Netanyahu folosește criza cu Iranul pentru a-și salva cariera politică

Benjamin Netanyahu se află într-un moment crucial, în care problema iraniană reprezintă atât o provocare de securitate pentru Israel, cât și o luptă personală. Ancheta privind evenimentele din 7 octombrie 2023, când Hamas a lansat atacuri devastatoare, a generat presiuni interne semnificative. În acest context, premierul israelian de la Tel Aviv vizează transformarea tensiunilor cu Iran și partenerii regionali într-un avantaj politic care să-i fortificeze poziția și să-i reconfigureze moștenirea politică, potrivit The Guardian.

Se pare că Netanyahu mizează pe nimicirea nucleului dur al Iranului pentru a-și reface reputația.

Confruntarea dintre Israel și Iran a înregistrat 15 victime pe teritoriul israelian în intervalul de trei săptămâni de la debutul conflictului, iar rachetele iraniene au provocat și numeroase răniți.
Un număr considerabil de persoane, aproximativ 200, au fost rănite în urma atacurilor care au avut loc în vecinătatea unei unități nucleare situate în partea sudică a țării.

Citește și15 state din SUA dau în judecată autoritatea aviatică pentru regulile privind livrările cu drone

Deși acest lucru nu a avut un impact semnificativ, sprijinul public pentru război rămâne puternic.
90% dintre evreii israelieni aprobă decizia de a începe un nou conflict, potrivit Institutului pentru Democrație din Israel, care a efectuat două sondaje în timpul războiului, arătând că o majoritate covârșitoare îi susține pe Benjamin Netanyahu în această decizie.
Nu s-a înregistrat o scădere a sprijinului public pentru război, după cum arată rezultatele sondajelor.

Sprijinul public pentru război nu a fost afectat în urma acestor evenimente.
Potrivit Institutului pentru Democrație din Israel, un procent de 90% dintre evreii israelieni a exprimat acordul cu privire la inițierea unui nou conflict, rezultatele fiind obținute în urma efectuării a două sondaje pe durata războiului.

Mai mult de jumătate dintre israelieni nu și-au schimbat părerea în legătură cu bombardarea Iranului, în ciuda consecințelor nefaste precum sirenele de raid aerian care răsună la intervale regulate, închiderea școlilor, anularea zborurilor și posibilitatea ca această campanie să se prelungească pe săptămâni. Într-o perioadă de incertitudine, ei au dorit în continuare ca SUA și Israelul să continue ofensiva împotriva Iranului până la schimbarea guvernului de la Teheran.

În urma deciziei de a lansa un atac asupra Iranului, partidele din opoziție și-au suspendat activitățile pentru campania electorală din toamnă, arătând o solidaritate aproape completă în sprijinul acestei acțiuni, în cadrul unui fenomen de unitate națională.

Nu au existat declarații publice divergente

din partea acestora, ceea ce subliniază un sprijin larg pentru decizia de a ataca Iranul.

În Israel, Benjamin Netanyahu este văzut ca fiind posibil să desființeze Parlamentul în avans, din cauza entuziasmului pentru război și a sprijinului primit de la SUA în acest conflict.
De asemenea, se speculează că asasinarea liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, i-ar putea fi de folos.

Prima șansă pentru cetățenii israelieni de a-și face cunoscută opinia cu privire la actualul guvern o vor avea în cadrul alegerilor din anul în curs, care reprezintă, de asemenea, prima evaluare directă a opiniei publice de la atacurile Hamas din 7 octombrie 2023.

Pentru Netanyahu, traseul până la urnele de vot se desfășoară între Washington și Teheran, după cum se afirmă.

Netanyahu a produs o surpriză atât pentru oponenții săi politici, cât și pentru partenerii săi, reușind să rămână în funcție după ziua cea mai sângeroasă din istoria Israelului.
Fostul prim-ministru nu și-a recunoscut responsabilitatea directă pentru deficiențele de securitate din acea zi, în ciuda faptului că majoritatea celorlalte figuri importante din domeniul politic, militar și al serviciilor de informații care ocupau funcții la acel moment și-au cerut scuze și și-au prezentat demisia.

