Politician surpriză: De ce Nicușor Dan e o alegere bună

Foarte interesantă este apărarea făcută de Ana Ciceală, copreședinte al filialei bucureștene a partidului SENS, pentru Nicușor Dan.

„A venit cu domnul Veștea, iar în două zile au ieșit două investigații, care au arătat ce a făcut când era la Consiliul Județean Brașov. Acum vedem la Ilfov că l-au pus la loc la conducerea filialei pe cel pe care-l dăduseră afară, fiind acuzat de corupție. Deci de unde putea alege președintele? Această clasă politică este una falimentară”

spunea ea, criticând, totodată, administrația Bolojan.

Citește șiKelemen Hunor: Discuții cu Luca Niculescu, credem că va forma majoritatea

Surpriza electorală din ultimele alegeri pentru Primăria Capitalei a fost reprezentată de către Ana Ciceală, care a strâns 6% din voturi, o realizare remarcabilă pentru un partid recent înființat pe scena politică din România.

• În urma scrutinului, Ana Ciceală a evaluat critic modul în care guvernul condus de Bolojan a gestionat măsurile de reducere a cheltuielilor.
• În opinia ei, abordarea corectă ar fi fost să se procedeze la
  

  „Tai de la tine”

  pentru a dobândi credibilitate.

• De asemenea, Ana Ciceală a luat apărarea lui Nicușor Dan, considerat de multe ori drept „eroul negativ” pe rețelele de socializare în perioada curentă.
• În același timp, ea a adresat o solicitare fermă și președintelui.

• La ultimele alegeri pentru Primăria Capitalei, candidata Ana Ciceală a obținut 6% din voturi, o performanță pentru un partid nou apărut în România.
• Ea spune că guvernul Bolojan a greșit în felul în care a abordat reducerile de costuri. „Tai de la tine” dacă vrei să fii credibil, spune ea.
• Și îl apără pe Nicușor Dan, deși acesta este „eroul negativ” al rețelelor sociale, în aceste zile.  
• Deși și de la președinte cere ceva, cu fermitate.

Ana Ciceală a discutat despre guvernarea Bolojan în cadrul unei declarații pentru HotNews.
HotNews relatează că Ana Ciceală a fost întrebată dacă guvernarea Bolojan a fost bună și eficientă, având în vedere măsurile de austeritate luate de premier, care au implicat creșteri de taxe și tăieri de cheltuieli.
Răspunsul ei a fost că la momentul respectiv s-a produs o eroare fundamentală, referitoare la modul în care au fost implementate aceste tăieri.

Când le ceri oamenilor să accepte niște tăieri, prima dată trebuie să tai de la tine

a adăugat Ana Ciceală, subliniind necesitatea ca liderii să dea exemplu în ceea ce privește sacrificiile financiare.

În urma criticilor aduse, Nicușor Dan primește sprijin din partea unui politician relativ nou pe scena publică. Acesta ridică întrebarea: De unde ar fi putut președintele să aleagă, având în vedere că actuala clasă politică este considerată falimentară? Criticul, care a adresat acuzații și la adresa lui Bolojan, pune accentul pe ceea ce el percepe a fi drepturile nedrepte și măsurile luate de la cei mai vulnerabili, afirmând

„S-a început cu tăieri de la cei mai slabi”

.

În legătură cu afirmația „să taie de la ei”, se face referire la reduceri în anumite domenii.
Printre măsurile propuse se numără diminuarea unor beneficii și, spre exemplu, reducerea remunerației lunare de 13.000 de euro a președintelui ASF.
O altă sugestie este ca tăierile să înceapă chiar de la companiile de stat, unde corupția este extrem de prezentă.

Au fost observate critici potrivit cărora măsurile de reducere au fost direcționate în primul rând către categoriile vulnerabile, precum mamele, persoanele cu dizabilități, studenții care primesc burse și cadrele didactice.

Declarațiile recente ale lui Ilie Bolojan au stârnit interesul, iar unul dintre oamenii politici care a reacționat este de părere că acestuia îi lipsește o calitate pe care alții o posedă.

„Sunt convinsă că Ilie Bolojan a fost de bună credință”

a afirmat ea.

