Alianța Nord-Atlantică traversează un moment decisiv care îi pune la încercare atât credibilitatea, cât și viabilitatea pe termen lung, odată cu reuniunea liderilor săi în Turcia. În cadrul acestui eveniment, noile ținte europene referitoare la cheltuielile pentru apărare sunt supuse unei atenții fără precedent din partea Casei Albe.
Summitul
care debutează marți va examina capacitatea Europei de a transforma bugetele mai mari în putere militară suficient de rapid pentru a menține interesul arătat de președintele american Donald Trump. În același timp, se va pregăti pentru un viitor în care Washingtonul va juca un rol mai puțin semnificativ în asigurarea securității continentului, potrivit CNBC.
Citește șiSylvester Stallone critică dur războiul din Iran și face o mărturisire neașteptată. Ce spune acum despre Donald Trump
2035 marchează o perioadă cheie pentru angajamentele financiare ale Alianței, după ce, la Haga, s-a ajuns la un acord privind alocarea a cel puțin 5 % din PIB pentru domeniul apărării. Această strategie prevede două componente principale: 3,5 % vor fi destinați necesităților fundamentale de apărare, în timp ce 1,5 % suplimentari vor fi alocați pentru cerințele de securitate mai ample.
NATO se pregătește pentru o reuniune crucială la Ankara, care va marca o schimbare de accent de la promisiuni la implementarea efectivă. Vor fi discutate teme precum contractele de achiziții, potențialul industrial, ajutorul oferit Ucrainei și structura politică a ceea ce administrația Trump a numit „NATO 3.0”.
Un moment decisiv pentru Alianță a fost descris de Ulrike Franke, cercetătoare principală în domeniul politicilor la Consiliul European pentru Relații Externe, care a afirmat pentru CNBC:
„Acesta este, într-adevăr, summitul NATO în cadrul căruia Alianța trece de la împărțirea sarcinilor la transferul sarcinilor”
.
Această declarație subliniază schimbarea strategică pe care Alianța o va adopta.
În același timp, reuniunea la nivel înalt are loc NATO fiind supusă unor solicitări pentru consolidarea sprijinului oferit Ucrainei și pentru reajustarea strategiei sale în urma progreselor tehnologice accelerate în sectorul dronelor, sistemelor de protecție aeriană și dezvoltării capacităților industriale.
NATO are în față un set de întrebări cheie care vor pune la încercare credibilitatea sa.
Liderii Alianței Nord-Atlantice se confruntă cu următoarele cinci provocări:
nu are text care să fie transformat, doar un singur paragraf cu o propoziție și o listă; aici este rezultatul:
Se pun cinci întrebări esențiale pentru NATO.
nu!
Liderilor NATO li se adresează cinci întrebări fundamentale.
Se ridică întrebarea dacă NATO poate continua să garanteze sprijinul SUA în paralel cu consolidarea rolului Europei în cadrul Alianței.
În urma insistenței Casei Albe, guvernele din Europa au ajuns, în general, la concluzia că este nevoie de o creștere a cheltuielilor, o producție mai mare și o asumare a unei responsabilități mai mari în ceea ce privește securitatea proprie Guvernele europene au înțeles că trebuie să suporte o parte mai semnificativă a costurilor și să joace un rol mai activ în garantarea securității lor.
Această schimbare de perspectivă a fost influențată în mod semnificativ de presiunile exercitate de administrația americană.
NATO a funcționat sub umbrela hegemoniei militare a Statelor Unite pentru o perioadă de șapte decenii și șapte ani, ceea ce face ca această provocare să aibă atât implicații politice, cât și strategice.
Max Bergmann, director al departamentului dedicat Europi, Rusiei și Eurasiei la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, a subliniat acest aspect.
Washingtonul se consideră posibil ca și în viitor să joace un rol activ, însă diminuat, în cadrul Alianței, lucru care ar putea crea dificultăți suplimentare pentru Europa. În cadrul unei declarații susținute în fața jurnaliștilor săptămâna trecută, a fost ridicată întrebarea cu privire la modul în care continentul european ar putea să-și coordoneze apărarea în scenariul în care Statele Unite ale Americii nu mai dețin o poziție dominantă.
Secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Mark Rutte, a prioritizat consolidarea sprijinului din partea lui Trump, concomitent cu impulsionarea proiectelor de redistribuire a responsabilităților. Pe de altă parte, Bergmann a remarcat că s-a acordat o atenție deosebit de mică unui posibil „plan B” în scenariul în care Statele Unite ar opta pentru o implicare mai puțin substanțială.
Transparența constituie un obiectiv esențial pentru Europa, potrivit lui Franke. În cazul în care administrația din Washington are în vedere retragerea de trupe, mijloace sau capacități militare, statele membre ale Alianței trebuie să fie informate despre strategia și cronograma aferentă. Frank Trump se confruntă cu dificultăți în acest sens, dat fiind că stilul său de abordare a raporturilor cu partenerii internaționali este adesea impredictibil.
