Trump a ales forța: ignoră avertismentele în războiul cu Iranul

Se inițializează variabila ad cu rezultatul document.createElement(‘div’), generând astfel un element div. Variabila ad.id este atribuită cu valoarea ‘AdSense’. Variabila ad are proprietatea className setată...

Se inițializează variabila ad cu rezultatul document.createElement(‘div’), generând astfel un element div.

Variabila ad.id este atribuită cu valoarea ‘AdSense’.

Variabila ad are proprietatea className setată la AdSense.

Citește șiIrlanda a propus o reducere cu 140 de miliarde de euro din bugetul UE 2028-2034 pentru a evita un blocaj politic

ad.style.display = ‘block’;

ad.style.position = ‘absolute’;

The line of code assigns the value ‘-1px’ to the property ad.style.top.

ad.style.height = ‘1px’;

document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3920855″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/razboiul-impotriva-iranului-ce-l-a-convins-pe-trump-sa-ignore-avertismentele-si-sa-mizeze-totul-pe-forta-3920855″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/mapamond”}

Cu câteva zile înainte de a intra în război cu Iranul în februarie, președintele Trump și-a chemat șeful serviciilor secrete în Biroul Oval pentru a-l întreba dacă un atac total este o idee bună. Iranul se afla în punctul cel mai slab din ultimele decenii, i-au spus consilieri de rang înalt și prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, oferindu-i lui Trump rara oportunitate de a demonta programul nuclear al Iranului și de a-și consolida moștenirea de conciliator. Întrebarea era dacă un atac la scară largă ar funcționa și, eventual, ar răsturna regimul, scrie Wall Street Journal (WSJ).

Se inițiază o comandă googletag.cmd.push, care execută o funcție ce afișează div-gpt-ad-1534428397355-0.

Tulsi Gabbard, directoarea de atunci a Serviciilor Naționale de Informații, a prezentat evaluările aparatului de informații american. Potrivit unor persoane familiarizate cu întâlnirea, ea i-a spus lui Trump că uciderea liderului suprem al Iranului ar putea inaugura un regim mai intransigent, deschis achiziționării de arme nucleare. Teheranul s-ar grăbi să închidă Strâmtoarea Ormuz, destabilizând piața energetică globală. Și ar lovi forțele americane și partenerii din Orientul Mijlociu, stârnind semne de întrebare cu privire la hotărârea și fiabilitatea Americii în relația cu aliații.

Aceste note de precauție au răspuns la avertismentele pe care Trump le primise din toate direcțiile. Comandanți de top au avertizat președintele că un conflict ar genera victime, ar crea îngrijorări privind stocurile de armament și ar provoca dificultăți de pregătire pentru o forță suprasolicitată, potrivit WSJ.

Trump a inițiat un atac care a luat naștere pe 28 februarie și a încurajat populația iraniană să deruleze guvernul. Aproximativ șase luni mai târziu, un conflict pe care președintele l-a declarat că va fi rezolvat în șase săptămâni persistă fără a ajunge la un desen clar.

Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran (IRGC) deține controlul asupra teritoriului și blochează navelor comerciale în strâmtoare. Regimul condus de Mojtaba Khamenei, liderul suprem care a preluat funcția după uciderea tatălui său, nu pare să se pregătească să cedeze. Blocajul a determinat pe Trump să ia în calcul declararea victoriei dacă drumul navigabil se va deschide, chiar și în absența unui acord nuclear.

Trump se bazează în prezent pe sancțiuni și pe o blocadă permanentă care epuizează forțele americane pentru a zdrobi economia Iranului; această strategie de așteptare și observare, spune el, va reduce regimul la genunchi.

3.000 de iranieni și 18 de militari americani au pierit în luptele din regiune, iar Pentagonul susține că încă 756 de soldați americani au suferit răniri. Acest conflict a deteriorat, de asemenea, bazele militare din America, a consumat rezervele de petrol și a redus stocurile de muniție. Acestă situație perturbează șansele republicanilor înainte de alegerile de la jumătatea mandatului și scade poziția lui Trump în sondajele publice la cel mai scăzut punct din mandatul său.

Mai mulți foști funcționari din Casa Albă și din sectorul securității naționale afirmă că nu există o cale simplă pentru Trump de a realiza dorința sa: un pact ce restrânge activitatea nucleară a Iranului pe termen nelimitat și îl definește ca un președinte istoric în perioada războiului.

„Toate acestea erau previzibile și prevăzute”, a declarat Eric Brewer, vicepreședinte adjunct la Inițiativa împotriva Amenințării Nucleare, care a lucrat în administrațiile democrate și republicane. „Se poate trage o linie dreaptă de la faptul că războiul a fost lansat fără un obiectiv politic clar la diplomația defectuoasă gestionată în încercarea de a-i pune capăt.”

