Serviciul secret al Ministerului de Interne, cunoscut sub numele popular „Doi și-un sfert”, a fost înființat în februarie 1990. Denumit Serviciul pentru Paza Obiectivelor de Interes Politic cu indicativul UM 0215, instituția se afla sub autoritatea directă a ministrului de Interne. Motivul pentru constituirea sa a fost același ca cel al celorlalte servicii secrete: să preia locul lăsat de dizolvarea Securității, iar ulterior a fost reorganizat din cauza controversei legate de spionajul politic.
În realitate, hotărârea de a crea Doi și-un sfert a fost accelerată din cauza incidentelor din 12, 28 și 29 ianuarie 1990, iar noul serviciu secret a fost întemeiat complet pe structura vechii Securități.
Pe 12 ianuarie, autoritățile au numit ziua de doliu național în onoarea victimelor Revoluției din Decembrie 1989. Adunarea organizată în Piața Victoriei, situată în fața sediului Guvernului, s-a transformat rapid într-un protest de amploare împotriva regimului comunist și a noilor conducători. Mulțimea a cerut abolirea statutului legal al PCR, reintroducerea pedepsei cu moartea pentru cei responsabili de reprimarea Revoluției și eliminarea foștilor activiști comuniști din conducerea statului. În fața presiunii protestatarilor care încercau să forțeze intrarea în clădire, liderii CFSN au cedat temporar, accept
Citește șiMai puțini ucraineni scutiți de mobilizare, plan Guvern contestat
Apoi, în ziua de 28 ianuarie, partidele politice de opoziție proaspăt reînființate (PNȚ-CD, condus de Corneliu Coposu, și PNL, condus de Radu Câmpeanu) au organizat un miting de amploare în Piața Victoriei. Protestul a izbucnit ca reacție la decizia FSN de a se transforma din organ provizoriu de stat în partid politic și de a candida la alegerile generale, încălcând promisiunea inițială de a nu participa la competiția electorală. Conducerea FSN a replicat prin mobilizarea susținătorilor săi. Mii de muncitori de la marile platforme industriale bucureștene (IMGB, ICTB etc.) și primul grup de mineri sosiți din Valea Jiului au ocupat Piața Victoriei. Aceștia au devastat sediile PNȚ-CD și PNL, precum și redacțiile unor ziare independente. Liderul PNȚ-CD, Corneliu Coposu, a trebuit să fie evacuat de la sediul partidului sub protecția armatei, cu un vehicul blindat.
Aceste conflicte violente au evidențiat deficitul de informații operaționale la noii conducători, fapt ce a condus la fondarea UM 0215 în prima parte a lunii februarie 1990.
UM 0215 a fost creat sub impulsul viceprim-ministrului din acea perioadă, Gelu Voican-Voiculescu. În faza de elaborare a unității „Doi și-un sfert”, Voican-Voiculescu a primit îndrumare din partea fostului general de Securitate Nicolae Doicaru și a colonelului Viorel Tache.
Nicolae Doicaru a fost directorul Direcției de Informații Externe a Securității Statului din 1959 până la fuga lui Pacepa, în anul 1978, când și-a pierdut toate funcțiile deținute. Pacepa susținea că, imediat după revoluție, generalul Doicaru s-a prezentat în uniforma de general și cu toate decorațiile pe piept în fața conducerii Frontului Salvării Naționale și s-a oferit să creeze „un nou serviciu de spionaj, mai bun decât tot ce a avut România până acum”. Nicolae Doicaru a murit în februarie 1990 la o partidă de vânătoare, fiind împușcat de un glonț, deși toți participanții la vânătoare aveau cartușe cu alice. Dosarul său a fost clasat după ce s-a stabilit că a fost o „sinucidere prin împușcare”.
Colonelul Viorel Tache a activat în cadrul UM 0920, unitate ce a fost cunoscută anterior ca Direcție de Informații Externe, și ulterior a fost implicat în Securitatea Municipiului București, în special în „Serviciul de înscrisuri periculoase”. În perioada post-revoluționară, el a preluat funcția de consilier personal al viceprim-ministrului Gelu Voican-Voiculescu.
