Oana Gheorghiu, în calitate de viceprim-ministru, a făcut publică duminică trecută situația unei întreprinderi de stat, și anume Petrotrans SA, care deținea odinioară o rețea impresionantă de 1.800 de kilometri de conducte îngropate pentru transportul derivatelor petroliere, fără ca vreodată să fi fost inclusă în lista bursieră.
„Există o conductă sub pământ, pe care hoții au demontat-o și totuși statul plătește mii de euro în fiecare an”
, a afirmat Oana Gheorghiu, care a subliniat că respectiva companie a fost practic devalizată, iar conductele sale au fost furate, ducând la numeroase cazuri de furt de combustibili, cu prejudicii de zeci de milioane de euro. În prezent, statul continuă să suporte costuri anuale legate de proprietatea terenurilor traversate de conductele Petrotrans.
Citește șiVIDEO Călin Georgescu, arestat preventiv. Răsturnare de situație în dosarul de înșelăciune de 1,1 milioane de euro / Așteptat de zeci de susținători la arest
Oana Gheorghiu a adus în atenție cazul unei companii de stat, Petrotrans SA, care funcționează în afara mecanismelor de transparență și control extern.
„Petrotrans SA: o companie care nu a fost niciodată listată la bursă, care a rămas mereu complet în mâinile statului. Ferită de piață, ferită de transparență, ferită de orice control extern”
În ceea ce privește o conductă subterană din România, aceasta nu mai este funcțională de aproape două decenii, fiind dezmantelată pe parcursul anilor de către hoți.
Cu toate acestea, în fiecare an, 27.960 de euro sunt achitați de către stat drept compensație proprietarilor terenului pe care este amplasată.
Motivul pentru care aceste plăți au loc este acela că nu a existat nicio procedură de radiere a conductei din inventarul domeniului public.
Oana Gheorghiu a descris această situație ca fiind una reală și nu una imaginară, fiind o reflectare a României de astăzi.
Această dezvăluire a fost făcută de Oana Gheorghiu într-o postare pe platforma de socializare Facebook, duminică.
Petrotrans SA deținea o infrastructură vastă de transport a produselor petroliere, compusă din 1.800 de kilometri de conducte magistrale pentru benzină, motorină și țiței.
Infrastructura respectivă, construită de-a lungul mai multor decenii, posedă o valoare strategică considerabilă, după cum afirmă Oana Gheorghiu.
„Infrastructură construită în decenii, cu valoare strategică reală”
Un furt a avut loc conform unei anumite cronologii.
Oana Gheorghiu relatează cronologia unei firme care a cunoscut probleme majore cu sustragerile de carburanți prin conducte, fenomen care a căpătat o amploare deosebită în deceniul 2000, transformându-se într-o afacere profitabilă pentru cei implicați, după cum urmează:
În 1996, guvernul a dizolvat entitatea responsabilă cu operarea conductelor și a integrat-o în cadrul Petrom, însă a omis să o elimine din lista entităților supuse privatizării în masă.
Urmare a acestei situații, acțiunile unei companii care, în realitate, nu mai există au fost tranzacționate pe RASDAQ.
Nimeni nu răspunde
pentru faptul că oameni reali au cumpărat și vândut titluri la o entitate care nu posedă ștampilă, nici manager și nici măcar o existență juridică.
În anul 2000, o echipă de jandarmi a dat peste o rețea de hoți care furtau din conducte. În loc să dezvăluie cazul, au optat pentru discreție și au primit mită. Astfel, activitatea ilegală a putut să continue nestingherită.
În 2001, un grup de polițiști de la Secția 5 de Poliție București a intrat în atenție după ce un furt inițial de mică amploare, legat de un obiect specific, a evoluat într-o activitate infracțională complexă și structurată.
În 2004, infractorii au instalat un sistem de conducte subterane pe o lungime de 250 de metri, sub canalul care leagă Dunărea de Marea Neagră, cu scopul de a alimenta barjele. În același an, cantitatea de 100.000 de tone de bunuri a fost sustrasă, iar prejudiciul suferit a fost estimat la peste 80 de milioane de euro.
În mod paradoxal, entitatea publică, prin intermediul organelor sale de control, contribuie la devalorizarea unei întreprinderi de stat.
