Vicepremierul României, Oana Gheorghiu, a adus în atenție, duminică, cazul companiei Petrotrans SA, pe care o consideră un exemplu elocvent al problemelor administrative și al deciziilor întârziate din sistemul public.
Potrivit vicepremierului, statul român continuă să suporte costurile pentru o infrastructură care, în realitate, nu mai este funcțională de ani de zile. Petrotrans SA nu a fost niciodată listată la bursă și a rămas în întregime în proprietatea statului, fără să fie supusă vreunui control extern sau să ofere transparență.
„Petrotrans SA este o companie care nu a cunoscut niciodată listarea la bursă, rămânând permanent în mâinile statului, ferită de mecanismele pieței, de transparență și de orice formă de control extern”, a declarat Oana Gheorghiu.
- Statul plătește anual o sumă de aproape 28.000 de euro pentru o conductă care nu mai este utilizată de aproximativ două decenii și care, în mare parte, a fost deja furată.
- „Există o conductă care se află sub pământul României, dar care nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani, fiindcă hoții au demontat-o bucată cu bucată. Cu toate acestea, statul român plătește în fiecare an 27.960 de euro proprietarilor terenului pe care se află. Motivul? Pentru că nimeni nu a semnat un document care să o radieze definitiv din inventarul domeniului public.”
Vicepremierul a prezentat istoricul companiei și al infrastructurii, de la reorganizarea din anii ’90 până la falimentul declarat și problemele ulterioare.
„Vorbim despre o rețea care, la un moment dat, număra 1.800 kilometri de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere, o infrastructură construită de-a lungul deceniilor, cu o valoare strategică reală.”
În 1996, Guvernul a desființat entitatea care opera conductele și a absorbit-o în Petrom, dar a uitat să o scoată din lista privatizărilor în masă. Ulterior, acțiunile Petrotrans SA au fost tranzacționate pe RASDAQ, deși compania nu mai exista în realitate.
- În 2000, o patrulă de jandarmi a descoperit prima rețea de furt din conducte, dar a preferat să tacă în schimbul unei mite, permițând astfel ca afacerea să continue.
- În 2001, un echipaj al Secției 5 de Poliție București s-a implicat în schemă, transformând furtul într-o industrie organizată.
- În 2004, hoții au montat o instalație de 250 de metri pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a alimenta barje, reușind să fure peste 100.000 de tone de produse petroliere, cu o pagubă estimată la peste 80 de milioane de euro.
În 2005, o ordonanță a guvernului a reorganizat sectorul, desemnând Petrotrans SA ca operator licențiat, dar fără a-i atribui concesiunea. Fără concesiune, Petrotrans SA nu putea opera și a fost obligată să cedeze o parte din patrimoniul său unei alte companii de stat, fără nicio compensație.
În august 2005, activitatea Petrotrans SA a încetat, nu din cauza pieței sau a managementului, ci din cauza unei decizii administrative care nu a mai venit niciodată.
În 2007, Petrotrans SA a intrat în faliment, fără angajați, cu rețeaua distrusă fizic și cu un stoc de produse nevandabil.
„Până în prezent, Petrotrans SA a murit de trei ori: în 2005 când statul i-a retras operarea fără compensație; în 2007 când a intrat în faliment; și în 2019 când lichidarea a fost blocată din interior. În fapt, ea nu mai există din 2005. În acte, ea încă există în 2026.”
COMENTARII / 0