În contextul discuțiilor despre apărare, după cum afirmă Franke, statele europene vor căuta probabil să proiecteze o imagine de unitate în fața publicului, mai ales atunci când vine vorba despre alocările financiare pentru sectorul apărării. Țări precum Spania și Franța au suportat deja critici privind bugetele dedicate apărării. Pe de altă parte, Regatul Unit și Franța se luptă cu constrângeri financiare semnificative, chiar dacă admit că trebuie să contribuie mai mult.
Se ridică întrebarea dacă impulsionarea capacităților de apărare în Europa va conduce la o creștere a producției de armament sau doar la majorarea fondurilor alocate.
Transformările în sectorul apărării din Europa au fost deja catalizate de eforturile NATO de a impulsiona cheltuielile.
În acest context, Polonia, statele baltice și țările nordice au implementat schimbări cu rapiditate, în mare parte datorită proximității lor geografice față de Rusia.
Pe de altă parte, economiile mai dezvoltate au adoptat o abordare mai prudentă, din cauza presiunilor fiscale și a considerentelor politicii interne.
Disponibilitatea fondurilor nu este o problemă în acest moment, însă Franke subliniază că „trebuie să existe posibilitatea de a-i utiliza eficient”.
„Europa trebuie să fie capabilă să producă lucruri”
, a adăugat el, reiterând necesitatea unei capacități productive europene.
În acest context, Franke a remarcat că „acum există bani în sistem, dar trebuie să putem să-i cheltuim”.
Dezvoltarea industriei europene de apărare este încă fragmentată și îngrădită de multiple obstacole, printre care se numără lanțurile de aprovizionare ineficiente, birocrația excesivă, lipsa forței de muncă specializate și subinvestițiile cronice care au durat ani de zile.
În teorie, achizițiile comune de echipamente și tehnologii ar putea avea efecte pozitive, precum reducerea costurilor, îmbunătățirea interoperabilității sistemelor și generarea de economii de scară.
Însă, în realitate, guvernele naționale păstrează o preferință puternică pentru contractele interne, care să asigure locuri de muncă și venituri fiscale pe plan local.
Proiectele comune de apărare franco-germane sunt invocate ca exemplu de către Franke, care demonstrează cum interesele politice naționale pot frâna colaborarea, chiar și atunci când realizarea în comun este justificată din punct de vedere strategic.
În condițiile escaladării conflictului, rămâne o întrebare esențială: pot partenerii Ucrainei să-i ofere sprijinul necesar în acest moment critic?
Ucraina este așteptată să joace un rol pivotal în discuțiile care vor avea loc la Ankara, unde accentul va fi pus pe ajutorul militar pe durate lungi de timp, consolidarea capacităților de apărare ale Kievului și pe experiența acumulată de NATO în urma conflictului la scară largă care a durat peste patru ani.
În contextul 2026, Rusia se confruntă cu consecințe nefaste pe frontul de luptă.
Rezultatele rușinoase ale Rusiei în acest an sunt confirmate de cifre, potrivit lui Seth Jones, care conduce Departamentul de Apărare și Securitate al CSIS.
Acesta subliniază numărul în creștere al victimelor și extinderea pierderilor teritoriale.
„Datele indică faptul că rușii au rezultate dezastruoase în 2026”
, a afirmat el.
Acțiunile Ucrainei au înregistrat o escaladare semnificativă prin intermediul drone și rachete cu rază lungă de acțiune lansate pe teritoriul Rusiei, având ca țintă infrastructura critică precum și obiectivele militare și logistice, ceea ce reflectă progresele realizate de Ucraina în consolidarea propriilor capacități ofensive.
Schimbarea de perspectivă este necesară, potrivit lui Franke, deoarece NATO nu ar trebui să considere Ucraina doar ca o țară care primește ajutor din partea Occidentului. În prezent, Kievul reprezintă o sursă de inovație în domeniul militar, mai ales în ceea ce privește dronelor, sistemele de luptă împotriva dronelor și datele de pe câmpul de luptă referitoare la strategiile de luptă împotriva Rusiei.
Potrivit declarațiilor lui Franke, situația actuală arată că Ucraina posedă o superioritate în domeniul dronele și tehnologiilor pentru neutralizarea acestora.
„Ucraina deține avantajul în ceea ce privește dronele și sistemele de combatere a dronelor”
, a afirmat el, atribuit lui Franke.
O posibilă schimbare de paradigmă NATO ar putea reorienta focusul discuțiilor interne de la sprijinul acordat Ucrainei către contribuția Ucrainei la pregătirea Alianței pentru un conflict contemporan.
Schimbarea de accent ar reflecta o nouă perspectivă asupra rolului Ucrainei în cadrul parteneriatului cu NATO.
