Statul paralel se reconfigurează: cazul Porumboiu la DIICOT

Regimul paralel nu poate fi contestat doar atunci când se abate asupra propriei persoane, susține Alina Mungiu Pippidi, o expertă în politici publice cu activitate didactică în Italia. Acest sistem paralel nu a avut legitimitate nici atunci când a fost folosit împotriva PSD, nici măcar atunci când a vizat persoane din industria cinematografică, într-un caz care a fost încărcat de cinci ani fără vreun ecou.

O listă care include un singur element a fost prezentată de către Alina Mungiu-Pippidi, referitor la un episod mai puțin cunoscut legat de Corneliu Porumboiu.

• Detalii suplimentare despre acest subiect sunt oferite de către HotNews pentru a explica contextul.

Afirmația lui Sebastian Lăzăroiu pe HotNews subliniază că Serviciul Român de Informații a exercitat o influență dominantă asupra Partidului Social Democrat în cadrul luptei politice împotriva lui Liviu Dragnea. Această acțiune a fost, potrivit spuselor sale, efectuată pentru a sprijini obiectivele președintelui Klaus Iohannis la acel moment. Scopul era, în esență, subordonarea PSD, care după câștigarea alegerilor, considera că are atribuția de a conduce țara.

Citește șiAlegeri istorice în provincia canadiană Quebec: PQ revine la putere, promite referendum și vrea să „abolească monarhia” britanică

Există un acord tacit în legătură cu faptul că România a fost controlată de către serviciile secrete.

Având în vedere experiența sa ca consilier principal al lui Traian Băsescu, este probabil la curent cu subiectul, deoarece această poziție nu poate fi obținută fără o anumită clarificare și colaborare cu serviciile secrete, printre care se numără SRI, SPP și alte entități similare.

În prezent, un acord generalizat, Nicușor Dan fiind figura centrală, surprinde prin extinderea sa, conform căruia instituțiile de securitate și entitatea cunoscută sub numele de „statul de forță” au stabilit o conexiune puternică cu acesta. Se semnalează o situație deosebită prin această asociere neașteptată.

Se vehiculează această informație din mai multe surse. Programul SAFE este cel care a distribuit o parte semnificativă din fondurile SRI către diferiți beneficiari.

Loialitatea lui Ciprian Ciucu față de Bolojan rămâne nealterată.

Lupta împotriva unei entități politice obscure a înregistrat un nou episod, odată cu implicarea lui Dominic Fritz în această confruntare.
Se vehiculează că acesta a recurs la o strategie de combatere a extremismului, pesedismul fiind prezentat drept o formă de luptă eficientă împotriva acestuia, după cum afirmă unii.
Această abordare a fost atribuită lui Dominic Fritz, cunoscut pentru argumentele sale privind necesitatea combaterii pesedismului drept soluție în fața extremismului.

În plus față de Ciprian Ciucu, un aliat fidel al lui Bolojan, care a dat primele semne ale loialității sale politice atunci când a determinat-o pe Monica Macovei să se înscrie în cursa prezidențială, pentru a-i oferi astfel posibilitatea de a negocia cu liberalii pentru postul de primar al Sectorului 6, există și multe alte persoane.

Atunci când a fost utilizat împotriva PSD, statul paralel nu a avut o bază legitimă.

Gabriel Liiceanu este singurul care pare să nu aibă simțul umorului necesar pentru a observa că scena actuală nu seamănă cu cea din „Titus Andronicus”, ci se aseamănă mai mult cu una din operele lui Caragiale. Fără îndoială, Lucian Pintilie ar fi sesizat acest lucru imediat ce ar fi fost prezent.

Se anunță o evoluție nefastă pentru protagoniștii acestei comedii triste și și mai nefastă pentru întreaga noastră colectivitate.

Atunci când mecanismul statului paralel se întoarce împotriva propriei persoane, revolta devine o opțiune, însă acest lucru nu ar trebui să fie singurul motiv de indignare. Statul paralel trebuie să fie contestat în mod fundamental, nu doar atunci când atinge interesele individuale. Opoziția față de acest sistem ar trebui să fie o poziție de principiu, nu doar o reacție la o situație specifică.

