Singapore, măsură inedită pentru criza lecturii: Guvernul plătește oamenii să citească cărți

Ar putea sta soluția la criza cititului în a-i plăti pe oameni să lase telefonul din mână și să deschidă o carte? Cel puțin un guvern, se pare că da, apelează la această metodă: luna aceasta, Singapore a lansat un program care le promite cetățenilor bani reali, drept recompensă pentru timpul de citit înregistrat pe un site guvernamental, potrivit The Guardian.

textul se extinde în continuare

E probabilitatea de a te îmbogăți în acest mod este mică; pentru a obține un dolar singaporez (0,59 lire sterline) trebuie să realizezi 50 de sesiuni de lectură, fiecare de minimum 15 minute, iar autorizația permite o singură sesiune pe zi. În interviul acordat The Guardian, experți în comportament și psihologie au subliniat că un astfel de plan ar putea ajuta la reînvierea unui obicei în declin.

Citește șiTrump anunță un plan „masiv” de explorare a petrolului, gazelor și mineralelor în „Groenlanda noastră”

Jonathan Haidt, psiholog și autor al bestsellerului The Anxious Generation, a subliniat că unii copii sunt profund motivați de bani și a afirmat că

„toți copiii răspund, într-o oarecare măsură, la recomp

Dacă participanții descoperă că cititul este „plăcut în sine”, atunci obiceiul s-ar putea menține, spune Haidt. Totuși, pentru unii, recompensa bănească „le va transmite mesajul că citesc doar pentru răsplata extrinsecă”, astfel încât, atunci când banii se opresc, se va opri și cititul. Barile este de acord că cea mai interesantă întrebare nu este dacă oamenii citesc mai mult cât timp sunt recompensați, ci dacă programul „ajută oamenii să-și formeze un obicei de citit care persistă și după ce recompensa nu mai este prezentă”.

Chiar dacă oportunitatea de profit a inițiativei din Singapore pare scăzută, aceasta nu implică neapărat lipsa de eficacitate, afirmă Ivo Vlaev, profesor de psihologie comportamentală la Universitatea Națională din Singapore.

„Una dintre concluziile interesante ale științelor comportamentale este că stimulentele nu funcționează întotdeauna proporțional cu valoarea lor bănească.”

„Întrebarea este dacă acest lucru îi ajută pe oameni să-și formeze un obicei de citit care persistă și după ce recompensa nu mai este prezentă.” — Lory Barile

Programul nu ar trebui privit ca „plata oamenilor pentru a citi”, în sensul economic convențional al termenului, un dolar la câteva săptămâni este, evident, insuficient pentru a compensa timpul investit de participanți. În schimb, plata „ar putea acționa mai degrabă ca un declanșator, decât ca un salariu”, spune Vlaev. Înregistrarea timpului de citit și acumularea de puncte înseamnă că participanții „primesc un semnal imediat că respectivul comportament a fost recunoscut, că seria lor de zile continuă și că progresează spre un obiectiv.” Iar odată ce cineva a început efectiv să citească, „recompensele intrinseci ale activității pot prelua controlul”, adaugă el.

Cu toții știm că cititul are beneficii pe termen lung, dar un element esențial al programului din Singapore se bazează pe introducerea unei recompense pe termen scurt pentru această activitate, imitând astfel „doza” imediată de dopamină oferită de răsfoirea rețelelor sociale (scrolling). De fapt, elementul „gamificat” ar putea fi „mai inteligent” decât recompensa financiară oferită, spune Patrick Taylor, director de educație la Behavioural Insights Team (organizație apărută inițial în cadrul Cabinet Office-ului lui David Cameron, cunoscută și sub numele de „unitatea de impuls comportamental”, sau „nudge unit”). „Un obiectiv zilnic gestionabil, de 15 minute, construit în jurul rutinelor deja existente, precum naveta sau ora de culcare, împreună cu serii de zile consecutive și urmărirea progresului, pentru a-l menține vizibil” sunt aspectele care ar putea face din acest program un succes, spune el.

Un astfel de program ar putea fi deosebit de eficient pentru cititorii care au renunțat la obicei. „Dacă oamenii sunt deja motivați intrinsec să citească, acest lucru ar putea fi suficient pentru a-i determina să citească puțin mai mult”, spune Katy Milkman, profesoară la Wharton, Universitatea din Pennsylvania. Vlaev adaugă că „dacă cineva intenționează deja să citească, dar eșuează în mod repetat să înceapă, o mică recompensă imediată poate ajuta la reducerea distanței dintre intenție și acțiune”.

„Stimulentele nu funcționează întotdeauna proporțional cu valoarea lor bănească.”

— Ivo Vlaev

În Regatul Unit, inițiativele de stimulare a lecturii și a altor activități educaționale fără plată au existat de mult timp, inclusiv programul „certificatului curcubeu” din școlile primare, prin care

„valoarea provine în principal din recunoaștere și dintr-un sentiment de realizare”

, afirmă Barile. De asemenea, Provocarea de citit de vară, organizată de The Reading Agency, oferă copiilor posibilitatea de a obține insigne și certificate pentru activitatea de lectură.

Un proiect-pilot, în stil singaporez, derulat în Regatul Unit, ar putea, așadar, „compara recompensele financiare mici cu recompensele simbolice, precum certificatele sau insignele, precum și cu gamificarea, stabilirea de obiective și feedback-ul privind progresul”, spune Barile. Alții sunt de acord că astfel de programe ar trebui derulate ca teste-pilot, „ca să aflăm ce funcționează și de ce”, spune Taylor. Haidt sugerează câteva variante de testat: unii copii ar putea fi repartizați aleatoriu să fie plătiți în bani, alții ar putea fi plătiți cu cărți gratuite, la alegerea lor („astfel încât să vadă cărțile ca recompensă, nu banii ca recompensă pentru citit”), iar alții „ar fi doar îndemnați să citească, pentru a acumula puncte într-o competiție, fără bani”. Un al patrulea grup „ar reprezenta un grup de control real, nu se face nimic, în afară de a măsura câte cărți citesc”.

Însă rămâne întrebarea: ar trebui ca autoritățile să ofere stimulente financiare pentru activități pe care, de obicei, le desfășurăm din plăcere? Milkman vede lucrurile diferit:

„Subvenționăm, și chiar impunem, multe alte forme de educație.”

Așadar, de ce nu am recompensa și cititul?