Va reuși NATO să depășească diviziunile politice odată cu transformarea sa?
Înaintea unui moment decisiv, reuniunea are loc după o perioadă de luni de escaladare a tensiunilor dintre Washington și partenerii săi europeni, generată inclusiv de nemulțumirea lui Trump privind ceea ce el a perceput ca fiind o contribuție insuficientă a Europei în timpul
conflictului cu Iranul
.
Potrivit anumitor surse, discuțiile de la Ankara ar putea aborda chestiunea iraniană, Iranul fiind posibil subiect de conversație.
Aceste potențiale contribuții europene, însă, sunt considerate a fi relativ modeste și, în mare parte, cu caracter simbolic, din cauză că statele europene încă nu au o poziție unitară, similară cu cea a Washingtonului, după cum a afirmat Franke.
Potrivit declarațiilor lui Franke, solidaritatea europeană va juca un rol crucial în situația în care președintele Statelor Unite va decide să impună sancțiuni unor țări cu privire la cheltuieli, însă această abordare se dovedește a fi complexă din cauza diferențelor semnificative în percepția amenințărilor de la o țară europeană la alta.
Franke a remarcat că această provocare apare în contextul în care Casa Albă ar putea avea opinii divergente cu privire la cheltuieli și percepția securității.
Viitorul aranjament ridică întrebări suplimentare. Deși summiturile NATO nu erau evenimente obișnuite, de la invazia Ucrainei de către Rusia au avut loc anual.
Nu aș fi deloc surprins dacă acesta ar fi ultimul summit NATO sub președinția lui Trump
, a afirmat Bergmann, având în vedere incertitudinea privind un posibil summit în Albania în anul viitor și programul alegerilor din SUA din 2028.
Consecințele unei anumite situații ar putea complica și mai mult scenariul deja existent. În cazul în care reuniunea în cauză constituie un moment crucial, declarația pe care Trump decide să o facă în cadrul acestei reuniuni a NATO ar putea dobândi o semnificație care să se extindă cu mult dincolo de teritoriul Turciei.
Care sunt obiectivele pe care Turcia îi urmărește prin organizarea summitului?
Turcia, în postura de țară gazdă, introduce un nivel suplimentar de complexitate în cadrul evenimentului.
Țara gazdă va folosi, probabil, această reuniune pentru a-și promova interesele în domeniul securității și industriei de apărare, la fel cum au procedat și țările gazdă precedente.
La fel ca în cazul Turciei, și alte țări gazdă anterioare au discutat despre propriile preocupări în materie de securitate și industrie de apărare în cadrul acestor reuniuni.
În opinia Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei, un summit care se încheie cu succes ar putea sublinia importanța poziției țării sale, ar preveni o criză diplomatică gravă și ar sprijini cererea Ankarei de a primi acces la tehnologii de apărare avansate, pe măsură ce cheltuielile militare ale Europei sunt în creștere.
Bergmann a declarat că Turcia pare să urmărească, în primul rând, consolidarea capacităților sale de apărare și consolidarea puterii actualului regim.
„Achizițiile din domeniul apărării [și] legitimarea regimului sunt probabil obiectivele principale ale Turciei”
,
a adăugat el, menționând că Erdogan a fost la conducere într-o perioadă marcată de declin democratic.
Excluderea din anumite oportunități ar putea reprezenta o preocupare și pentru Turcia, pe fondul redistribuirii unor fonduri de apărare către producătorii europeni, potrivit acestuia. El a adăugat că statutul de membru NATO, dar și neapartenența la UE ar putea face din asigurarea accesului la
viitoare contracte și proiecte comune
o prioritate pentru Turcia.
Pe fondul eforturilor NATO de a păstra angajamentul Statelor Unite, de a accelerate livrările de arme către Europa și de a continua sprijinul pentru Ucraina, este probabil ca Turcia să sublinieze importanța propriei sale poziții, și anume că orice nou cadru de securitate european necesită participarea activă a Ankarei la negocieri.
În acest context, se estimează că Turcia va insista asupra rolului său esențial în arhitectura de securitate europeană, considerând că prezența sa la masa negocierilor este indispensabilă pentru stabilitatea și securitatea regiunii.
Nu există nicio alternativă la implicarea Turciei
în cadrul discuțiilor privind securitatea europeană, după cum se va argumenta probabil de către oficialii turci.
Ținta ambițioasă a Germaniei este să ridice bugetul pentru apărare cu o treime până în anul 2027 și să îndeplinească obiectivul stabilit de NATO cu șase ani înainte de termenul prevăzut.
Turcia își consolidează poziția în NATO datorită a două factori cheie: industria de armament și relația cu Trump.
Potrivit surselor, „Europenii nu mai doresc să fie într-o situație de conflict cu Ankara”.
COMENTARII / 0