În urma unei percepții îndelungate că este un instrument legitim atunci când era îndreptat împotriva PSD, acum se consideră că acest fenomen ar trebui să își găsească o alternativă internă, și anume, să se autoancheteze. Poate că motivul pentru care regizorul Corneliu Porumboiu a emigrat în Franța poate fi elucidat printr-o anchetă internă, care ar putea începe chiar de la DIICOT.

În căutarea unei alternative, o entitate cunoscută sub numele de stat paralel se îndreaptă către o soluție internă, investigând propria sa structură. Se așteaptă ca această entitate să pună întrebări pertinente reprezentanților DIICOT cu privire la motivul pentru care Corneliu Porumboiu, un regizor de film de mare talent, a decis să emigreze în Franța.

O serie de persoane care se consideră astăzi afectate de mecanismele unui stat paralel erau printre primele care mă criticau pentru presupusa mea paranoia, atunci când avertizam asupra creării unui astfel de sistem în România.

Rețeaua de grupuri și interese care se întinde pe multiple segmente ale societății, de la serviciile secrete la partidele politice, de la justiție la instituțiile de forță, urmărește acumularea de putere atât pe plan politic, cât și pe cel economic. Această structură complexă nu reprezintă un bloc monolitic, ci mai degrabă o conexiune de interese și grupuri care se suprapun.

În situații extraordinare, o entitate poate fi ghidată de către liderul națiunii, atunci când acesta deține influență asupra a cel puțin doi actori instituționali cheie. Controlul exercitat de șeful statului asupra acestor instituții devine astfel un factor decisiv.

Într-un efort de a evita prelungirea inutilă a dezbaterii, sunt prezentate aici câteva articole redactate exact în perioada în care această preluare discretă se desfășura în fața observatorilor noștri.

În trecut, aceste declarații au stârnit un val de indignare puternic din partea acelorași indivizi care acum se consideră afectați de sistemul pe care anterior îl contestau. CTP obișnuia să strige în studiouri că insultă poporul român.

În urma tragicelor evenimente de la Colectiv, protestele care au izbucnit ulterior au fost deturnate.

Într-un șir de evenimente relatate anterior în presă și pe România Curată, totul a început odată cu schimbările politice care au transformat protestele de după Colectiv într-o oportunitate pentru schimbarea guvernului Ponta cu unul mai aproape de interesele Klaus Iohannis. Transformarea a avut loc după Colectiv.

În perioada de dinainte de adoptare a Ordonanței 13, mobilizarea fără precedent a avut loc, mai mulți influenceri și activiști reuind să aducă sute de mii de persoane în stradă pentru a protesta împotriva schimbărilor legislative referitoare la abuzul în serviciu.

La Bruxelles, au fost dezbătute soluții similare celor sugerate anterior la nivel european. Soluția Iordache a fost considerată prea radicală, deoarece prevedea o sancțiune administrativă până la un anumit prag, după care penală. În cele din urmă, această abordare a fost abandonată, ceea ce a dus la excluderea incriminării abuzului în serviciu din noua directivă europeană anticorupție.

Țări precum Germania au ridicat obiecții, susținând că aceasta poate fi folosită în scopuri politice.

Se discută despre supravegherea extinsă a judecătorilor de către Serviciul Român de Informații.

Klaus Iohannis a fost sancționat în urma unui caz care a implicat o constatare de incompatibilitate din partea instituției responsabile, și anume ANI.

În cadrul unui sistem juridic, interceptările la scară largă ale judecătorilor de către Serviciul Român de Informații, SRI, sub pretextul securității naționale, pot constitui o modalitate evidentă de a afecta deciziile instanțelor de judecată. Interferența exercitată prin aceste mijloace ridică întrebări privind integritatea procesului judiciar.

Simultan, a luat naștere o entitate civică mobilizată și influentă, care se definește prin intermediul unor persoane ce se consideră experți în domeniul constituțional, deși nu posedă nici o pregătire relevantă, totul având loc într-un climat de tăcere generată de intimidarea celor competenți.

Într-o societate pluralistă, justiția prezintă anumite defecte, însă aceasta se confruntă cu o provocare majoră: lupta pentru supunerea sa.