Reorganizarea cheltuielilor statului pe principii echilibrate presupune, potrivit unei anumite opinii, eliminarea tuturor scutirilor pentru ca, ulterior, odată lucrurile reglementate, să poată fi reintroduse anumite excepții. Această idee se bazează pe faptul că unele excepții de la plata impozitelor și taxelor urmează să fie anulate.
Există însă și alte soluții posibile. O parte dintre acestea țin de structura guvernului. Acest guvern a rezultat în urma unei coaliții formate din patru partide, ceea ce a făcut previzibilă evoluția celor patru formațiuni politice. Două dintre acestea aveau deja experiență în guvernare și au propus aceiași oameni în funcții cheie. Ulterior, la guvernare s-a adăugat și partidul de opoziție USR.

În urma unei evaluări atente, a devenit evident că guvernul actual nu are perspectivă pe termen lung dincolo de luna decembrie, având în vedere necesitatea de a implementa reforme majore cu ajutorul acelorași persoane. Ilie Bolojan nu este vizat de această afirmație, deoarece sunt ferm convinsă că a acționat cu bună-credință și a depus eforturi pentru a iniția reforme, însă critica vizează echipa în ansamblu, alcătuită din reprezentanți ai partidelor politice.

Se observă că aceiași lideri tradiționali sunt ancorați la vârful unor filiale PNL, pur și simplu pentru că nu există alternative. PNL și alte partide se confruntă cu o criză de selecție a candidaților, incapacitatea de a propune noi figuri politice fiind evidentă. Procesul de selecție a reprezentanților partidelor pentru diverse funcții a eșuat.

În legătură cu persoana lui Nicușor Dan, unul dintre vorbitori a declarat:

„Am avut o colaborare foarte bună cu dumnealui în decursul anilor”

Această declarație a fost făcută într-un context în care se discută despre interacțiunile pozitive dintre cele două persoane.

În urma unei colaborări îndelungate cu Nicușor Dan la Asociația „Salvați Bucureștiul”, o întrebare pertinentă se impune: Oamenii au început să se întrebe recent ce s-a întâmplat cu el?

Teoriile vehiculate pe internet sugerează că Nicușor Dan a fost, într-un anumit fel, „preluat” de anumite entități.

Nu vreau să intru în prea multe speculații, dar eu nu am văzut un om diferit și, da, într-adevăr am avut o colaborare foarte bună cu dumnealui în decursul anilor.

Răspunsul a fost oferit de Ana Ciceală.

În afara președintelui, se observă de mai multe săptămâni o elită politică tradițională, alcătuită din reprezentanții tuturor partidelor, care a epuizat posibilitățile de soluționare. Președintele are, de asemenea, o responsabilitate în această situație.

Într-o declarație recentă, afirmația a venit de la unul dintre liderii de partid, care a ținut să sublinieze că formațiunea politică pe care o reprezintă nu are drept scop accentuarea curentului extremist în societate.

„Reprezint un partid care nu dorește să crească extremismul”

a reiterat acesta.

Creșterea curentului extremist a fost, în mare măsură, favorizată de aceste formațiuni politice, care recent au încercat să obțină sprijin de la AUR, prin mijloace considerate de unii umilitoare.

Reprezentând un partid ce se opune creșterii extremismului, observ jocurile politice din ultimele săptămâni și constat că încrederea românilor în clasa politică actuală a scăzut drastic.
În acest context, mă întreb care ar fi putut fi opțiunile președintelui și consider că această clasă politică a eșuat în fața așteptărilor cetățenilor.

Într-o mișcare strategică, UDMR a trasat o linie roșie de la bun început, sugerând că guvernul ar fi putut obține sprijinul necesar prin voturile UDMR.

În cadrul discuției publice, se pare că președintele României este considerat principalul responsabil.
Se pune întrebarea:
cine ar trebui să fie considerat principalul vinovat pentru această criză și pentru lipsa unui guvern?

– De unde ar fi putut alege președintele, dacă această clasă politică e una falimentară?

O teorie vehiculată este aceea că guvernul Veștea nu a fost înființat din cauză că AUR a luat această decizie.
Clasa politică tradițională se confruntă cu o lipsă de soluții.