Astfel se justifică faptul că cea mai mare parte a personalului UM 0215 provenea din cadrul Securității Municipiului București și din vechea Direcție a IV-a a Departamentului Securității Statului (DSS). În afară de aceștia, în structura respectivă au fost înscrieți și ofițeri individuali proveniți din alte unități dizolvate ale Securității, precum și membri ai mișcării revoluționare și cetățeni obișnuiți. Un număr considerabil de observatori susțin că numărul 0215 este derivat în realitate din 02IV, adică a doua Direcție a IV-a.
UM 0215 a fost organizat în două secțiuni, una dedicată informațiilor și cealaltă axată pe protecția personalului. Divizia de informații, condusă de colonelul Ion Condoiu (care provenea și el din Securitate), se subdiviza în trei servicii: Serviciul de luptă și intervenție antihuliganică, Serviciul de delincvență și parazitism și Serviciul de supraveghere a partidelor politice.
Misiunea oficială a UM 0215 a fost protecția cadrelor și a structurilor din cadrul Ministerului de Interne (MAI), prevenirea scurgerilor de informații și protecția informativă. Însă, nu întotdeauna „Doi și-un sfert” a avut doar aceste îndeletniciri, în primii ani depășindu-și cu mult atribuțiile, semănând mai mult cu fosta Securitate. Așa că, încă de la înființare, UM 0215 a fost implicată în acțiuni de poliție politică, de intimidare a opoziției politice și a tuturor celor care nu erau pe placul noii Puteri, în fenomenul „Piaţa Universităţii” şi în mineriade. După evenimentele din 13–15 iunie 1990, UM 0215 a fost supus primei reforme, iar Serviciul de Supraveghere a Partidelor Politice a fost desființat.
Motivul pentru care toate aceste evenimente s-au realizat este că, în contrast cu SRI și SIE, UM 0215 nu se supunea supravegherii unei comisii parlamentare specializate, comunicând direct către ministrului de Interne și deținând o autonomie operațională enormă.
În 1990, penitenciarele au fost transferate din subordinea Ministerului de Interne în cea a Ministerului Justiției. În urma acestei schimbări, Serviciul Protecție Penitenciare din cadrul UM 0215 s-a transformat în Serviciul Independent Operativ (SIO), integrat în Direcția Generală a Penitenciarelor (sub MJ), care ulterior a primit denumirea SIPA. Astfel, UM 0215 a constituat și fundamentul SIPA, cunoscut ca serviciul secret al Ministerului Justiției.
Utilitatea „Doi și-un sfert” pentru noul regim s-a văzut imediat după înființarea acesteia, implicându-se în fenomenul Piața Universității și în Mineriada din 13-15 iunie 1990. În timpul manifestațiilor maraton din Piața Universității („Golaniada”), cadrele UM 0215 au acționat acoperit în rândul mulțimii. Aceștia au identificat liderii studenților și ai opoziției (cum ar fi Marian Munteanu), au realizat fotografii, înregistrări audio-video și fișe de urmărire operative. Documentele din Dosarul Mineriadei arată că lucrători ai UM 0215 au fost implicați în acțiuni menite să escaladeze violențele în ziua de 13 iunie. Infiltrați din structură au participat sau au incitat la incendierea autobuzelor poliției și la atacarea sediilor Ministerului de Interne și SRI, creând imaginea unei „rebeliuni fasciste” pentru a justifica intervenția în forță și aducerea minerilor.
În arhiva de documente a Secției Parchetelor Militare, referitoare la incidentul din 13‑15 iunie 1990, codul UM 0215 apare de mai multe ori. Se evidențiază că cadrele militare din Ministerul de Interne, în special cei care întocmeniseră notele informative ale UM 0215, trimițaseră aceste documente către președintele CPUN, Ion Iliescu, și către prim‑ministrul Petre Roman.