• O opțiune este ca justiția să fie subordonată unor structuri de forță considerate a fi perfecte.
• Există însă și un model, cel polonez, care promovează o abordare diferită.

În acest context, se ridică întrebarea: care este calea cea mai bună pentru societate?
Oricum, fie că este vorba despre un sistem cu defecte sau despre unul idealizat, impactul asupra societății este semnificativ.

În căutarea unei alternative, statul paralel se îndreaptă către o soluție internă, investigând propria lui structură, și anume motivul pentru care regizorul Corneliu Porumboiu, cunoscut pentru talentul său deosebit, a ales să emigreze în Franța. Pentru lămuriri, ar fi cazul să se consulte DIICOT.

În legislația inițială a ANI, fuseseră incluse anumite prevederi de către SAR, printre care și necesitatea desemnării unei persoane responsabile în cadrul fiecărei instituții, cu rol de prevenire și eliminare a incompatibilităților, prin verificarea și corectarea lor imediată.

În urma unor evenimente, s-a demonstrat că o anumită regulă ar fi putut evita numeroase situații neplăcute Fritz și Armand fiind implicați în aceste întâmplări.

Legislația de integritate a fost menținută într-o zonă gri, datorită interesului statului paralel de a o menține neclară și discreționară, permițându-i să fie aplicată în mod selectiv împotriva anumitor persoane. Acest tip de abordare a fost în mod constant confirmat prin vot în cadrul Parlamentului.

Schimbarea în bine se lasă așteptată după multiplele procese care au durat ani de zile și posibil după implicarea Curții Europene a Drepturilor Omului.
Fostul procuror Codruța Kovesi a avut o reacție negativă la afirmațiile lui Nicușor Dan privind recunoașterea unor posibile abuzuri.
Întrebarea despre motivul emigrării în Franța a cunoscutului regizor Corneliu Porumboiu ar trebui adresată DIICOT.

Un fenomen cunoscut sub numele de „catedrelor de la TV” a devenit o realitate.

De mai mulți ani, avertismentele mele au semnalat aceste tendințe alarmante. Un deceniu de observații atente au scos la iveală aspecte care au devenit acum fapte recunoscute chiar și de cei care inițial le-au contestat.

Occidentul nu a înregistrat niciodată un conflict de interese în ceea ce mă privește, deoarece am fost un profesor universitar cu drepturi depline, câștigând două catedre consecutive prin concursuri anunțate public în The Economist. Aceste catedre nu au fost dedicate securității și create cu fondurile serviciilor noastre, spre deosebire de cele finanțate pe bani de la instituții românești și ocupate de persoane numite de acestea, care ulterior au devenit televiziuni românești foarte mediatizate, unde oamenii respectivi au devenit prezențe frecvente, în loc să se ocupe de studenți.

Informațiile mele erau furnizate de surse de înaltă calitate, printre care se numără Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rapoartele Serviciului Român de Informații când acestea erau încă făcute publice, precum și Daniel Morar și Camelia Bogdan.

Într-o evoluție semnificativă, Nicușor Dan traversează granița de la un sistem paralel la unul considerat irelevant. Această schimbare marchează o posibilă reorientare a sa.

O selecție de elemente este prezentată mai jos:

• fără conținut

De fapt, lista inițială era goală.

În urma triumfului înregistrat de Nicușor Dan, un anumit articol a văzut lumina zilei, marcând punctul culminant al unei anumite evoluții.

În căutarea unei soluții viabile, se explorează posibilitatea unei alternative. Acest demers are loc în interiorul sistemului, unde se încearcă găsirea unui răspuns la întrebarea adresată către DIICOT, referitoare la motivul pentru care Corneliu Porumboiu, regizor de mare talent, a ales să emigreze în Franța.

În urma unei reflectări asupra ultimilor zece ani de investigații jurnalistice privind statul paralel, o concluzie descurajantă se impune, fiind formulată sub forma unei serii de întrebări pertinente.

Întrebarea adresată astăzi celor cu care se menține legătura este următoarea: Există oare un plan politic concret pentru a eradica aceste structuri?

• Ceilalți cu care păstrați legătura astăzi au vreun plan politic real pentru a desființa aceste mecanisme?

