Anatoli Bîkov, fost luptător de box, a ajuns să fie denumit „guvernatorul de noapte” al Krasnoiarskului și „regele aluminiului”. În anii ’90 din Rusia, el a urcat rapid pe scara puterii, însă căderea a fost la fel de bruscă.
Când foștii săi acoliți au început să se exprime, au fost dezvăluite crime la comandă și confruntări pentru controlul unei industrii imense. Cum a reușit Bîkov să preia controlul asupra unui oraș și de ce a pierdut totul? Răspunsurile se ascund în războiul pentru aluminiu din Siberia, spune Holod Media.
În anul 1995, Moscova a fost zguduită de trei crime de o amploare șocantă: vicepreședintele băncii „Yugorsky”, Vadim Iafiasov, președintele aceleiași instituții, Oleg Kantor, și șeful filialei rusești a corporației americane AIOC, Felix Lvov, au fost uciși în decurs de câteva luni.
Citește șiCazul femeii de 87 de ani evacuate provoacă revoltă în Spania. Sanchez promite măsuri: „Maricarmen, am un mesaj pentru tine”
Toți acești factori aveau legături cu uzina de aluminiu din Krasnoiarsk, una dintre cele mai mari din lume.
Murmurul că crimele au avut loc pe parcursul mai multor luni a circulat în rândul autorităților.
În 1991, odată cu dispariția Uniunii Sovietice, uzina de aluminiu din Krasnoiarsk a fost preluată de frații Cernoi, conducătorii conglomeratului Trans World Group, care deține ramificații la nivel internațional. Uzina de aluminiu din Krasnoiarsk este una dintre cele mai mari din lume.
În încercarea de a-și întări dominația, frații Cernoi au adus în echipă pe Bîkov, o figură cunoscută pentru aspru caracter și pentru legăturile sale cu forțele de ordine. În câteva zile, adversarii săi locali au fost eliminați, iar Bîkov s-a transformat în principalul actor din Krasnoiarsk.
În 1994, directorul uzinei, Iuri Kolpakov, a anulat transferul de acțiuni către frații Cernoi și a rupt contractul cu Trans World Group. Decizia a declanșat un conflict deschis: la uzină au apărut oameni înarmați, iar tentativele de recucerire au eșuat.
Din cauza nemulțumirii față de profitul ce părăsea regiunea, Administrația locală a acordat sprijin lui Bîkov, pe care comunitatea îl percepea ca pe un tip de „Robin Hood” local.
Războiul nu s-a încheiat odată cu plecarea fraților Cernoi. Uzina a intrat într-o criză financiară, acumulând datorii colosale și neplătind salariile. Bîkov a consolidat poziția sa, însă a trebuit să facă față unor noi provocări: partenerii l-au trădat, iar directorul Kolpakov a fugit, vânzând acțiuni pe sub mână. Bîkov a reușit să-și recupereze influența, devenind vicepreședinte la Roskredit și membru în parlamentul regional.
1998 a marcat intrarea unui nou capitol în competiția pentru autoritate în Krasnoiarsk. În acel an, Bîkov se afla în vârful puterii sale, însă scena politică se transformă rapid, iar alianțele vechi încep să se dezintegreze. Noul guvernator, Aleksandr Lebed, a respins planul de afaceri propus de Bîkov, deși acesta îl susținea în timpul campaniei electorale.
În declarația sa, Bîkov a afirmat că Alexander Lebed a fost subiectul unei încrederi greșite:
„Am avut încredere în Alexander Lebed și m-am înșelat în privința lui ca guvernator”
și a subliniat că s-a înșelat în privința lui ca guvernator.
El a acuzat generalul că nu-i importă regiunea Krasnoiarsk și că se concentrează exclusiv pe alegerile prezidențiale din 2000, pe care planificase să le învingă, după ce obținută 15% la alegerile din 199
Boris Berezovski, considerat unul dintre cei mai importanți oligarhi ruși în acea perioadă, a încercat să unească cele două părți, însă nu a reușit.
Generalul Lebed a convocat numele „Brigadă Kolesnikov”, o unitate de investigare sub conducerea viceministrului de interne Vladimir Kolesnikov. În această acțiune, s-au deschis dosare atât vechi, cât și noi, înregistrând acuzații împotriva lui Bîkov și a cercului său, de la frauda financiară și inginerie pentru evitarea taxelor până la crime la comandă.
Bîkov a plecat în Mexic în ziua precedentă deschiderii procesului, apoi s-a stabilit în Elveția și, de acolo, s-a îndreptat spre Muntenegru.
În perioada în care se afla în străinătate, Bîkov intenționa să obțină imunitate parlamentară prin înscrierea pe lista partidului ultranaționalistului Vladimir Jirinovski.
Kremlinul și Ministerul Afacerilor Interne i-au înțeles planul, l-au exclus din alegeri și l-au plasat pe lista persoanelor căutate prin Interpol. El a fost reținut pe 29 octombrie 1999 în momentul verificării pașaportului la granița ungaro-iugoslavă. A fost extrădat din Ungaria în Rusia în aprilie 2000, la câteva luni de la instalarea lui Vladimir Putin la Kremlin.