Martori audiați în dosar, ofițeri din cadrul serviciului tehnic al UM 0215, au declarat că s-a efectuat o înregistrare permanentă a activităților din Piața Universității, fiind folosite camere de luat vederi amplasate în Hotelul Intercontinental. Aceștia au mai declarat că au fost trimiși de conducerea unității în timpul manifestațiilor pentru a culege informații cu privire la posibile atacuri asupra sediilor Ministerului de Interne (precizând, însă, că nu au reieșit astfel de informații în acea perioadă). Relatările lor au mai evidențiat că apoi, deși aveau loc acțiuni violente împotriva sediului Ministerului de Interne și a autovehiculelor din zonă, nu au fost solicitați să intervină în vreun fel, ci pur și simplu au plecat acasă. Tot din rechizitoriu reiese că adjunctul șefului serviciului secret al ministerului UM 0215, colonelul Tache, participa frecvent în cabinetul ministrului de Interne, alături de viceprim-ministrul Gelu Voican-Voiculescu, la discuțiile legate de evacuarea fizică a manifestanților.
Episodul incendierii autobuzelor MI din timpul mineriadei este menționat pe larg în rechizitoriu. Procurorii militari tratează incendierea autobuzelor ca pe o acțiune de diversiune, de auto provocare orchestrată de autorități pentru a crea imaginea unui haos extrem și pentru a justifica represiunea. Principalele mențiuni sunt legate de comunicatul citit de Ion Iliescu la Televiziune în seara de 13 iunie 1990, când a susținut public că „indivizi cu cuțite și sticle incendiare, extrem de violenți […] au incendiat autobuze și camioane ale poliției”.
În document este retranscrisă și discuția purtată prin stație între generalii Corneliu Diamandescu și Mihai Chițac, în care se afirmă explicit: „Vă rog să-l informați pe domnul președinte. Dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înțelegerea. Vă rog să informați.”. Iar martorii oculari au declarat că au văzut în interiorul unui autobuz un civil îmbrăcat deosebit (pe care l-au identificat ca fiind polițist) care aprindea cu bricheta un pachet de șervețele și îl arunca pe scaune, sau că au văzut un jandarm care avea în mână un cocktail Molotov cu care a incendiat autobuzul.
După evacuarea violentă a Pieței Universității, mai mult de 1.000 de persoane au fost reținute ilegal la unitățile militare din Măgurele și Băneasa. Cadrele UM 0215 au acționat direct în trierea, interogarea, abuzul fizic și în întocmirea dosarelor penale fabricate împotriva protestatarilor.
În decursul a 36 de ani de la violențele din 1990, dosarul Mineriadei rămâne în stare de blocaj, fără ca vreun verdict să apară în viitor.
Chiar dacă Parchetul Militar a reluat investigația în aprilie 2025, readucând în fața Înaltei Curți pe Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu și Virgil Măgureanu (acuzat de infracțiuni împotriva umanității), decesul fostului președinte Ion Iliescu a modificat circumstanțele cazului. În consecință, instanța a fost nevoită să decidă suspendarea procedurii penale în cazul său.
În aprilie 2026, o lovitură de grație a fost acordată, iar Curtea Supremă a hotărât, pentru a patra oară, să readucă dosarul la Secția Parchetelor Militare. Instanța a observat noi defecte majore în modul de desfășurare a anchetei și în elaborarea actului de acuzare.
În final, după aproape patru decenii, investigația Mineriadei se confruntă cu un nou obstacol, iar procedura ajunge la procurori pentru a fi reluată, practic, de la început.
„Doi și-un sfert”
este o instituție de informare care, pe parcursul anilor, a avut un număr mare de conducători, mulți dintre aceștia fiind implicați în diferite scandaluri sau fiind supuși anchetelor penale.
Primul șef al UM 0215 a fost colonelul Florin Calapod, care a provenit și el tot de la Direcţia a IV-a a Securității. El fusese trecut în rezervă înainte de 1989 pentru neglijență în serviciu. Dar, fiind apropiat de colonelul Viorel Tache, a fost reactivat în fruntea UM 0215. Florin Calapod, care a mai folosit numele conspirative de Florin Cristescu sau Ion Cristescu, a decedat în 2003.
Ex‑securistul Florin Calapod, care a deținut poziția de primar șef al Doi și-un sfert, a fost mutat în rezervă și a părăsit funcția în iunie 1991, ca urmare a unor tensiuni în cadrul Ministerului de Interne. În ultimele anii din deceniul 1990, Calapod a fost implicat în tranzacții suspecte alături de companii din Statele Unite și Australia, care comercializau ilegal Viagra online. Această situație a atras atenția FBI.
