Riscurile întreruperii parcursului european al Republicii Moldova, chiar și în situația în care negocierile de aderare au loc mai repede decât în orice alt caz al unui stat candidat, sunt foarte mari. Acesta este motivul pentru care în Republica Moldova a început să se contureze „Planul B”: reunificarea cu România, scrie profesorul Radu Carp, într-un articol de opinie publicat astăzi de HotNews. Cât de realist este acest scenariu?
Pentru că nu a fost reconfirmat în funcția de ministru al Apărării la Kiev, așa cum s-ar fi așteptat, din pricina sprijinului popular masiv de care se bucură în Ucraina, Mihailo Fedorov a declarat că trebuie organizate alegeri prezidențiale cât mai curând posibil (ar fi trebuit organizate în 2024, dar starea de război nu permite desfășurarea oricărui tip de alegeri). Fedorov nu a făcut astfel de declarații cât timp a fost ministru, ci abia după ce a fost înlocuit. Motivul este, se pare, ascensiunea sa rapidă în topul încrederii în personalitățile care ar putea ocupa poziția cea mai înaltă în stat. Cele mai recente sondaje îi dau favoriți pe Zelenski, Zalujnîi și Fedorov.
Un indiciu important despre perioada post-război în Ucraina
Citește șiSiegfried Mureșan: Irlandei reducere buget UE, respingem din start
În afara acestor poziționări, predominant legate de politica externă ucraineană, cuvintele lui Fedorov dau un semnal care merită luat în considerare în legătură cu perioada post-război din Ucraina. În mod evident, nimeni nu poate estima nici măcar momentul în care operațiunile militare active vor înceta și cum va arăta situația de pace în Ucraina. Totuși, este foarte probabil ca această fază să se dovedească extrem de dezolantă pentru Ucraina.
Federația Rusă va avea, cu mare probabilitate, o frontă înghețată, iar aceasta va necesita o prezență militară vastă. Ucraina nu va putea conta pe forțe armate străine pentru a menține această nouă linie de conflict congelat. Cum vor fi demobilizați soldații, menținuți pe front în mod continuu de ani, având în vedere că vor fi necesari un număr foarte mare de militari pe o linie de demarcație ce se întinde pe câteva mii de kilometri?
În perioada post-război, o altă provocare majoră pentru Ucraina va fi modul în care va gestiona legătura cu diaspora sa vastă, numărând cel puțin 10 milioane de cetățeni, dintre care majoritatea sunt refugiați evaziți din zona de război. Ca și în prezent, țara va trebui să facă față unei demografii în declin, deficitului de forță de muncă și necesității de a reconstrui majoritatea infrastructurii energetice, rutiere, portuare și industriale.
În prezent, nimeni nu are un răspuns la aceste întrebări. Totul provine, de fapt, dintr-o situație pe care nu o putem prezice – sfârșitul războiului.
Cum va evolua aderarea Moldovei la UE, „legată ombilical” de Ucraina?
În declarațiile lui Fedorov, cel mai notabil punct este absența unui proiect care să pună în prim-plan aderarea Ucrainei la UE, obiectiv pe care țara îl consideră esențial. Această lipsă nu apare din întâmplare, având în vedere provocările cu care se confruntă în prezent și cele ce vor apărea după încheierea războiului. Ucraina nu intenționează să abandoneze aspirația de integrare europeană, însă traseul concret spre aderare completă va fi extrem de dificil și, în special, foarte îndelungat.
În aceste condiții, ce se va întâmpla cu aderarea Republicii Moldova la UE dacă parcursul european al Ucrainei și cel al Republicii Moldova rămân legate printr-un cordon ombilical încă din momentul depunerii cererilor de aderare în 2022?
