7 august, Parlamentul a transmis președintelui Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului, în scopul promulgării acesteia, și se referă la decarbonizarea sectorului energetic.
Legea intervine, în esenţă, asupra mecanismului juridic prin care sunt retrase din exploatare capacităţile energetice pe bază de lignit şi huilă şi asupra condiţiilor în care pot fi autorizate anumite capacităţi energetice pe cărbune. Astfel, legea condiţionează scoaterea din exploatare a unor capacităţi existente de instalarea şi punerea în funcţiune a unor „capacităţi energetice similare de producere a energiei cu emisii reduse de carbon”.
De asemenea, se instituie mai multe excepţii de la interdicţia punerii în funcţiune a unor noi capacităţi pe cărbune şi se condiţionează, în anumite situaţii, emiterea licenţelor şi permiselor necesare de obţinerea unui aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Totodată, actul normativ introduce condiţii suplimentare pentru scoaterea din exploatare a capacităţilor existente.
Citește șiTrump vrea pe Dana White ca purtător de cuvânt, dar a refuzat în Casei Albe
Prin aceste intervenţii legislative, arată şeful statului, legea modifică în mod substanţial mecanismul juridic al decarbonizării sectorului energetic şi, prin aceasta, afectează atât îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă, cât şi realizarea obiectivului constituţional al protecţiei mediului. Din această perspectivă, criticile de neconstituţionalitate vizează atât compatibilitatea dispoziţiilor criticate cu obligaţiile europene şi cu exigenţele constituţionale incidente în materia protecţiei mediului şi a politicii energetice, cât şi respectarea cerinţelor de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, precum şi a limitelor constituţionale ale competenţelor autorităţilor publice.
Recomandări Video
Conform sesizării, în măsura în care condiţionarea introdusă de lege face ca retragerea capacităţilor existente să depindă de o capacitate alternativă a cărei realizare nu este supusă unui termen maximal suficient de determinat şi unor garanţii juridice efective, există riscul ca măsura de reducere a impactului asupra mediului să fie lipsită de caracter efectiv.
liderului național, în această situație, intervenția legislativă nu mai constituie doar o simplă ajustare a modului de realizare a unei politici publice, ci modifică și eficiența cadrului normativ prin care statul își îndeplinește obligațiile constituționale privind protecția mediului.
Președintele a precizat că, fără a se referi la normele Uniunii Europene, la PNRR sau la orice obligație europeană privind decarbonizarea, legea subiectul criticilor trebuie analizată în conformitate cu articolele 35 și 135 alineatul (2) litera e din Constituție.
„Aceste norme constituţionale nu stabilesc un anumit model energetic şi nu impun în mod direct o anumită tehnologie sau un anumit calendar de retragere a capacităţilor pe cărbune. Ele stabilesc însă un standard constituţional autonom de protecţie a mediului, care limitează marja de apreciere a legiuitorului în alegerea şi modificarea instrumentelor prin care această protecţie este realizată”
se afirm
Decarbonizarea sectorului energetic este considerată una dintre zonele concrete unde se impune respectarea acestui standard constituţional. În plus, eliminarea unităților poluante constituie o dintre măsurile legislative prin care guvernul poate diminua impactul negativ asupra mediului, a declarat Nicuşor Dan.
Astfel, în cazul în care legea subiect de critică stabilește o condiționare care face incertă, nedeterminată sau excesiv de îndepărtată în timp implementarea efectivă a măsurii de diminuare a impactului asupra mediului, fără a introduce garanții legislative adecvate pentru atingerea scopului de protecție, aceasta ar putea încălca Constituției, prin deteriorarea caracterului efectiv al cadrului legislativ de protecție a mediului și prin slăbirea obligației pozitive a statului de a proteja mediul și de a menține echilibrul ecologic.
Conform președintelui, critica subsidiară nu susține existența unei obligații constituționale autonome de decarbonizare, ci subliniază că, în cazul specific al decarbonizării energetice, soluția legislativă aleasă trebuie să fie în concordanță cu obligațiile constituționale autonome de protecție a mediului.
COMENTARII / 0