În ciuda eforturilor de a menține o coaliție unită, rezultatele sondajelor de opinie au indicat că, pe parcursul a mai bine de doi ani, popularitatea sa a stagnat la un nivel care nu i-a permis să recâștige puterea.
Sprijinul acordat acestuia a rămas, în mare măsură, constant, însă sub pragul necesar pentru a reveni la putere.

O percepție destul de comună în rândul populației israeliene este aceea că Benjamin Netanyahu consideră că fie răsturnarea regimului de la Teheran, fie anihilarea capacităților militare ale acestuia reprezintă o oportunitate optimă pentru a reevalua moștenirea sa în fața alegătorilor. Această părere a luat naștere, în parte, în urma conflictului care a durat 12 zile și care a avut loc anul trecut împotriva Iranului, eveniment care însă nu a produs efecte semnificative asupra nivelului de sprijin acordat.

Un ministru cu o relație strânsă cu Netanyahu a făcut o declarație surprinzătoare pentru publicația Haaretz, afirmând că „drumul către urnele de vot pentru Netanyahu se desfășoară prin capitalele Washington și Teheran”, exact înainte de izbucnirea conflictului.

Reputația lui Benjamin Netanyahu a fost încercată în urma evenimentelor din 7 octombrie, iar acesta a considerat că distrugerea așa-numitei axe a răului iraniene ar putea fi o oportunitate pentru reabilitarea imaginii sale.

Distrugerea axei răului iraniene este mișcarea pe care Netanyahu a considerat-o, după 7 octombrie, că îi va reabilita imaginea

Netanyahu se află în centrul atenției, iar întrebări apar legate de obiectivele sale, imediat după primul val de atacuri care a lovit Teheranul. În urma acestui eveniment, comentatoarea Sima Kadmon, de la ziarul Yedioth Ahronoth, a ridicat o întrebare pertinentă: dacă acest conflict este justificat de „o nevoie de securitate sau de o nevoie de coaliție”.

Întrebări esențiale rămân fără răspuns: Cine are idee când va avea loc sfârșitul conflictului? Benjamin Netanyahu pare să fie izolat în propriile interogații. Oare cineva a stabilit clar motivul pentru care s-a intrat în această confruntare? Întrebările rămân în suspensie.

Contrar așteptărilor, majoritatea populației israeliene nu a împărtășit scepticismul, potrivit cercetătoarei Dahlia Scheindlin din Tel Aviv.
Atunci când Netanyahu a informat națiunea despre atacul împotriva Iranului, motivat de necesitatea de a înlătura o „amenințare existențială”, cetățenii au considerat declarația credibilă, chiar dacă opțiunile lor de vot nu au suferit modificări.

Majoritatea oamenilor l-au crezut

, a afirmat cercetătoarea Dahlia Scheindlin, specializată în studiul opiniei publice.

De asemenea, ancheta privind evenimentele din 7 octombrie 2023 a generat presiuni interne semnificative.

Potrivit unei declarații recente, unul dintre cele mai semnificative momente pentru ea este reprezentat de faptul că, în june 2025, aproximativ două treimi dintre cetățenii israelieni erau de părere că el a procedat din considerente de securitate veritabile.

„Acest lucru face diferența, având în vedere că, timp de doi ani după atacurile din 7 octombrie, oamenii au crezut că el lua decizii strategice majore privind războiul din Gaza din motive politice.”

Această afirmație subliniază schimbarea percepției publicului israelian cu privire la acțiunile lui Netanyahu în perioada respectivă.

Presiunea politică exercitată asupra conflictului din interiorul Israelului a emanat în principal de la cetățenii palestinieni rezidenți în țară, precum și de la persoane externe, printre care se numără Jonathan Shimriz, un candidat aflat la debutul carierei politice.