Reprezentanții Ucrainei au afirmat de mai multe ori că nu consideră că negocierile de aderare ar trebui să se desfășoare independent de cele ale Republicii Moldova. În schimb, reprezentanții Republicii Moldova nu au exprimat dorința de a se distinge, cel puțin în mod declarativ, de perspectiva privind aderarea ambelor state, susținută la Kiev.
Republica Moldova a acționat inițial pe baza cererii de aderare a Ucraina, considerând-o motivul principal pentru a urma același traseu. În prezent, situația s-a schimbat: țara se îngrijorează că Ucraina, din motive legate de modul în care se prezintă obiectivul, ar putea să o împiedice în parcursul european.
În prezent, nu există nicio declarație oficială emisă în Chișinău în această privință, însă se discută cu certitudine de către autoritățile moldovenești dacă ar fi posibilă decuplarea celor două țări și în ce condiții.
Moldova nu ia în considerare calendarul propus pentru aderarea la UE.
În ce măsură se află Republica Moldova în prezent în cadrul negocierilor cu UE? În mod remarcabil, superând așteptările inițiale la momentul depunerii cererii de aderare.
În data de 15 iunie 2026, Uniunea Europeană a lansat oficial Clusterul 1, intitulat „Fundamente”, care abordează principiile statului de drept, justiția, drepturile fundamentale, reformele administrative și sectorul economic. În data de 14 iulie 2026, UE a inițiat Clusterul 6 – denumit „Relații externe”, concentrându-se pe politica
Comisia Europeană a raportat până în prezent doar opinii favorabile, susținând că Republica Moldova a înregistrat progrese semnificative în procesul de aderare.
În total, există 6 grupuri de negociere: Fundamente, Piața internă, Competitivitate și creștere incluzivă, Agenda verde și conectivitate, Resurse, agricultură și coeziune, Relații externe. Prin urmare, Republica Moldova abordează în prezent conținutul a 2 dintre cele 6 grupuri.
Scopul declarat al Republicii Moldova este, de fapt, foarte ambițios: aderarea la Uniunea Europeană în anul 2028. Astfel, în intervalul 2026-2027 ar trebui să inaugureze toate cele șase clustere, să inițieze negocieri rapide și să finalizeze discuțiile în termen de cel mult un an, în timp ce cele
Acest program nu reflectă schimbările politice interne din Republica Moldova. În 2028 se vor desfășura alegeri prezidențiale, iar Maia Sandu nu va putea candida pentru un nou mandat; în 2029 se vor organiza alegeri parlamentare.
Scenariul georgian
Cum se va desfășura situația dacă candidații sau partidele anti-europene câștigă alegerile și pot întrerupe oricând procesul de aderare la UE? Această posibilitate nu este deloc neprobabilă: a avut loc recent în Georgia.
În octombrie 2024, în Georgia, s-au desfășurat alegeri parlamentare. Când partidul Visul Georgian a preluat puterea, în noiembrie 2024, a anunțat că va suspenda procesul de aderare la Uniunea Europeană până în anul 2028.
Georgia și Republica Moldova au depus cererile de aderare la UE în aceeași zi, 3 martie 2022. Visul de integrare a fost realizat pentru Georgia înainte ca aceasta să inițieze negocierile de aderare cu Uniunea Europeană. În decembrie 2023, Consiliul European a acordat statutul de stat candidat pentru Georgia.
Republica Moldova consideră Georgia ca un exemplu convingător al modului în care un drum european poate fi întoars cu viteză, chiar și după ce țara a obținut statutul de candidat, din cauza unei schimbări de putere.
În mod incontestabil, scenariul georgian este supus unei analize riguroase atât în Chișinău, cât și în Bruxelles. Orice abatere de la traseul european spre alegerile din 2028 ar putea avea consecințe fatală pentru Republica Moldova pe termen mediu și lung.
