceasta ar putea să nu se desfășoare la aceeași amploare globală.
„Colaborarea științifică va deveni probabil mai concentrată în rândul aliaților și partenerilor de încredere, în timp ce țările și companiile vor căuta să protejeze tehnologiile sensibile din punct de vedere comercial și să-și mențină un avantaj competitiv în industria emergentă a fuziunii”, a declarat Gonzalez de Vicente pentru Euronews.
În timp ce Wechsler a declarat că se opune
„izolării cercetătorilor, studenților sau oamenilor de știință ruși”
, ea a argumentat că caracterul științific
„Nu aș interpreta continuarea proiectului ca o dovadă a unui consens potrivit căruia știința ar trebui pur și simplu să prevaleze asupra geopoliticii”, a adăugat ea.
COMENTARII / 0