Scăderea poziției sale de adjunct, Viorel Tache, fost securist și co-creator al Doi și-un sfert, a avut loc înainte, când a părăsit UM 0215 în octombrie 1990. Mai târziu, deși nu mai lucra activ în serviciul secret, Tache a menținut legături strânse cu Ministerul de Interne și a devenit chiar șef al Cancelariei MAI în perioada în care Gavril Dejeu era ministru (1996–1998).
După ce a părăsit UM 0215, Viorel Tache a atras atenția printr-o serie de activități controverse, de la privatizarea ilegală a tipografiei dedicate UM 0215, la credite neperformante la Bancorex și Bankcoop, leasinguri de combine agricole John Deere și împrumuturi realizate prin intermediul antreprenorului Alexandru Răducan (cunoscut ca escrocul din firma SANCA, care a ocupat al doilea loc în topul celor mai mari datornici ai Bancorex și prietenul lui Cătălin Botezatu).
După ce Calapod a fost eliminat din funcția de la UM 0215, a început o fază de incertitudine marcată de conflicte interne pentru control. Numai când Dan Gheorghe a preluat conducerea, instituția a fost administrată de interimar.
Cert este că Dan Gheorghe a devenit șeful UM 0215 în toamna anului 1993. După ce a absolvit, în 1969, Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne, Dan Gheorghe a fost încadrat în Securitate, la UM 0800 Bucureşti. Iar în decembrie 1989, maiorul Dan Gheorghe era locţiitor cu probleme informative al şefului USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă din cadrul Securității). După înfiinţarea SRI, în martie 1990, a fost numit şef al Brigăzii Antiteroriste din cadrul SRI. Apoi, în 1992, Gheorghe a primit o funcție de conducere în cadrul SIE. În perioada în care a fost condusă de Dan Gheorghe (1993 – 1997), UM 0215 a fost implicată în mari scandaluri de corupţie cum ar fi Țigareta, afacerea Jimbolia sau jefuirea Bancorex. De altfel, Dan Gheorghe a fost și el beneficiar de credite preferenţiale care au pus umărul la devalizarea Bancorex. În anul 1997, președintele Emil Constantinescu l-a trecut în rezervă, dar a fost reactivat în martie 2001, când Ion Iliescu a ajuns din nou președinte, și a fost numit în fruntea Departamentului de Securitate al Aeroportului Otopeni. După doi ani, Gheorghe a fost promovat director adjunct al serviciului secret al Ministerului Justiţiei – Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie (SIPA). A fost schimbat din funcție în martie 2005, când a ajuns director general al SC NIRO ’95 Impex SA, firma lui Nicolae Dumitru, zis Niro.
Dan Gheorghe a decedat în anul 2011, dar de numele său au rămas legate numeroase scandaluri de corupție, interceptări ilegale ale politicienilor în anii ’90, scandalul de contrabandă „Țigareta II”, precum și conexiuni neoficiale cu interlopi. Sub comanda generalului Dan Gheorghe, UM 0215 s-a extins masiv la nivel județean și și-a creat propriile birouri de filaj și investigații economice, rivalizând ca putere şi influenţă cu SRI.
În legătură cu Dan Gheorghe, se poate menționa că a fost interogat în numeroase dosare referitoare la evenimentele din 1989 și anii „90 și că a acționat ca mentor și protector al lui Florian Coldea.
Primăvara anului 1998, odată cu hotărârea CSAT de a înlătura UM 0215, conducerea a fost transferată generalului Virgil Ardelean pentru a implementa restructurarea instituției ca UM 0962 – Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (DGIPI).
În mai 1999, sub conducerea ministrului de Interne Constantin Dudu Ionescu din Guvernul Radu Vasile, s-a introdus prima reformă majoră a serviciului secret al MI. În realitate, UM 0215 a fost oficial dizolvată printr-o ordonanță de urgență, având scopul de a elimina suspiciunile privind poliția politică și de a îndeplini cerințele de reformă impuse de NATO.
Cu poreclă „Vulpea”, Virgil Ardelean a deținut cel mai lung mandat la conducerea „Doi și-un sfert”. În calitate de lider al instituției, el a devenit cel mai bine cunoscut șef, supervizând-o în două succesiuni consecutive, între 1998-2007, și apoi pentru doar câteva zile în 2009.