Recent, Uniunea Democrată Maghiară din România a trasat o limită clară împotriva extremismului și a Alianței pentru Unirea Românilor.
În lipsa acestei poziții ferme, este posibil ca Guvernul condus de Veștea să fi obținut sprijinul parlamentarilor UDMR.

Observ că au existat erori nu numai din partea președintelui, ci și la nivelul celorlalte formațiuni politice, inclusiv PNL, USR și PSD, în ceea ce privește modul în care au gestionat această situație.

Primul pas necesar a fost majorarea încasărilor din impozite.

În ceea ce privește reformele, unii experți economici susțin că este posibilă o creștere a încasărilor din TVA, TVA fiind un exemplu în acest sens. O abordare eficientă ar fi fost implementarea unei taxe non-regresive în locul unei taxe regresive, cum s-a întâmplat anul trecut, care a afectat în mod deosebit persoanele cu venituri modeste. Creșterea colectării TVA a fost, așadar, o prioritate care trebuia să fie soluționată mai întâi.

Bugetul familiilor românești este afectat puternic de cheltuielile cu locuința, care ajung să reprezinte 40% din veniturile lor, însemnând că doar o parte mică rămâne disponibilă pentru alte necesități, precum achiziționarea de produse alimentare de bază de la magazine. O creștere a prețurilor la televiziune, chiar și cu 2-3%, poate avea un impact semnificativ asupra acestora. Se estimează că anual, România înregistrează pierderi de 6 miliarde de euro din cauza necolectării TVA, o sumă considerabilă care echivalează cu aproape întregul buget al educației.

În legătură cu opțiunile disponibile pentru președinție, se ridică întrebarea: ce alternative existau? Bolojan a fost criticat pentru punctul său de vedere. O declarație surprinzătoare a unui politician relativ necunoscut vine în apărarea lui Nicușor Dan: „De unde ar fi putut alege președintele, dacă această clasă politică e una falimentară?” Această afirmație a stârnit interesul, având în vedere contextul actual.

Reformarea statului era imperativă de la bun început, însă Bolojan ar fi trebuit să introducă măsuri de reformă încă de anul trecut, asumându-şi răspunderea în Parlament. Acest demers trebuia să aibă loc la o săptămână după validarea Guvernului. Nu pare probabil că PSD ar fi decis să răstoarne Guvernul la doar o săptămână de la instalare.

În plus față de sprijinul financiar, ar fi fost necesar un set de soluții pentru regiunile în care mecanismele statului se dovedesc ineficiente, precum nerecoltarea taxei pe valoarea adăugată sau a impozitului pe veniturile companiilor. Țările vecine au implementat deja astfel de măsuri, care au succes în a genera venituri suplimentare pentru stat. Aceste exemple ar fi putut servi drept model.

Probabil că nu ar fi fost necesare acele reduceri drastice care au indus un sentiment de teamă la nivel național, având în vedere că experiența a demonstrat că în sectoarele statului afectate de corupție, de obicei, nu se înregistrează progrese. Se putea anticipa că vor exista opoziții din partea celor care beneficiază de avantaje sau de contracte acordate de partide prin intermediul statului.

Într-o declarație recentă, un politician a afirmat că populația nu are încrederea că conducătorii PSD se preocupă cu adevărat de soarta celor defavorizați din România.

„În niciun caz oamenii nu-și imaginează că liderii PSD au o grijă pentru săracii români”

a declarat el.

Oare motivul pentru care Guvernul Bolojan a fost răsturnat de PSD a fost acela că a redus sprijinul financiar acordat celor mai puțin favorizate categorii sociale?
Această interpretare, desigur, este vehiculată de către machinery-ul mediatic afiliat partidelor politice și finanțat generos din fondurile publice alocate pentru activitățile partidelor politice.
PSD și Bolojan sunt acuzații principali

– Asta spune, bineînțeles, propaganda de partid plătită cu mulți bani din subvenția pentru partide.

Toate aceste aspecte au fost subliniate de PSD atât în perioada în care se opunea propriului guvern, cât și atunci când era la putere alături de PNL. În schimb, observând stilul de viață al acestora, și anume ceasurile pe care le achiziționează, afacerile în care sunt implicați, destinațiile de vacanță și vehiculele cu care se prezintă la Parlament, nimeni nu poate crede că liderii PSD sunt preocupați de soarta românilor mai puțin norocoși. Este pur și simplu, o situație ilogică.