Un eveniment tragic i-a marcat viața lui Shimriz atunci când fratele său a fost capturat pe 7 octombrie 2023 și apoi împușcat de armata israeliană în Gaza. Această experiență l-a determinat să se implice în politică, după ce a creat o mișcare de bază care să sprijine familiile afectate de atacurile conduse de Hamas.

El a afirmat într-o declarație postată pe platformele de socializare că nu există opoziție.
Întrebări esențiale rămân fără răspuns: Care este durata preconizată a acestui conflict? Care au fost motivele inițiale pentru intrarea în acest război? Aceste întrebări cruciale sunt formulate fără vreun răspuns clar.

„Știe cineva când se va termina războiul? Știe cineva de ce am intrat în el în primul rând? Pune cineva întrebări?”

Confruntarea drept strategie politică de război este o abordare pe care Benjamin Netanyahu o utilizează în contextul tensiunilor cu Iranul. Această tactică îi permite să-și mențină sprijinul intern și să devieze atenția de la problemele politice interne.

O perspectivă triumfalistă în Israel se află în stark contrast cu impresia despre război din exterior, unde BBC relatează că știrile sunt marcate de îngrijorarea unei posibile escaladări la nivel regional, de creșterea rapidă a costurilor energetice și de blocarea anumitor ramuri economice din regiunea Golfului, care se bazează pe turism și siguranță.

La un moment dat, atenția internațională a fost puternic focusată asupra consecințelor unui atac aerian devastator care a curmat viețile a cel puțin 175 de oameni într-o școală de fete din Iran, posibil efectuată de forțele americane. În același timp, ziarul Jerusalem Post a publicat în prima sa pagină o imagine surprinzătoare: o pilotă de vânătoare israeliană ținând mâna unei femei necunoscute din Iran.

„Femei, viață, libertate. Modul israelian”

era sloganul afișat, care făcea trimitere la mișcarea de protest împotriva regimului care a demarat în 2022.

La numeroși americani, strategia de a prezenta operațiuni aeriene ca o luptă pentru emanciparea femeilor trezește asociații cu intervenția militară din Afganistan.

Fostul președinte Trump a condus o campanie electorală împotriva implicării externe, în mod special a acelui conflict militar, însă schimbarea sa de poziție nu a fost unanim acceptată de către susținătorii săi.
Conform datelor sondajelor, majoritatea cetățenilor americani, atât democrați cât și o parte considerabilă de republicani, sunt împotriva a ceea ce percep drept un conflict militar nejustificat.

În prezent, Trump îmbină avertismentele cu posibilitatea unei intervenții militare terestre, sugerând că obiectivul este să se pună capăt rapid conflictului.
Decizia privind conflictul nu poate fi luată exclusiv de Washington, potrivit Iranului, iar în cazul în care criza se prelungeste, ar putea fi desemnați țapi ispășitori politici, cu puțin timp înainte de alegerile legislative intermediare care au loc în noiembrie în SUA.

Un demisionar recent din administrația Trump, care a ocupat funcția de director al Centrului Național de Combatere a Terorismului, și-a exprimat critica față de război și a țintit direct Israelul.

„Iranul nu reprezenta o amenințare iminentă pentru națiunea noastră și este clar că am început acest război din cauza presiunii exercitate de Israel și de puternicul său lobby american”

, a afirmat Joe Kent într-o scrisoare făcută publică pe platforma X, după ce a părăsit funcția săptămâna trecută, ca unul dintre cei mai vocali critici ai războiului din interiorul administrației Trump, fost director de extremă dreapta al Centrului Național de Combatere a Terorismului.

De asemenea, poziția comuniștilor și a altor partide în legătură cu războiul este una de condamnare a acțiunilor militare.

Țara ar putea suferi consecințe diplomatice majore în cazul în care percepția negativă se va accentua, având în vedere că sprijinul acordat Israelului de către ambele partide politice este în scădere, relația diplomatică cheie fiind astfel afectată, potrivit unui fost oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informații israeliene.