Până în 1989, Virgil Ardelean a activat la Inspectoratul Județean de Miliție Cluj, iar revoluția l-a plasat în funcția de ofițer la Miliția Economică.
În timpul lungului său mandat la Doi și-un sfert, Virgil Ardelean a fost acuzat în mod repetat de presă și de politicieni că a transformat serviciul secret al MAI într-un instrument de poliție politică și supraveghere. DGIPI a fost suspectată că a efectuat filaje neautorizate și interceptări vizând lideri politici (precum Traian Băsescu în perioada scandalului Flota, Călin Popescu-Tăriceanu sau diferiți opozanți), magistrați și jurnaliști de investigație. Vulpea a avut și protecție sus-pusă pentru că, în anul 2001, premierul Adrian Năstase a emis o ordonanță care autoriza UM 0962 să utilizeze „mijloace tehnice specifice” pentru obținerea informațiilor, ceea ce a dat puteri sporite DGIPI-ului.
În iulie 2006, cetățeanul sirian Omar Hayssam (acuzat de terorism pentru organizarea răpirii jurnaliștilor români în Irak) a fugit din România, deși se afla sub supravegherea strictă a serviciilor de informații. Eșecul de securitate a provocat o criză instituțională majoră, ducând la demisia simultană a șefilor serviciilor secrete: Virgil Ardelean (DGIPI), Radu Timofte (SRI) și Gheorghe Fulga (SIE).
Nici când a fost în afara Doi și-un sfert, Virgil Ardelean nu a fost ferit de scandaluri. După retragerea din sistemul public, Ardelean a fondat firme private de consultanță, de securitate și de detectivi particulari. Companiile sale au obținut profituri enorme acordând consultanță de securitate și filaj unor controversați oameni de afaceri anchetați de DNA, precum Puiu Popoviciu (în dosarul Băneasa), Dan Adamescu, sau unor mari companii de stat și private. Presa l-a acuzat că a „privatizat” rețelele de informații create pe vremea când lucra la stat.
În contrast cu alți funcționari ai MAI, Virgil Ardelean nu a ajuns niciodată în instanță și nu a suferit o condamnare definitivă în niciun dosar penal. Numele său a fost menționat doar în mod periferic
În urma plecării lui Hayssam, demisia lui Virgil Ardelean l-a adus, în 2007, la conducerea DGIPI sub Petre Albu. Fost ofițer de Miliție, Petre Albu a preluat, în 1990, dirijarea Direcției de Combatere a Criminalității Organizate și Corupției din cadrul IGP. Numele său a fost asociat cu scandalul „Portbagajul”, un dosar de referință din sfârșitul anilor ’90 ce investighează legăturile dintre câțiva polițiști și lumea interlopă. După verificările Parchetului, Albu a fost declarat nevinovat, însă în 2001 a fost scos din funcția de șef al DCCO în urma unui remaniere în MAI. În 2009, ministrul de Interne Gabriel Oprea l-a înlăturat din conducerea „Doi și-un sfert”.
9 ianuarie 2009, Gabriel Oprea a numit pe Virgil Ardelean la conducerea DGIPI, fără a consulta conducerea partidului său și președintele Traian Băsescu. Această alegere a provocat un scandal major în coaliția PSD-PDL, determinând Oprea să renunțe la fruntea MAI și să părăsească partidul. În fața unui refuz politic de amploare, Ardelean și-a depus demisia la doar câteva zile după numire.
În 2009–2012, în intervale scurte, DGIPI a fost dirijată de Ilie Cornel Șerban, Gelu Drăjneanu, Ștefan Zaharia Pop și Gheorghe Cristian Lățcău.
Dintre aceștia s-a remarcat Ilie Cornel Șerban (aflat în funcție pentru o lună, între februarie și martie 2009), care a fost arestat chiar în timpul exercitării funcției de șef al DGIPI (martie 2009) în celebrul dosar al terenurilor Universității de Științe Agronomice din Băneasa, cedate ilegal omului de afaceri Puiu Popoviciu. El a fost trimis în judecată de DNA și condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție în 2017 la 2 ani și 6 luni de închisoare cu executare pentru complicitate la dare de mită și favorizarea infractorului.
