Organizația Patronală a Importatorilor de Muncă Străină semnalează o problemă gravă: numeroși muncitori străini care lucrează legal în România nu sunt înregistrați ca asigurați în sistemul de sănătate publică, chiar dacă plătesc în mod regulat contribuțiile de asigurări de sănătate. În consecință, atunci când au nevoie de asistență medicală, acești muncitori sunt refuzați.
Legea nr. 95/2006 prevede clar calitatea de asigurat, însă problema rezidă în neactualizarea automată a statutului persoanei în sistemul informatic. Potrivit unui comunicat al PIFM, această situație nu este cauzată de o lacună legislativă, ci de o disfuncționalitate administrativă și tehnică. Deși contribuția este înregistrată în declarația D112 depusă de angajator, statutul persoanei nu se actualizează corespunzător în sistem.
Organizaţia patronală raportează trei scenarii care se reitera frecvent, semnalate de angajatorii membri.
În primul caz, o categorie de cetăţeni străini, deşi au contribuţia reţinută şi virată la stat, nu sunt înregistraţi ca asiguraţi nici măcar după ce primesc permisul de şedere.
O altă situaţie prinde persoane care nu sunt deloc înregistrate în sistem, iar corectarea acestei situaţii se poate face numai dacă angajatorul trimite o solicitare scrisă către casa de asigurări competentă pentru fiecare angajat în parte.
În cel de-al treilea rând, angajatorii cu un număr mare de angajaţi se lovesc de refuzul sau de neprocesarea acestor cereri, pe motiv că instituţiile responsabile nu au suficient personal.
În acest mod, un proces care ar trebui să fie automatizat se transformă într-o sarcină manuală atribuită angajatorului, care devine imposibil de îndeplinit în timp util atunci când numărul de angajaţi este ridicat.
Citește șiLecția Kosovo: Alegeri anticipate evitate în ultima clipă. Parlamentul alege o președintă
Nu este clar care sunt motivele pentru care acest lucru se întâmplă.
Nu, am nevoie de o propoziție inainte de blockquote ca sa imi dai voie sa il folosesc
O consecință directă, potrivit PIFM, este că muncitorii străini suportă lunar costurile asigurării de sănătate, însă nu au acces efectiv la asistență medicală, în ciuda îndeplinirii tuturor obligațiilor financiare către stat.
Este o situație în care contribuțiile sunt achitate, dar beneficiile nu sunt acordate.
În acest context, se ridică întrebarea : Care sunt motivele pentru care acest lucru se întâmplă ?
Consecinţa directă, susţine PIFM, este aceea că salariatul străin achită lunar contribuţia de sănătate, dar nu poate beneficia efectiv de servicii medicale, deşi şi-a respectat integral obligaţiile faţă de stat.
Potrivit informațiilor oficiale furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, rezidența în România, atestată prin permisul de ședere eliberat de autoritățile române, reprezintă o condiție esențială pentru asigurarea în sistemul public de sănătate.
Patronatul consideră că impasul înregistrat este de natură administrativă și tehnică, ceea ce înseamnă că poate fi soluționat fără necesitatea unor modificări legislative, deoarece persoanele respective dețin permis de ședere valabil și achită contribuția, însă nu sunt recunoscute ca fiind asigurate.
Patronatul Importatorilor de Forţă de Muncă a adus în atenție o problemă legată de interoperabilitatea sistemelor informatice ale Inspectoratului General pentru Imigrări, ANAF și CNAS.
Faptul că datele despre achitarea contribuțiilor și perioada de valabilitate a permiselor de ședere sunt deja disponibile în bazele de date ale acestor instituții nu este suficient, deoarece lipsa unei conexiuni între sistemele lor împiedică schimbul eficient de informații.
În esență, datele nu circulă corespunzător din cauza acestei lipse de integrare a bazelor de date.
Patronatul a înaintat solicitări către Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru a permite actualizarea automată a statutului de asigurat în baza contribuţiilor raportate deja prin declaraţia D112, nemaifiind necesare cereri individuale în acest scop. De asemenea, se propune interoperabilitatea sistemelor informatice ale IGI, ANAF şi CNAS pentru a facilita transmiterea automată a datelor privind valabilitatea permiselor de şedere către casele de asigurări, astfel deblocând fluxul de informaţii între aceste instituţii.
PIFM propune, de asemenea, implementarea unei metode electronice de trimitere colectivă a cererilor de înregistrare sau de actualizare, special concepută pentru angajatorii cu un număr mare de angajați, împreună cu un termen legal pentru rezolvarea acestora.
Câteva dintre propuneri includ recunoașterea statutului de persoană asigurată pentru întreaga perioadă în care se achită contribuția, inclusiv în perioada de 90 de zile prevăzută de lege după expirarea documentului de ședere, precum și crearea unui punct de contact specializat pentru angajatorii care gestionează un număr mare de cetățeni străini, până la implementarea soluțiilor tehnice finale.
Nu există citate
O situație controversată a fost adusă în atenție de către Corina Constantin, vicepreședinte al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă, care a declarat următoarele:
„Vorbim despre oameni care muncesc legal, plătesc taxe şi contribuţii la zi, dar care, atunci când au nevoie de un medic, sunt trimişi acasă pentru că nu apar în sistem. Nu cerem nicio favoare şi nicio schimbare de lege, cerem ca un sistem care primeşte deja toate datele necesare să îşi facă treaba automat. Este o chestiune de bun-simţ administrativ şi de respect faţă de nişte oameni care îşi îndeplinesc toate obligaţiile”
Potrivit acesteia, oamenii respectivi lucrează în mod legal și își plătesc toate obligațiile la timp, însă sunt refuzați la medic fiindcă nu figurează în sistem.
Importatorii de Forţă de Muncă sunt reuniţi într-un patronat care înglobează societăţi şi entităţi responsabile cu recrutarea şi gestionarea procedurilor de imigrare şi angajare pentru străini care lucrează în România, asigurând buna funcţionare a pieţei muncii şi respectarea drepturilor lucrătorilor străini angajaţi legal în ţară.
COMENTARII / 0