Consecințele unui conflict prelungit pot fi deosebit de îngrijorătoare pentru că sprijinul public american ar putea să scadă dramatic, a avertizat el.

„Cred că cel mai mare risc al acestui război este pierderea sprijinului poporului american”

,
a afirmat, luând în considerare rezultatele sondajelor efectuate anterior izbucnirii conflictului, care indicau deja o scădere semnificativă a sprijinului pentru Israel atât în rândul republicanilor, cât și al democraților.
El a adăugat că

„Dacă vor fi mulți americani uciși, prețurile la combustibil vor crește vertiginos, iar rezultatul nu va părea o victorie, atunci acest lucru nu va face decât să accentueze tendințele negative față de Israel pe care le observăm deja în SUA.”

În contextul în care legăturile dintre Statele Unite și Israel se dovedesc a fi o provocare pentru Trump și formațiunea sa politică, Netanyahu pare să se bucură de un avantaj electoral semnificativ, relația sa strânsă cu scena internațională fiind un punct de atracție major în campania sa.
Faptul că și-a construit frecvent discursul politic în jurul rolului său de lider internațional i-a consolidat poziția, permițându-i să capitalizeze pe această relație pentru a-și spori șansele electorale.

Confruntarea cu Iranul și lupta pentru menținerea puterii politice sunt strâns legate pentru Benjamin Netanyahu. Scena politică se complică odată cu escaladarea tensiunilor cu Iranul. În acest context, se ridică întrebarea: cum va reuși Netanyahu să navigheze între presiunea internă și amenințările externe?

O vizită la Tel Aviv este planificată pentru luna mai pentru Trump, în cadrul căreia va primi Premiul Israel, una dintre cele mai prestigioase distincții acordate în țară. În cazul în care conflictul se va încheia, ceremonia va oferi o oportunitate valoroasă pentru Netanyahu de a-și demonstra legăturile personale apropiate cu Trump, înainte ca alegătorii să decidă într-un scrutin extrem de important.

În acest moment, Netanyahu se confruntă cu o situație extrem de delicată, având în vedere că țara este deja implicată într-o dispută aprinsă cu privire la structura unei comisii naționale care va investiga atacurile din 7 octombrie.
Viitorul său politic, dar și moștenirea sa, ba chiar libertatea sa personală ar putea fi puternic influențate de evoluția acestei situații.

Prim-ministrul Israelului se află într-o luptă juridică intensă, confruntându-se cu acuzații de corupție într-un caz care se prelungește de mai multă vreme, fiind acuzat de luare de mită, fraudă și abuz de încredere. În cazul în care va pierde puterea executivă, el va fi nevoit să depună mărturie nu ca o persoană cu imunitate, ci doar ca un cetățean obișnuit sau, în cel mai bun caz, ca un deputat al opoziției.

Netanyahu a căutat să obțină o imunitate anticipată, bucurându-se de sprijinul entuziast al lui Trump, și a adus această chestiune în discuție cu ocazia primei sale declarații de presă de la începutul conflictului.
În același timp, Ministerul Justiției din Israel a sfătuit împotriva abandonării acuzațiilor.

Există îngrijorări în rândul unor politicieni israelieni care sprijină conflictul, și anume că Netanyahu ar putea urmări să obțină beneficii individuale dintr-un efort național considerat a fi un sacrificiu.

Potrivit unei opinii, strategia politică a lui Benjamin Netanyahu a fost puternic influențată de problemele sale juridice personale după ce a devenit inculpat.
Deputata Naama Lazimi din cadrul partidului Democrații de centru-stânga a afirmat următoarele:

„De când Netanyahu a devenit inculpat, comportamentul său politic a fost din ce în ce mai determinat de supraviețuirea sa personală. De aceea există îngrijorări legitime că, uneori, considerentele sale politice pot depăși interesele de securitate națională ale Israelului. „Nu există nicio îndoială că amenințarea iraniană este una existențială și trebuie tratată cu toată seriozitatea. Cu toate acestea, nu putem avea încredere că Benjamin Netanyahu nu va exploata războiul și realizările Forțelor de Apărare Israeliene (IDF) în scopul propriului său supraviețuire politică.”