Începând cu 2012, Doi și-un sfert a intrat în perioada DIPI, acronimul pentru Departamentul de Informații și Protecție Internă.
Ministerului Afacerilor Interne a avut ca nume oficial serviciul secret în intervalul decembrie 2012 – noiembrie 2016. În acea perioadă, structura a fost transformată într-un departament demilitarizat, subordonat direct ministrului de Interne.
În 2012–2014, rolul de conducere al DIPI a fost ocupat de Gelu Marin Oltean, o personalitate marcantă și disputată în cronologia serviciului secret al MAI. Cariera lui Oltean a început complet în cadrul instituțiilor Ministerului de Interne din Cluj, unde a fost recunoscut ca protejat al generalului Virgil Ardelean, cunoscut sub numele de „Vulpea”.
În luna august a anului 2016, autoritățile DNA au inițiat o urmărire penală împotriva lui Gelu Oltean în cadrul unui dosar care investighează deturnarea fondurilor operative secrete ale DIPI, însoțită de alți foști lideri ai serviciului și de fostul ministru Gabriel Oprea. Aceste acuzații se concentrau pe utilizarea fondurilor destinate misiunilor clandestine pentru cheltuieli de protocol sau pentru beneficii personale. Dup
Apoi, în 2019, Gelu Oltean a revenit în atenția publică într-un mod neașteptat când a fost arestat preventiv de procurorii DIICOT în dosarul „Ayahuasca”. Anchetatorii l-au acuzat că, alături de partenera sa de viață și un cetățean britanic care se dădea șaman, organizau ritualuri șamanice și „retreat-uri spirituale” contra unor sume mari de bani. În cadrul acestor ceremonii, participanților li se oferea un ceai numit Ayahuasca, care conținea DMT (Dimetiltriptamină), o substanță halucinogenă încadrată legal ca drog de mare risc. În anul 2020, DIICOT i-a trimis în judecată pe Gelu Oltean și partenerii săi pentru trafic de droguri de mare risc și punerea la dispoziție a unui imobil pentru consumul ilegal de droguri. Dosarul se află în faza de judecată pe fond la Tribunalul Dâmbovița.
Gelu Oltean a fost urmat la conducerea DIPI de Nicolae Gheorghe, care a stat în funcție timp de doi ani. Poreclit în sistem Geo, Nicolae Gheorghe a activat inițial ca ofițer SRI, unde deținea gradul de colonel. Adus de ministrul de Interne de atunci, Gabriel Oprea, a fost demis în februarie 2016 de premierul Dacian Cioloș, iar la scurt timp a fost pus sub urmărire penală de către DNA. Ulterior, a fost trimis în judecată pentru complicitate la abuz în serviciu și deturnare de fonduri. Conform rechizitoriului, din bugetul destinat fondurilor operative secrete ale DIPI (destinate plăților pentru informatori și misiunilor acoperite) au fost alocați aproximativ 410.000 de lei pentru cumpărarea unei limuzine de lux (Audi A8) folosite exclusiv de ministrul Gabriel Oprea, precum și pentru dotarea cabinetului acestuia cu canapele și echipamente jacuzzi.
Dosarul a ajuns în instanță, iar în mai 2023 fiecare inculpat din dosar, Gabriel Oprea și Nicolae Gheorghe, a primit un verdict de exonerare completă, fiind constatat că acțiunile nu se încadrează în prevederile legii penale sau că nu au fost comise cu gradul de culpă solicitat de lege.
În februarie 2016, după demiterea lui Nicolae Gheorghe, comisar-șef al DIPI a fost Rareș Văduva, care a pus capăt mandatului său într-una dintre cele mai scurte și tensionate perioade din istoria serviciului secret al Ministerului Afacerilor Interne. La fel ca și predecesorul său, Rareș Văduva a fost ofiț
A fost cercetat pentru abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului, deturnare de fonduri și obstrucționarea anchetei. Anchetatorii au susținut că, în calitate de ordonator de credite, ar fi aprobat rapoarte de decontare pentru cheltuieli nejustificate și ar fi secretizat nelegal documente financiare pentru a acoperi nereguli din fostele conduceri. În noiembrie 2018, procurorii DNA au emis o ordonanță de clasare a cauzei față de Rareș Văduva și alți foști conducăto
COMENTARII / 0