Schattenul lui Le Pen planează asupra moștenirii lui Macron la NATO

Emmanuel Macron a încheiat ultima sa întâlnire la vârf a NATO într-o atmosferă discretă — un final adecvat pentru un președinte a cărui realizare în materie de apărare națională se confruntă cu limitele financiare și cu posibilitatea unui urmaș din extrema dreaptă. Deși a ajuns târziu și a plecat înainte de încheierea evenimentului, cu foarte puțină interacțiune cu reprezentanții mass-media, mandatul său a fost marcat de o prezență mai degrabă rezervată la reuniunile de nivel înalt ale alianței. Cu toate acestea, în perioada de aproape un deceniu în care a deținut funcția, Macron a reușit să ridice statutul Franței la rang de partener principal în cadrul NATO, prin mobilizarea efectivelor militare franceze la granița cu Rusia și prin accentuarea nevoii de reducere a dependenței de SUA, concomitent cu impulsionarea autonomiei europene, după cum relatează Politico.

A devenit evident o tendință puternică Macron a exprimat satisfacția sa față de progresele înregistrate de europeni în materie de apărare la încheierea reuniunii la nivel înalt.

„Summitul a arătat clar că europenii investesc din ce în ce mai mult și iau din ce în ce mai multe măsuri pentru a se apăra. Eu, unul, susțin acest lucru de nouă ani”

Citește șiGrindeanu și Niculescu: prima întâlnire directă, când va fi?

,
a afirmat Macron în fața jurnaliștilor.

Președintele francez a lăsat o amprentă distinctă asupra politicii de apărare a țării, caracterizată printr-o reevaluare a rolului Europei și o creștere semnificativă a alocațiilor financiare pentru sectorul apărării.
De asemenea, au fost puse bazele pentru ca țările europene să fie integrate treptat în cadrul capacităților nucleare de descurajare ale Franței.
În prezent însă, pe măsură ce perioada de mandat a sa se încheie, două elemente cheie aruncă o umbră asupra acestor inițiative: constrângerile financiare și ascensiunea extremei drepte.

Marine Le Pen este considerată o posibilă câștigătoare a alegerilor prezidențiale din Franța, conform ultimelor sondaje de opinie.
În timp ce succesorii lui Macron de centru ar putea menține aceeași strategie, Marine Le Pen, aflată în fruntea sondajelor, a declarat în mod explicit că rolul Franței în cadrul NATO și UE va suferi o reducere semnificativă în cazul unei victorii a sa.

Deciziile viitoare ale președintelui francez vor avea un impact semnificativ asupra relației țării cu Europa, potrivit Elie Tenenbaum, directorul IFRI, un centru de studii de securitate cu sediul în Paris.

„Orientarea către Europa a avut loc, iar viitorul președinte va trebui să decidă dacă va continua sau va respinge această linie de acțiune, acum foarte clară, pe care actuala administrație a adoptat-o”

, a afirmat acesta.
În același timp, Tenenbaum a subliniat că

„Aceasta este problema care îi preocupă cel mai mult pe aliații noștri europeni”

.

Prezența lui Marine Le Pen planează asupra summitului NATO, într-un context în care viitorul moștenire al lui Emmanuel Macron pare incert, odată cu schimbarea la conducerea Franței. Impactul acestei situații asupra viitoarelor decizii politice externe franceze rămâne de văzut.

La doar un an de la finalul mandatului său, președintele Franței își începe deja așa-numitele „ultime cântece”, o tradiție metaforică ce precede încheierea unui mandat prezidențial.

13 iulie va marca ultimul discurs al președintelui către forțele armate cu ocazia Zilei Bastiliei și ultimul summit NATO desfășurat în cursul acestei săptămâni.
În aceeași zi, el va organiza o reuniune a „Coaliției celor dispuși” în scopul strângerii aliaților Ucrainei.
La 14 iulie, tradiționala paradă militară din Paris va avea loc, eveniment care va coincide, de asemenea, cu ultima sa paradă.

Marine Le Pen ar putea pune capăt unei evoluții recente, marcate de o implicare tot mai puternică a Franței în cadrul alianței NATO, proces care a avut în Emmanuel Macron un promotor activ de la începutul anului 2022.
Anterior, Macron descrisese NATO ca fiind „în moarte cerebrală”, însă de atunci a devenit un simbol al atașamentului crescând al Franței față de această alianță.
În cazul unei eventuale victorii a lui Le Pen în alegerile prezidențiale, această nouă dinamică în relația Franței cu NATO s-ar putea încheia.