Inițial, Bîkov a fost acuzat de infracțiuni economice: spălare de bani, nereturnarea valutei străine etc. Dar un alt caz apăruse între timp. În timp ce Bîkov se afla în Muntenegru, șeful unui grup de crimă organizată aliat cu el, asasinul Vladimir Tatarenkov, cunoscut sub porecla „Tatarin”, a fost arestat în Grecia și a dezvăluit că „guvernatorul de noapte al Krasnoiarskului” a comandat personal 13 crime.
Eliberat în august 2000, după transferul lui Tatarenkov în Rusia, Bîkov a fost arestat două luni mai târziu după ce FSB, principalul succesor al KGB-ului sovietic, a înscenat comiterea a două crime la Moscova. Înscenarea a fost transmisă la televiziunea de stat, iar acuzațiile la adresa lui Bîkov erau mai grave de data aceasta. Câteva zile mai târziu, una dintre persoanele „ucise”, interlopul Pașa Țvetomuzika, a „înviat” în mod miraculos și a ținut conferințe de presă de mare amploare.
În urma acestui eveniment, Bîkov a primit, în anul 2022, o sentință de 6 ani și 5 luni de închisoare, cu suspendare.
În timp ce Bîkov se afla în arest, sectorul aluminiului a înregistrat apariția unor noi jucători, printre care Roman Abramovici. El a combinat activele dobândite cu topitorile de aluminiu ale lui Oleg Deripaska, iar din această fuziune a luat naștere Rusal în primăvara anului 2000. În 2004, Rusal a achiziționat participația de 4% deținută de Bîkov pentru suma de 107 milioane de dolari.
Bîkov era încă printre cei mai îndobroți din Krasnoiarsk. Deși nu mai se număra printre cei mai bogați din Rusia, el a erigat biserici și moschei, a finanțat școli sportive pentru copii, a oferit burse elevilor și a susținut veteranii și spitalele. În perspectiva locuitorilor obișnuiți din Krasnoiarsk, el era singurul individ din regiune care nu se teme să-i confrunte pe moscoviți, din cauza cărora a suferit.
În anul 2003, Bîkov intenționa să se înscrie pentru un mandat în Duma de Stat, însă un tribunal a anulat înregistrarea sa înainte de alegeri. El a fost reales în parlamentul regional al Krasnoiarsk cu peste 50% din voturi și a câștigat încă două mandate până în 2016, transformându-se într-unul dintre cei mai apreciați lideri locali și, simultan, într-unul dintre cei mai periculoși pentru Moscova.
Bîkov a insistat că Moscova și Sankt Petersburgul au devenit deconectate de restul țării, că Vladimir Putin trăiește pe o altă planetă și că „oamenii săraci și jefuiți” sunt păcăliți de propaganda Kremlinului.
Autoritățile locale îl consideră o problemă persistentă. În ciuda acestui fapt, nimeni nu a fost afectat de el până când nu s-a implicat în deciziile majore ale federatiei și nu a participat la alegerile pentru Duma de Stat. În 2016, situația a suferit o transformare radicală.
Nu i s-a permis Bîkov să participe la alegeri până în 2020, în același timp colaboratorii săi au fost forțați să renunțe în sprijinul partidului United Russia, partidul lui Putin.
Pe măsură ce interdicția se apropia de termenul de expirare, Bîkov devenea din ce în ce mai critic față de Putin, acuzându-l în special de a aduce sărăcia în Rusia.
Pe dimineața din 7 mai 2020, zeci de membri ai forțelor speciale SOBR și ale Gărzii Naționale Ruse au pătruns în satul de elită Sosnîi, situat lângă Krasnoiarsk, susținuți de un elicopter. Conacul lui Bîkov a fost închis în jur din toate direcțiile, iar fostul „rege al Siberiei” a fost arestat.
În noua declarație, fostul partener al lui Tatarenkov a ridicat din nou acuzații, susținând că Bîkov a comis două crime în iulie 1994. Bîkov, la răspuns, a negat aceste reproșe și s-a prezentat ca victimă a unei noi cascadorii politice, la fel ca în 2000.
În anul 2023, Anatoli Bîkov, în vârstă de 63 de ani, a primit o pedeapsă de 20 de ani, fiind încarcerat într-o colonie penală de securitate maximă.
Bîkov a generat o agitație majoră în Krasnoiarsk. Înainte ca judecata să-l declare definitiv vinovat, a redactat un apel adresat concetățenilor săi, susținând că nu a comis nicio infracțiune și că singura săvârșire a comis-o a fost să supraviețuiască „sălbaticilor ani ’90”.
În mediile sociale, numeroși locuitori ai zonei îl defendă pe ex‑„rege”, care se află în prezent în închisoarea Colonia Penitenciară Nr. 9 din Petrozavodsk.
COMENTARII / 0