Înțelegem motivul pentru care oficialii Republicii Moldova insistă să se alăture UE sau, cel puțin, să finalizeze negocierile până în 2028. Rezultatele alegerilor din 2028 vor lăsa un rezultat major necunoscut. Scenariul georgian nu este exclus. În schimb, trebuie să fie luat în considerare ca cea mai proastă opțiune pentru dorința Republicii Moldova de a se alătura UE.
Chiar dacă am presupune că negocierile de aderare la UE ale Republicii Moldova se vor desfășura fără mari obstacole, ratificarea Tratatului de Aderare este o mare necunoscută în momentul de față.
Alegeri în 25 de state UE. Cum pot pune în pericol aderarea Moldovei la UE
În intervalul septembrie 2026-decembrie 2029, perioda critică pentru procesul de aderare a Republicii Moldova la UE, 25 de state membre vor avea alegeri parlamentare sau/și prezidențiale. Aceste alegeri pot înclina balanța unui vot pozitiv în procesul de aderare.
Dacă un singur parlament decide împotriva aderării Republicii Moldova la UE, întregul proces se suspendă automat.
Dacă, de exemplu, în Franța, la alegerile prezidențiale din 2027, va fi ales un președinte cu o orientare „suveranistă” din partea RN, procesul de aderare a Republicii Moldova va fi în pericol. Dacă în Germania la alegerile parlamentare din 2029 AfD intră într-o coaliție de guvernare la nivel federal, consecința poate fi acceași.
În Franța, Tratatul de Aderare al unui stat nou în UE poate fi adoptat fie printr-un referendum la nivel național, fie printr-un proces parlamentar, iar pentru a fi validă este necesară o majoritate extrem de ridicată, 3/5.
În prezent nu se pot reuni 3/5 din totalul deputaților Parlamentului pentru a susține aderarea Republicii Moldova (sau Ucrainei) la UE, iar drumul spre referendum este extrem de periculos. Numai voința Președintelui Emmanuel Macron a propulsat dosarul de aderare al Republicii Moldova la UE până în prezent. Totuși, Macron nu deține în prezent o majoritate parlamentară de 3/5 pentru a susține această inițiativă. Un președinte provenit din RN ar împărtăși aceeași structură parlamentară și este dificil de crezut că ar lua măsuri politice contrare curentului dominant deja existent. Un președinte din partidele de centru ar milita pentru extinderea UE, însă se confruntă cu aceeași problemă: o majoritate ostilă față de orice proiect de extindere. Un președinte din RN ar oferi un impuls puternic tuturor partidelor „suveraniste” din Europa, în special AfD din Germania, care se op
În condițiile în care se presupune că discuțiile de aderare ale Republica Moldova la UE ar evolua într-un mod excepțional (doar o presupunere), înscrierea efectivă depinde de numeroase incertitudini politice, printre care alegerile parlamentare și prezidențiale din țara respectivă și alegerile parlamentare și prezidențiale din 25 de state membre UE până la decembrie 2029.
Chiar și un singur rezultat care ar aduce la putere o majoritate guvernamentală din care ar face parte un partid ce se opune extinderii UE ar fi fatală pentru aderarea Republicii Moldova la UE.
Programul alegerilor în statele membre ale UE, care începe în septembrie 2026:
(PA indică alegeri parlamentare, iar PR se referă la alegeri prezidențiale)
Stilul .tg definește proprietățile border-collapse ca collapse, border-spacing ca 0 și width ca 100%.
.tg td{border-color:black;border-style:solid;border-width:1px;
overflow:hidden;padding:10px 5px;word-break:normal;}
.tg th{border-color:black;border-style:solid;border-width:1px;overflow:hidden;padding:10px 5px;word-break:normal;}
.tg .tg-cly1{text-align:left;vertical-align:middle}
Portugalia
Planul B din Republica Moldova –
„Părea total nerealist în urmă cu ceva timp, dar acum e serios analizat”
Republicii Moldova se confruntă cu riscuri semnificative în cazul întreruperii traseului european, chiar dacă negocierile de aderare se desfășoară mai rapid decât în orice altă situație a unui stat candidat. Aceste amenințări sunt foarte mari.
