Negociere crucială pentru România: Bucureștiul se aliază cu Germania

România se poziționează în opoziție față de state precum Germania

În paralel începe o a doua confruntare, la fel de dificilă: de unde vor veni banii. Comisia Europeană propune cinci noi surse de venit pentru bugetul comun, de la emisiile de carbon și deșeurile electronice până la tutun și o contribuție a companiilor mari. Ambasadorii celor 27 de state discută din nou marți variantele, iar carbonul și e-waste-ul par, pentru moment, cele mai apropiate de un compromis, potrivit Euractiv.

În jur de 2.000 de miliarde de euro și două tabere care urmează direcții diferite

Citește șiR. Moldova îşi propune să deschidă până la sfârşitul anului toate capitolele de negocieri pentru aderarea la UE

Negocierea se concentrează pe viitorul Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2028-2034, adică bugetul ce definește principalele plafoni de cheltuieli ale UE pe parcursul următorilor șapte ani.

Riscurile cresc pe măsură ce Europa încearcă să asigure fonduri pentru multiple priorități de costă

Întrețesă situația este că statele nu reușesc să ajungă la un consens privind atât dimensiunea bugetului, cât și modul în care trebuie distribuiți fondurile.

Germania, Danemarca, Țările de Jos, Austria, Finlanda și Suedia, toate contribuind semnificativ la bugetul european, au solicitat o reducere de câteva sute de miliarde de euro a propunerii Comisiei. Germania a susținut anterior o reducere de 400 de miliarde de euro.

Cele șase țări doresc ca reducerile să se aplice la toate capitolele și solicită focalizarea fondurilor pe sectoare precum apărarea, competitivitatea, migrația și suveranitatea europeană. În același timp, UE respinge ideea de a recurge din nou la împrumuturi comune pentru a acoperi diferența.

Această fază este în mod tradițional legată de statele „frugale”, guverne ce subliniază disciplinei bugetare europene și care nu doresc ca extinderea ambițiilor Bruxelles să se traducă automat în contribuții naționale crescute.

România se află în sprijinul „Prietenilor Coeziunii”.

Bucureștiul se alătură grupului numit „Prietenii Coeziunii”, alături de Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Spania, Croația, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Slovenia și Slovacia. În total, cele 16 state au adoptat o poziție comună privind viitorul bugetului european.

În contextul acestor state, instrumentul de coeziune reprezintă mijlocul prin care zonele și națiunile cu dezvoltare redusă încearcă să diminueze disparitățile economice față de partea de vest a Europei.

Fondurile europene susțin proiecte de infrastructură, dezvoltare regională, transport, servicii publice și activități economice, în același timp, Politica Agricolă Comună constituie una dintre principalele surse de sprijin financiar pentru sectorul agricol.

Președintele Nicușor Dan a clarificat poziția României pe 3 septembrie, în urma întâlnirii din București cu președintele Consiliului European, António Costa.

„Ne dorim un buget al Uniunii Europene ambițios, ne dorim sume consistente pentru capitolul de coeziune și capitolul de agricultură, tocmai pentru ca să reparăm decalajele între cetățenii diferitelor țări europene”

președintele României a spus.

Presedintele Nicusor Dan (D) si presedintele Consiliului European, Antonio Costa (S), sustin declaratii de presa comune la Palatul Cotroceni, in cadrul vizitei oficiale efectuate la Bucuresti, joi, 3 septembrie 2026. ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO

Bucureștiul solicită ca întreprinderile din statele mai puțin dezvoltate, printre ele România, să beneficieze efectiv de noile fonduri europene menite să stimuleze competitivitatea.

Ne interesează foarte tare pilonul cu privire la competitivitate, din nou aici țintim o reducere a decalajului între țări europene

a precizat Nicușor Dan.

România nu dorește ca noile direcții ale Uniunii Europene să fie susținute prin renunțarea la fonduri destinate coeziunii și agriculturii, în timp ce Germania, Olanda și alți donatori neînduplecați susțin necesitatea reducerii bugetului global.

Al doua mare problemă: cine plătește

Totuși, există o problemă de tip matematic.

Dacă UE vrea să mențină agricultura și coeziunea, dar în același timp să cheltuiască mult mai mult pentru apărare, securitate și competitivitate, iar state precum Germania și Olanda nu vor să își crească puternic contribuțiile, Bruxelles-ul trebuie să găsească alte surse de venit.

Comisia a introdus cinci noi surse de finanțare: fonduri obținute din sistemul de ajustare a emisiilor de carbon la graniță (CBAM), o taxă stabilită pe baza deșeurilor electronice necolectate, venituri generate din sistemul de certificare a emisiilor (ETS), o resursă derivată din accizele pe tutun și o contribuție a firmelor mari active în Uniunea Europeană.

Aceste mecanisme nu trebuie interpretate toate ca o taxă pe care Bruxelles ar începe să o perceapă direct de la fiecare cetățean european. Câteva dintre ele implică redirecționarea unei părți din veniturile care altfel ar fi alocate statelor către bugetul UE, în timp ce altele presupun contribuții naționale stabilite pe baza unor criterii specifice.

Carbonul, alegerea preferată a statelor UE

În prezent, cea mai puțin disputată inițiativă se referă la CBAM, un mecanism prin care UE stabilește un cost pentru emisiile de carbon legate de anumite produse importate din afara Uniunii.

