Judecătorii constituționali au concluzionat că actul normativ este neconstituțional în întregime, deoarece Parlamentul a acționat într-un domeniu aflat sub competența autorității executive.
Obiectivul principal al legislației era să includă comuna Cociuba Mare în multiple categorii de unități administrativ-teritoriale ce dețin resurse naturale și antropice mari sau foarte mari.
Planul prevedea introducerea Comunei Cociuba Mare pe patru liste.
Citește șiStenograme din ședința PNL în care partidul lui Bolojan a decis să voteze Guvernul Luca Niculescu, cu PSD majoritar: „Țara are nevoie de guvern și altul nu se poate”
Conform CCR, modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 142/2008 a urmărit să includă comuna Cociuba Mare în anexele ce conțin unități administrativ-teritoriale cu resurse naturale și antropice mari și foarte mari.
Localitatea era programată să fie inclusă în listele unităților administrative și teritoriale care prezintă dificultăți în domeniul infrastructurii turistice, al infrastructurii tehnice sau în ambele categorii de infrastructură.
Curtea a observat, totuși, că anexele menționate sunt revizuite în mod regulat prin decizie guvernamentală, în conformitate cu dispozițiile preexistente din OUG nr. 142/2008.
Din această situație a rezultat una dintre problemele constituționale majore recunoscute de judecători: Parlamentul a încercat să efectueze prin lege o acțiune care, conform cadrului juridic existent, este rezervată Guvernului.
CCR: Operațiunea se definește ca fiind de natură individuală.
Judecătorii constituționali au constatat că norma contestată nu stabilește relații sociale și nu alterează sau adaugă la soluțiile legislative prevăzute în ordonanța de urgență.
Pe de altă parte, legea adaugă la anexele sale un articol dedicat unui caz unic, în mod specific comuna Cociuba Mare.
CCR a descris această operațiune juridică ca fiind una „cu caracter individual”, în loc să fie o reglementare generală ce ar intra în sfera obișnuită de competență a Parlamentului.
Curtea a subliniat că Parlamentul nu își poate exercita atribuția de legiferare în mod discreționar și nu poate adopta legi în domenii care aparțin actelor administrative cu caracter infralegal.
Parlamentul ar fi acționat în afara competențelor Guvernului.
CCR a observat că, prin aprobarea legii, Parlamentul a încălcat principiul de separare și echilibru al puterilor în stat, conform articolului 1, alineatul (4) al Constituției.
Curtea a apelat la principiul constituțional care afirmă că
„nimeni nu este mai presus de lege”
În analiza deciziei, instanțele au constatat că Parlamentul s-a deconectat de la prerogativele sale constituționale și
„și-a arogat competențe ce aparțin autorității publice executive”
.
Concluzia menționată a fost raportată de CCR și se referă la articolul 102 alineatul (1) din Constituție, care definește rolul Guvernului.
Defectul identificat este unul ce afectează legea în totalitate, motiv pentru care întregul act normativ a fost declarat neconstituțional.
Alte promisiuni nu au mai fost examinate.
După ce a constatat neconstituționalitatea legii în integralitatea sa, Curtea nu a mai examinat celelalte critici formulate în sesizarea președintelui României, considerând că analiza acestora a rămas fără obiect.
Hotărârea CCR este finală și obligatorie în totalitate.
Argumentele complete, care au constituit fundamentul soluției, vor fi detaliate în motivarea deciziei Curții Constituționale, un document ce urmează a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
COMENTARII / 0