Republica Moldova, se conturează acum „Planul B”, iar motivul principal este reunificarea cu România.
Planul a fost considerat complet nerealist cu câteva luni în urmă, însă acum se submite unei analize serioase. Nu se limitează doar la Chișinău sau București, ci atrage tot mai mult atenția mass-media occidentală. The Economist a examinat această posibilitate pe 15 august, prezentând citatul:
Vanishing possibility. If you can’t join the EU, then join an EU member.
În aceeași perioadă, portalul italian Treccani a publicat pe 19 august un articol de Nicolò Corbinzolu intitulat:
La Moldova pottrebe unirsi alla Romania per sfuggire alla Russia?
Concret, poate fi avut în vedere acest scenariu pentru a accelera aderarea Republicii Moldova la UE? Este indicat pentru Republica Moldova să se meargă în paralel cu planul A (aderare) și planul B (reunificare cu un stat membru)?
Reunificarea cu România se confruntă cu 3 obstacole majore, fiecare marcând un pas semnificativ în proces.
Înscrierea în UE vs întoarcerea la România – pericolele din fiecare scenariu
În același timp, atât procesul de aderare la UE, cât și posibilitatea reunificării cu România sunt percepute ca amenințări pentru Federația Rusă (o unire a Republicii Moldova cu România ar reprezenta, de fapt, o extindere implicită și explicită a NATO), fapt care justifică intensificarea acțiunilor de război hibrid împotriva Republicii Moldova.
Astfel, trebuie să ne ocupăm de:
Planul A, Planul B și cele 3 riscuri majore identificate pot fi combinate într-o „matrice de risc” pentru a observa impactul acestor pericole asupra celor două opțiuni ale Republicii Moldova de a se alătura UE.
matrice de riscuri a fost elaborată prin detectarea unor factori de risc detaliați; nu voi expune aici metodologia și lista completă a acestor riscuri – acestea vor fi prezentate în altă ocazie, pe larg – și modul în care fiecare dintre ei afectează Planul A și Planul B.
După formarea acestei matrice de risc, am utilizat un model de inteligență artificială pentru a converti în valori numerice pericolele asociate Planului A și Planului B, pe care le-am sumarizat ulterior.
Rezultatul se dovedește a fi oarecum neașteptat.
Republica Moldova trebuie să continue parcursul negocierilor de aderare pentru a-și atinge obiectivul, fără a neglija riscurile aferente, însă trebuie să fie conștientă că reunificarea cu România în acest moment ar fi mult mai riscantă.
Alternativa reunificării nu trebuie eliminată, ci păstrată în rezervă, fiind activată numai dacă unul dintre cele 3 riscuri majore identificate, sau toate acestea simultan, încep să crească, având tendința de a atinge pragul maxim.
Republica Moldova trebuie să urmărească cu atent cele 3 riscuri majore, acordându-le un scor specific pentru a monitoriza evoluția lor. În cazul în care această evoluție devine extrem de îngrijorătoare, se pot demara primele măsuri în direcția punerii în aplicare a Planului B.
Pentru Republica Moldova, aderarea la UE și reunificarea cu România constituie opțiuni politice de rang strategic. Într-un mediu intern și extern încă incert, aceste direcții ar putea dezvolta evoluții surprinzătoare.
Republica Moldova trebuie să urmărească cu atenție, fără întrerupere, evoluția factorilor de risc pentru a evita schimbările ce pot genera consecințe nefavorabile. Până la un anumit moment, opțiunile politice pot fi implementate exclusiv pe baza unor convingeri personale. După acest punct, realizarea acestor opțiuni depinde exclusiv de experții capabili să dezvolte modele de evoluție a riscurilor legate de opțiunile politice.
Articolul a fost publicat inițial în Contributors.ro.
COMENTARII / 0