Conform unei note diplomatice consultate de Euractiv, această propunere obține cel mai mare sprijin din rândul statelor membre, iar unele guverne sunt chiar dispuse să accepte ca o proporție mai mare a veniturilor generate să ajungă la bugetul comun.

Comisia sugerează ca 75% din fondurile generate de CBAM să fie alocate bugetului UE, estimând venituri medii de aproximativ 1,4 miliarde de euro anual.

Impozitul pe deșeurile electronice ar putea genera 15 miliarde de euro anual.

Există, de asemenea, un sprijin considerabil pentru resursa nouă, derivată din deșeurile electrice și electronice necolectate.

Concepția prezentată implică percepția unei taxe standard de 2 euro pentru fiecare kilogram de e‑deșeuri necolectate, iar această taxă va fi revizuită anual în funcție de inflație.

Revenurile se dovedesc a fi mult mai semnificative în comparație cu CBAM; Comisia estimează aproximativ 15 miliarde de euro pe an.

Conform Euractiv, promisiunile prezentate de state sunt, în mare parte, de natură tehnică, nu politică, fapt ce face ca această resursă să fie unul dintre candidații cei mai probabili pentru compromisul final.

UE dorește să obțină o cotă mai mare din fondurile obținute din certificatele de carbon.

treia variantă se referă la ETS, sistemul european de tranzacționare a certificatelor de emisii.

Comisia sugerează ca o porțiune din veniturile generate de sistemul ETS actual să fie direcționată către bugetul european. Se estimează că această sumă ar fi de aproximativ 9,6 miliarde de euro pe an.

Tabăra statelor membre se dă peste o diviziune mai pronunțată în această regiune. Un grup manifestă opoziție, însă, conform documentului consultat de Euractiv, majoritatea guvernelor rămân deschise fie la propunerea Comisiei, fie la o variantă modificată.

Tutunul generează deja rezistență.

Propunerea referitoare la TEDOR – Tobacco Excise Duty Own Resource este mult mai controversată.

Comisia își propune ca o fracțiune din sumele obținute din accizele naționale minime aplicate produselor din tutun să fie direcționate către bugetul UE.

Bruxelles-ul a calculat că acest mecanism ar putea produce 11,2 miliarde de euro pe an.

Potrivit Euractiv, multe state membre manifestă o atitudine critică în legătură cu această propunere, fapt ce îngreunează semnificativ includerea ei în compromisul final.

Propunerea la care majoritatea statelor se opun: contribuția marilor companii.

Dosarul considerat cel mai complex este CORE – Corporate Resource for Europe.

Comisia a propus o taxă anuală ce se aplică firmelor ce desfășoară activități și comercializează în Uniunea Europeană, având o cifră de afaceri netă anuală de cel puțin 100 de milioane de euro; IMM-urile sunt scutite.

Bruxelles prevede că veniturile anuale vor ajunge la 6,8 miliarde de euro.

În această etapă, opoziția se manifestă cu o intensitate mai mare: majoritatea statelor membre, potrivit unei note diplomatice citate de Euractiv, resping în prezent CORE.

66 de miliarde de euro pe an, obținute din noile surse de venit și prin ajustarea celor deja existente.

În ansamblu, resursele noi și modificările sugerate pentru mecanismele deja existente ar trebui să genereze în jur de 66 de miliarde de euro anual, contribuind la finanțarea bugetului viitor pentru perioada 2028-2034, conform documentelor în curs de negociere.

Fondurile au și o altă direcție esențială: UE trebuie să înceapă să returneze împrumuturile preluate pentru programul NextGenerationEU, creat în urma pandemiei COVID-19. Comisia afirmă clar că noile resurse vor facilita susținerea noilor priorități și reducerea datoriei fără a impune o creștere excesivă a taxelor naționale.

António Costa: Decizia va contura Europa în anii ce urmează

Se observă că conversația a ajuns la cel mai înalt nivel, lucru evident din itinerariul realizat de președintele Consiliului European, António Costa, prin capitalele Uniunii Europene.

La București, Costa a spus că lunile următoare vor fi „cruciale” și că viitorul buget trebuie să permită Europei să finanțeze apărarea, securitatea, competitivitatea și inovarea, fără să abandoneze agricultura și coeziunea.

Nicușor Dan și președintele Consiliului European,

El a subliniat că resursele sunt limitate și că contribuțiile naționale trebuie să rămână la un nivel rezonabil. În consecință, Costa a afirmat:

„un pachet echilibrat și ambițios de noi resurse proprii”

va fi esențial în acordul final.

De ce ar putea negocierile să aibă o importanță superioară pentru România decât pentru numele premierului?

Un premier poate pleca după câteva luni sau după câțiva ani. Cadrul Financiar Multianual, odată negociat și adoptat, va stabili însă regulile și marile sume ale bugetului european pentru șapte ani, între 2028 și 2034.

Rezultatul va determina direct cât spațiu financiar va fi disponibil pentru a acoperi deficitul de infrastructură și dezvoltare, cât de mult capital va rămâne pentru sectorul agricol și ce nivel de acces vor beneficia companiile România la noile inițiative europene de competitivitate.