var ad = document.createElement(‘div’);
ad.id = ‘AdSense‘;
ad.className is assigned the value AdSense.
Citește șiRăzboiul care nu se vede: De ce propaganda și divizarea internă pot fi mai periculoase decât un atac militar clasic
ad.style.display = ‘block’;
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.top = ‘-1px’;
ad.style.height = ‘1px’; această linie de cod setează înălțimea elementului ad la 1 pixel.
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3897823″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/sua/reintoarcerea-panicii-rosii-cum-foloseste-dreapta-americana-cuvantul-comunism-ca-arma-fanatici-si-fara-dumnezeu-3897823″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/sua”}
„Comunismul nu mai este o amenințare îndepărtată”, a avertizat recent pe rețelele sociale președintele Camerei Reprezentanților din SUA, Mike Johnson. „Este chiar aici, pe ȚĂRMURILE noastre!”. Johnson nu este deloc singurul. După ce candidații asociați cu mișcarea Socialiștii Democrați din America (DSA) au câștigat mai multe alegeri primare ale Partidului Democrat în luna iunie, președintele Donald Trump a invocat, de unul singur, comunismul de 81 de ori în decurs de două săptămâni, relatează The Conversation.
El a etichetat adversarii săi ca
comuniști fanatici și fără Dumnezeu
și a prezentat comunismul ca un cancer ce trebuie extirpat.
Departamentul de Stat al SUA a lansat în aceeași perioadă un raport de 100 de pagini în care jurnaliști, sindicaliști și activiști americani erau descriși ca membri ai unei rețele de influență comunistă cubaneză.
Cu doar câteva zile înainte, administrația Trump organizase o „reuniune ministerială privind recrudescența terorismului politic”, la care au participat reprezentanți din 65 de țări.
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428441003-0”); });
La întâlnire, colaboratorii liderului american s-au axat exclusiv pe violența politică emanată de stânga, deși există dovezi care arată un pericol mai mare din partea dreptei, avertizând despre
„revoluționarilor marxiști”
violenți și despre
„gulagurile”
. Partidul Republican și susținătorii săi din mass-media au adoptat acum aceeași linie de comunicare și au semnalat alarma.
Este America în pericol de o revoluție comunistă? Sigur că nu. Totuși, câștigurile DSA au pus bazele pentru a marca toți susținătorii democrației ca fiind comunisti – și, posibil, pentru a influența alegerile cruciale din noiembrie, la jumătatea mandatului.
Un cuvânt, patru dimensiuni
Din perspectiva lingvistică, expresia „comunist” funcționează ca un disfemism – un etichetă intenționat peiorativă care înlocuiește un termen mai precis sau neutru.
Forța sa derivă dintr-un tip de comprimare conotațională, în esență un termen reunește un set de concepte și sentimente într-o unitate compactă. Eticheta „comunist” combină patru aspecte:
Regimurile comuniste din secolul al XX-lea au, în mod frecvent, combinat controlul statului asupra economiei, dictatura unui singur partid și ateismul oficial, iar majoritatea dintre ele au dobândit autoritatea prin revoluții violente.
Aceste antecedente istorice oferă republicanilor moderni (și altora) oportunitatea de a se sprijini pe o corelație economică restrânsă între socialismul democratic și comunismul de la școală, pentru a introduce discret tot conținutul ideologic rămas.
Socialiștii democrați susțin extinderea proprietății publice și a reglementării. Prin urmare, se sugerează că aceștia (și toți democrații) trebuie să susțină, de asemenea, dictatura, ateismul și revoluția violentă.
Aceasta reprezintă o tactică de manipulare a sensului.
Socialismul se manifestă cu o față diferită în afara Americii.
Din un punct de vedere al Noii Zeelande, al Australiei sau al Europei, o porțiune semnificativă a „radicalismului” candidaților legați de DSA nu pare să fie neobișnuită.