În urma extinderii masive a operațiunilor militare rusești în Ucraina, Franța și-a consolidat considerabil poziția pe segmentul estic, preluând comanda forțelor NATO dislocate în România și în capitala turcă Ankara, și s-a angajat să desfășoare efective militare suplimentare în Finlanda. Această reconfigurare a prezenței militare franceze are loc după retragerea forțată a Franței din teritoriile fostelor sale colonii aflate în regiunea Sahel din Africa.

Extinderea capacităților militare este, de asemenea, o misiune crucială pentru Paris, în contextul în care SUA își retrag echipamentele din cadrul NATO, operațiune la care Franța contribuie semnificativ, inclusiv prin oferirea unui portavion.

„Franța a acoperit singură 80% din nevoile maritime generate de repoziționarea SUA”

, a afirmat Macron în cursul zilei de miercuri.

Marine Le Pen ar putea avea un impact semnificativ asupra politicii externe a Franței, având în vedere posibila ei candidatură la președinție.
Ea are planuri să conducă Partidul Adunarea Națională în alegerile prezidențiale viitoare.
În urma condamnării pentru delapidare, Marine Le Pen a confirmat intenția de a fi candidata partidului în scrutinul viitor.

Nu am de gând să fac altceva

nu a fost însă declarat explicit, dar faptul că va candida rămâne o certitudine.
O eventuală președinție a ei ar putea duce la o schimbare majoră de direcție față de mandatul lui Emmanuel Macron, practic multe din eforturile acestuia din urmă fiind susceptibile de a fi anulate.

În cursul lunii mai, Marine Le Pen a exprimat intenția de a scoate Franța din structura de comandă unitară a NATO în timpul primilor ani de mandat prezidențial, reluând astfel demersul inițiat de Charles de Gaulle în anul 1966.

„NATO ar trebui să se reorienteze”

spre obiectivul combaterii eficient a islamismului radical, a mai declarat ea, fără însă a oferi garanții referitoare la prezența trupelor franceze dislocate pe frontul estic.

Banii suplimentari sunt necesari, însă cererea rămâne nesatisfăcută.

Următorul președinte francez va fi, inevitabil, confruntat cu o problemă majoră: starea precară a finanțelor publice a țării, care s-a deteriorat considerabil.

Obiectivele de apărare ale Franței sunt departe de a fi îndeplinite, deoarece doar puțin peste 2,5% din Produsul Intern Brut urmează să fie alocat pentru apărare până în 2030. Această cifră este sub traiectoria necesară pentru a atinge ținta NATO de 3,5% pentru 2035. Mai mult, cu o datorie publică care depășește 115% din PIB, găsirea fondurilor suplimentare va reprezenta o provocare majoră.

În contextul luptei pentru resurse financiare din Paris, Germania înregistrează progrese semnificative. Deși cheltuielile militare ale Franței urmează să se dubleze, ajungând la 63,3 miliarde de euro până în 2027, se estimează că Germania va atinge 109,7 miliarde de euro deja anul viitor. Potrivit avertismentului generalului-șef al Franței, Fabien Mandon, adresat parlamentarilor, există un risc real ca Berlinul să devină prima putere militară a continentului, depășind Parisul.

Ambiguitățile financiare dificile au constituit deja un obstacol major pentru obiectivele lui Macron, a cărui traiectorie a fost astfel subminată.

În luna martie, Franța a fost declarată de către acesta drept țară care urmează să crească numărul de capete nucleare, însă de-a lungul ultimilor zece ani, nici forțele maritime, nici cele aeriene ale țării nu au cunoscut o expansiune, din cauză că resursele financiare au fost insuficiente.

Preocupările legate de potențialul militar al Franței persistă. Potrivit lui Martin Quencez, cercetător principal la German Marshall Fund, „Franța nu a rezolvat problema creșterii capacității sale”. Acest lucru ridică îngrijorarea că armata franceză ar putea fi redusă la o „armată miniaturale de tip bonsai, care face totul la un nivel foarte redus”, ceea ce Quencez consideră a fi „o critică justă”.

Potrivit lui Quencez, eforturile actuale în domeniul economiei de război nu sunt lipsite de importanță, însă Quencez a remarcat că „Există un efort care nu ar trebui subestimat, dar retorica nu a fost însoțită de investiții reale”.

Acesta a fost momentul în care președintele francez și-a văzut confirmate aspirațiile de lungă durată, Macron fiind de părere, de aproape zece ani, că o Europă puternică și capabilă să-și apere interesele este esențială.

„O Europă care investește și își apără suveranitatea și autonomia strategică în cadrul NATO: iată-ne acum acolo”

, a scris el pe platformele de socializare, subliniind realizarea acestui obiectiv.