În ceea ce privește Nicușor Dan, se solicită o mai mare deschidere.

Întrebarea esențială rămâne: ce măsuri ar fi fost necesare din partea președintelui în timpul acestei crize? Nu a oferit sprijin public lui Bolojan, ci a încercat mai degrabă soluții alternative, precum un guvern tehnocrat condus de Tomac sau Veștea. Care ar fi fost strategia optimă?

– Eu nu știu care au fost discuțiile între partide

, deoarece procesul de consultare este transparent doar atunci când reprezentanții partidelor se reunesc, însă mecanismul intern de luare a deciziilor rămâne necunoscut.
În același timp, limitele cunoștințelor noastre privind negocierile interne sunt evidente: întâlnirile propriu-zise sunt nedivulgate, iar singurele informații disponibile provin de la cei care furnizează declarații în urma acestor discuții.

În cadrul acestor negocieri, transparența pare a fi o necesitate, deoarece rezultă că niciuna dintre părți nu a propus soluții viabile. De asemenea, se remarcă o scădere evidentă a numărului de persoane calificate în cadrul partidelor politice, ceea ce ridică întrebări despre capacitatea acestora de a reprezenta interesele cetățenilor.

O întrebare pertinentă rămâne: în ce mod putea președintele să facă o selecție diferită? Trebuie să reflectăm asupra acestui aspect: odată cu numirea domnului Veștea, au apărut ulterior două investigații care au scos la iveală activitățile acestuia din timpul mandatului său la Consiliul Județean Brașov. În prezent, situația de la Ilfov relevă faptul că persoana care fusese anterior acuzată de corupție și ulterior îndepărtată a fost repusă în funcție la conducerea filialei locale.

În ce mod putea oare președintele să facă o selecție adecvată? Clasa politică în ansamblu reprezintă o dezamăgire, fiind considerată falimentară nu numai din punct de vedere moral, ci și sub aspect legal.

În urma acuzațiilor aduse, Nicușor Dan primește sprijin din partea unui politician care a devenit o surpriză în ultimii ani. Acesta afirmă că șeful statului nu are de unde să aleagă, având în vedere că clasa politică actuală este considerată falimentară. Criticile aduse lui Bolojan au și ele o importanță deosebită în această dezbatere.

„De unde ar fi putut alege președintele, dacă această clasă politică e una falimentară?”

Astfel, se ridică întrebări și asupra modului în care președintele a făcut sau va face alegerile sale, având în vedere contextul actual.

Reacția unor politicieni poate fi înțeleasă prin prisma faptului că au fost aleși de către popor. Hubert Thuma a postat aseară pe rețeaua de socializare Facebook, după excluderea sa din PNL, că toate pozițiile sale au fost obținute prin votul direct al cetățenilor.
Însă, se observă o scădere a numărului de cetățeni care îi susțin, mai ales atunci când realizează că nu aduc soluții concrete, nu propun un prim-ministru și o echipă, refuză să intre în negocieri și când toate acțiunile lor au drept rezultat consolidarea curentului extremist.

Într-o declarație recentă, un anumit individ a afirmat că există o limită clară care nu ar fi trebuit să fie depășită. Acesta a făcut referire la o situație politică delicată.

În perioada recentă de instabilitate, anumite facțiuni politice de extremă dreaptă din România au câștigat teren. Președintele ar fi putut lua atitudine mai fermă atunci când Veștea a încercat să obțină sprijin de la Simion, consideră unii. A existat o limită clară care a fost depășită și care reclamă un discurs prezidențial mai puternic. În astfel de situații, rolul instituției prezidențiale devine esențial pentru a restabili echilibrul, lucru pe care președintele ar trebui să-l ia în considerare.

În cele din urmă, oamenii ar putea să se întrebe care sunt motivele pentru care acești oameni politici își dispută puterea. Orgoliul sau interesele personale ar putea fi răspunsurile la această întrebare. Oare sunt ei controlați de anumite forțe oculte sau de servicii secrete care îi manipulează? La finalul zilei, oare oamenii sunt realmente interesați de motivele care stau la baza disputelor dintre oamenii politici?