Accesul universal la servicii medicale la costuri accesibile, un salariu minim satisfăcător, învățământul public și pensiile de stat nu reprezintă pregătiri pentru instaurarea unei dictaturi proletare. Aceste
Țările nordice, pe care socialiștii democrați doresc să le adopte ca model, combină inițiativa privată și democrația competitivă cu servicii publice extinse, o impozitare relativ ridicată și sindicate puternice.
Zohran Mamdani, primarul orașului New York și cel mai renumit socialist democratic american, a anunțat recent o serie de peste 50 de reforme menite să reducă birocrația pentru întreprinderile mici. Da, acest socialist contribuie la succesul întreprinderilor private.
În același timp, administrația condusă de Trump, care se pretinde a fi orientată spre piața liberă, a preluat sau a anunțat că va prelua participații în 30 de companii private. De asemenea, se pare că Trump a exercitat presiuni asupra unor corporații pentru ca acestea să facă donații substanțiale în favoarea proiectelor sale preferate.
Deci, cine este comunistul aici? Niciunul dintre ei, bineînțeles. Amândoi susțin intervenția guvernului într-o economie de piață, însă tipurile de intervenție și obiectivele lor diferă.
Nici candidații promovați de DSA, nici majoritatea democraților, nu susțin în totalitate toate elementele din agenda națională a DSA, a declarat recent președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson.
DSA a prezentat propunerea ca fiind cea mai radicală, iar toți democrații ar fi de acord că republicanii doresc ca senatorii Statelor Unite să fie numiți de legislaturile statelor, nu de alegători, doar pentru că zece reprezentanți republicani au susținut exact această idee.
O teamă veche reîncepe să se manifeste.
America a trecut prin această situație și din nou. Prima manifestare de “panică roșie” a apărut imediat după Revoluția bolșevică din Rusia în 1917. În timpul operațiunilor denumite raiduri Palmer, efectuate în 1919 și 1920 și numite după procurorul general A. Mitchell Palmer, autoritățile au arestat mii de radicali și imigranți suspectați, mulți dintre ei fără mandat de arestare.
În al doilea ciclu al „panicii roșii” din 1950s, senatorul Joseph McCarthy a exploatat acuzații privind legăturile cu comuniștii pentru a ruina cariere și a stinge vocile disidente. De multe ori, singura acuzație depășea dovezile prezentate.
În perioada Războiului Rece, comunismul nu se limita doar la un sistem politic și economic, ci și la concepte precum revoluție, ateism, dictatură, subversiune și trădare. În acea vreme, adversarii politici erau transformați în dușmani din interior.
Prin această acțiune se încearcă reînnoirea retoricii contemporane. Însă analogia devine acum mult mai forțată și ar putea reprezenta chiar un indiciu de disperare, având în vedere contextul selectat.
În mai multe sondaje recente, nivelul de popularitate al lui Trump a scăzut la record, în timp ce războiul cu Iranul, prețurile ridicate la bunurile de consum și controversa legată de dosarele Epstein domină titlurile.
Republicanii caută o strategie de contraofensivă pe măsură ce alegerile se apropie de jumătatea mandatului. În cadrul unor grupuri de discuție, s-a testat mesajul „comunismului” și, se pare, s-a ajuns la concluzia că aceasta reprezintă cea mai bună armă a lor.
Totuși, chiar dacă avertismentul conform căruia
„comuniștii fără Dumnezeu”
se află în pragul preluării puterii ar putea părea o reacție extremă, acesta nu este inofensiv.
Îmbinarea argumentelor politice legitime cu extremismul radical marchează adversarii politici ca fiind străini periculoși, în loc să fie considerați cetățeni. În consecință, dialogul rațional devine imposibil.
Comunismul nu exercită control asupra Americii. Totuși, există posibilitatea ca să se manifeste o nouă „panică roșie”.
Trump, un atac preventiv asupra candidaților democrați:
„Cred că este cea mai mare ameninţare”
Donald Trump proclamă o „săptămână a anticomunismului” în SUA. „Mesajul lor rămâne acelaşi: renunţaţi la libertăţile voastre”
S-a pus o funcție în coada de comenzi a googletag, iar aceasta afișează anunțul cu identificatorul div-gpt-ad-1534428473535-0.
COMENTARII / 0