Netanyahu este acuzat că ar putea prioritiza interesele personale în detrimentul securității naționale a Israelului.

Deși Netanyahu a inițiat conflictul, în parte, cu scopul de a-și îmbunătăți șansele electorale, ofensiva aeriană nu a produs rezultatele scontate, în ciuda așteptărilor sale.

Declarația a fost făcută de către Scheindlin:

Nu există text în original care să poată fi transformat.

Surprinzător, încrederea publicului în guvern nu a înregistrat o creștere durabilă, ci doar o scurtă perioadă de îmbunătățire, care s-a estompat rapid revenind la nivelul anterior conflictului.
Războiul din Orientul Mijlociu are capacitatea de a schimba radical configurația regională, însă reacția populației israeliene pare nesemnificativă.

„Nu a existat o creștere semnificativă a încrederii în guvern, ci doar câteva puncte care au scăzut rapid la nivelurile dinainte de război. Acest război are potențialul de a reorganiza întregul Orient Mijlociu – iar publicul israelian abia ridică o sprânceană.”

În prezent, eforturile îndreptate împotriva Teheranului au umbrit criza umanitară și atacurile repetate care au loc în Gaza, la fel cum au făcut-o și creșterea violenței din partea israelienilor în Cisiordania ocupată. Însă, în cazul în care rezultatele sondajelor se dovedesc a fi exacte și populația israeliană alege un parlament în care nici un partid nu deține majoritatea, această confruntare are potențialul de a reapărea în prim-planul atenției publice într-un mod brusc.

Anchetele obscure și situația tensionată din regiune par a fi strâns legate.

În scenariul politic actual, partidele care reprezintă interesele cetățenilor palestinieni din Israel dețin o poziție cheie, deoarece ele ar putea fi singurele capabile să faciliteze crearea unei majorități guvernamentale alternative, dată fiind configurația actuală a partidelor de opoziție.

Partidele de opoziție principale din Israel au luat angajamentul ferm de a nu colabora cu ele și nu prezintă o alternativă semnificativă la strategia lui Netanyahu în domeniul securității naționale și internaționale.

Naftali Bennett, fostul prim-ministru, se remarcă drept unul dintre principalii oponenți, având în trecut rolul de lider al consiliului pentru așezările israeliene din Palestina ocupată. Toți contracandidații săi împărtășesc o poziție comună împotriva unui stat palestinian, aceasta în ciuda recunoașterii internaționale din ce în ce mai puternice și a sprijinului acordat unei astfel de entități statale.

În contextul în care războiul purtat de Israel în Gaza a stârnit critici vehemente la nivel global, Statele Unite au jucat un rol esențial de aliat diplomatic și militar pentru această țară din ce în ce mai izolată.
Cercetătorii, organizațiile pentru drepturile omului și o comisie a ONU consideră că acțiunile din Gaza se înscriu în definiția genocidului.

În cazul în care conflictul cu Iranul va aduce prejudicii ireparabile acestui raport, orice succes militar obținut ar putea avea o durată de viață foarte scurtă.
Eli Leon a exprimat îngrijorarea sa într-un articol publicat în Maariv, întrebându-se:

„Ce se va întâmpla dacă a doua zi ne vom trezi singuri?”

El a adăugat că dacă tariful pentru destabilizarea regimului iranian ar însemna destrămarea parteneriatului cu Statele Unite, atunci această așa-zisă victorie, în timp ce ne privește de resursele necesare pentru a continua să existăm în această parte a lumii pe o perioadă lungă de timp, în cele din urmă ne va costa capacitatea de a supraviețui.

De asemenea, relația cu Statele Unite și impactul asupra sancțiunilor sunt aspecte cheie în acest context.