În 2005, o ordonanță guvernamentală a inițiat o restructurare în sector, iar Petrotrans SA a primit licența de operator, însă nu și concesiunea aferentă. Petrotrans SA se află astfel într-o situație în care nu poate funcționa în lipsa concesiunii. În plus, compania este nevoită să predea o parte din activele sale unei alte întreprinderi de stat, totul fără să primească vreo compensație.
În august 2005, activitatea societății Petrotrans SA a fost sistată, nu ca urmare a condițiilor de pe piață sau a administrării defectuoase, ci din pricina unei hotărâri administrative care, ulterior, nu a mai fost emisă.
În 2007, situația a culminat cu o criză financiară gravă, care a dus la închiderea și implicit la pierderea locurilor de muncă pentru toți angajații, deteriorarea fizică a infrastructurii de rețea și o acumulare de stocuri de produse care nu mai aveau valoare comercială.
În 2012, cea mai înaltă instanță de judecată din țară a pronunțat o condamnare împotriva unui grup de 56 de persoane, alcătuit din 34 de polițiști și 2 jandarmi, pentru implicare în activitatea de furt. Valoarea prejudiciului, așa cum a fost oficial raportată, a fost de 150.000 de euro, o sumă considerată nesemnificativă în comparație cu zecile de milioane de euro care sunt furate în fiecare an în perioadele de maximă activitate.
Compania Petrotrans SA a încetat să mai existe de trei ori.
Procedura de faliment, după cum afirmă Oana Gheorghiu, s-a desfășurat pe o perioadă de 19 ani.
7,3 milioane de lei reprezintă suma recuperată de lichidator în 12 ani prin vânzarea de vehicule, vagoane cisternă și conducte scoase din funcțiune, care au fost valorificate ca fier vechi. Procesul de licitație pentru anumite terenuri se repetă de 60-70 de ori, însă prețul ajunge să fie cu peste 60% mai mic decât valoarea evaluată, lucru care nu atrage totuși niciun cumpărător.
În 2019, lichidatorul prezintă raportul final și solicită încheierea procedurii, însă la reuniunea creditorilor, o entitate votează împotriva acestei decizii, și anume Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
Această entitate are un interes de recuperat sub formă de procent, și anume 0,0021% din creanțe, a cărui valoare se ridică la 6.959 lei.
Interesele unei instituții publice statale împiedică lichidarea unei societăți statale aflate în faliment, ceea ce afectează alte entități statale.
În anul 2026, entitatea juridică a companiei rămâne activă, iar procedura este încă în desfășurare. În mod surprinzător, statul continuă să suporte cheltuieli anuale de 27.960 de euro pentru o infrastructură subterană care a fost
furată de hoți
și pentru care nu a fost înregistrată oficial nicio documentație de sistare a activității.
Suma de 0 lei a fost atribuită creditorilor cu titlu de plată.
Oana Gheorghiu a declarat că suma creanțelor care nu au fost recuperate se ridică la 329 milioane lei, o valoare care, dacă ar fi ajustată la valoarea actuală, ar putea fi chiar dublă.
Petrotrans SA a cunoscut trei episoade de încetare a activității, după cum afirmă viceprim-ministra, care a precizat că
„până în prezent, Petrotrans SA a murit de trei ori:
Oana Gheorghiu a menționat că există un anumit sistem care a fost subteran și care a fost întrerupt de către hoți, însă statul continuă să suporte cheltuieli anuale de mii de euro.
„Există o conductă sub pământ, pe care hoții au demontat-o și totuși statul plătește mii de euro în fiecare an”
Următoarele evenimente au avut loc:
was rewritten to:
Următoarele evenimente au avut loc:
Oana Gheorghiu a menționat că există un anumit sistem care a fost subteran și care a fost întrerupt de către hoți, însă statul continuă să suporte cheltuieli anuale de mii de euro.
„Există o conductă sub pământ, pe care hoții au demontat-o și totuși statul plătește mii de euro în fiecare an”
Potrivit acesteia, conducta a încetat să mai existe din 2005, însă în documente, ea figurează în continuare ca existentă în 2026.
Autoritățile sunt acuzate de Oana Gheorghiu că nu au luat o decizie clară în ceea ce privește cazul Petrotrans.
Oana Gheorghiu a afirmat că în fiecare moment crucial al acestei situații, indecizia a avut un cost mai mare decât cea mai nefastă alegere posibilă. Ei vin acum și ne înșală cu sintagma
„nu ne vindem țara”
.
COMENTARII / 0