Oare conexiunea dintre fondurile europene, serviciile secrete și rețelele de influență, expusă anterior în timpul guvernării Cioloș, în contextul legăturilor cu un anumit ministru (Ghinea), care a fost promovat pentru a gestiona fonduri alocate de SRI (în scopul monitorizării vieții private a persoanelor) persistă la fel de puternică, indiferent de partidul sau persoanele aflate la putere? Și se desfășoară, oare, în prezent un conflict intern între diferite grupuri și rețele rivale?

Oare entitățile media și organizațiile civice care agită opinia publică în prezent nu sunt cumva similare celor care au făcut-o în trecut, de exemplu la Colectiv ori în timpul dezbaterilor despre Ordonanța 13, însă cu o direcție opusă? Acestea diferă de cele clasice promovate de anumite persoane, cum ar fi Dan Voiculescu, care cel puțin sunt transparente.

În căutarea unei alternative, o întrebare pertinentă rămâne: Care este valoarea reală a unui efort patriotic orchestrat de un așa-zis stat paralel, care astăzi aduce în atenția publică, prin intermediul organelor de presă, figura lui Vladimir Plahotniuc, cel responsabil de dezastrul financiar din Moldova și care a efectuat achiziții ostile de firme și în România, sprijinul fiind acordat de aceeași structură care l-a prezentat drept un ”prorus”, deși în realitate era un agent român? Oare cum pot aceste entități să conducă o luptă eficientă împotriva influenței rusești?

Reflectând asupra posibilității de schimbare, se ridică întrebarea dacă schimbarea reală necesită abandonarea

• trecutului comod și stereotip, care a fost perpetuat ani de zile și acceptat în mod necritic?

În căutarea unei alternative, Statul paralel se îndreaptă către o soluție internă, investigând propria lui structură. O posibilă direcție de cercetare vizează explicațiile oferite de DIICOT privind motivele pentru care cunoscutul regizor Corneliu Porumboiu a decis să emigreze în Franța.

Oare nu sosise timpul să concepem sau să solicităm o soluție viabilă, în loc de a schimba pur și simplu echipele din interiorul aceluiași sistem de putere?

În opinia mea, ar fi indicat să se înceapă prin a închide posturile de televiziune care difuzează în fiecare seară imagini cu indivizi corect tunși și remunerați din fondurile noastre, care se dovedesc a fi băutori de sânge atât ai PSD, cât și ai putiniștilor, însă această atitudine nu se manifestă decât în cadrul emisiunilor TV, deoarece acești indivizi nu au fost alături de noi în timpul luptelor noastre cu PSD în instanțele de judecată.

În situația în care opțiunea europeană este reprezentată de aceștia, rezultă că orice altă opțiune dispare. Poate ar fi cazul să se ia cunoștință de anumite aspecte și să se reflecteze asupra lor. România autentică poate fi încă descoperită, spre deosebire de varianta contrafăcută care a fost prezentată până în prezent.

Regizorul Corneliu Porumboiu, cunoscut pentru talentul său deosebit, a părăsit România și s-a stabilit în Franța, fapt care a ridicat întrebări privind motivele acestei emigrări. O posibilă explicație ar putea fi oferită de către DIICOT, care ar putea furniza detalii despre circumstanțele care au determinat această decizie. În acest context, se ridică întrebarea: care sunt factorii care au influențat alegerea regizorului de a-și continua activitatea în Franța?

O situație deosebită a fost adusă în atenție de Alina Mungiu-Pippidi, referitoare la un caz instrumentat de DIICOT.
La data de 18 octombrie 2021, zeci de persoane din domeniul cinematografiei, printre care și Corneliu Porumboiu, au fost escortate de procurorii DIICOT pentru a fi audiate.
În urma repercusiunilor internaționale generate de dosarul instrumentat de DIICOT, Corneliu Porumboiu a fost nevoit să renunțe la un contract de predare a filmului la Harvard.
Ulterior, după o perioadă de aproximativ 6 luni, Corneliu Porumboiu și familia sa s-au stabilit în Franța.
Deși au trecut aproape 5 ani de la momentul deschiderii acestui caz, dosarul DIICOT nu a mai generat ulterior nicio informație relevantă.