Olivia Wales, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a anunțat într-un comunicat că Trump a decis să vizeze instalațiile militare și nucleare ale Iranului și că se pregătește să submineze economia țării printr-o blocadă navală și sancțiuni.

„Nu va permite niciodată Iranului să dețină o armă nucleară”, a spus Wales.

„Ar fi înțelept ca Iranul să ajungă la un acord. Altfel, ei știu ce s-ar putea întâmpla”.

Motivul care susține războiul

Netanyahu a propus ca Iranul să fie următoarea arie de tensiune a Washingtonului.

Nu toți susținătorii au acceptat argumentele pro-război. Oficialii au susținut că vicepreședintele JD Vance a promovat o strategie mai prudentă. În conversație cu președintele, el a menționat că Iranul ar putea încheia programul său nuclear prin negocieri. Deși obținerea unui acord prezenta un risc, aceasta era considerată mai puțin costisitoare decât un conflict cu consecințe grave. În plus, economia iraniană se prăbușea din cauza sancțiunilor severe impuse de SUA.

În cazul în care această abordare se dovedește ineficientă, Trump ar dobândi o legitimitate sporită pentru a lansa un atac rapid și copleșitor asupra Iranului, a declarat Vance.

Trump a fost ascultat de oficialii americani, dar în final a fost condus de prezentările Pentagonului privind opțiunile „decisive”.

Secretarul Apărării, Pete Hegseth, generalul Dan Caine, președintele Statului Major Interarme și amiralul Brad Cooper, șeful Comandamentului Central al SUA, au adus la cunoștința președintelui mai multe avertismente privind proiectele de atac asupra țintelor iraniene, inclusiv lansatoare de rachete, radare, fabrici de armament, depozite de mine și nave de război. Scopul era să controleze Republica Islamică și să paralizeze forțele sale, în timp ce Israelul eliminase liderii de rang înalt ai Iranului.

În ciuda avertismentelor adresate de către înalții oficiali din domeniul securității naționale, Trump a respins temerile în cadrul întâlnirilor, susținând că forțele armate ar putea face față orice probleme pe măsură ce acestea apar.

Officialii prezenți la întâlniri au subliniat că Hegseth și Caine au repetat că vor soluționa orice complicație.

Aplauze, urmat de îndoieli.

Directorul CIA, John Ratcliffe, și Steve Witkoff, principalul reprezentant al lui Trump pentru Iran, au participat la o strângere de fonduri la Mar-a-Lago, imediat după începerea conflictului pe 28 februarie, pentru a-l anunța pe președinte că Israelul a ucis liderul suprem iranian Ali Khamenei. Trump a răspuns cu un entuziasm deosebit, ordonându-le să răspândească vestea către public.

În sala a izbucnit aplauze. Trump, bucurându‑se de laudele consilierilor săi și ale invitaților, și‑a încrucișat brațele și a umflat pieptul, au spus persoane familiarizate cu evenimentul.

Trump a simțit fericirea pentru un timp scurt. Pierderile în timpul luptei și deteriorările cauzate echipamentelor și bazelor americane au ridicat semne de întrebare privind beneficiile obținute de SUA în acest conflict.

Durerea militară a fost agravată de o piață energetică agitată. Închiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran a oprit drastic o cincime din comerțul mondial cu petrol și gaze, provocând o creștere vertiginosă a prețurilor combustibililor. 

Mai mulți lideri din statele din Golful Persic, printre care se numără Arabia Saudită și Qatarul, au adresat Casa Albă cereri de încetare a conflictului și de găsire a unei soluții diplomatice pentru a proteja aparențele tuturor părților implicate. În același timp, partizanii republicani l-au contactat pe Trump, avertizându-l că războiul ar putea submina șansele partidului la alegerile din noiembrie, la jumătatea mandatului.

Trump a fost raportat de oficiali ca, în intimitate, s-a manifestat indignat față de reacția adversă. Într-o discuție cu consilierii săi, a întrebat de ce Iranul nu dă înapoi, în contextul campaniei de bombardamente neîncetate.

Diplomatia s-a dovedit ineficientă, culminând cu un armistițiu. Autoritățile de apărare au observat cum Iranul a exploatat întreruperea conflictului pentru a plasa zeci de mine în Strâmtoarea Ormuz, deși acestea erau limitate la o mică zonă a căii navigabile.

Trump se afla, în aprilie, încă la indecizie privind cea mai potrivită cale de acțiune. În timpul unei vizite,

În data de 17 iunie s-a înregistrat un pas semnificativ: s-a semnat un acord de pace interimar care prevede redeschiderea strâmtorii, permițând în același timp 60 de zile de negocieri nucleare. Când confidenții l-au întrebat de ce a ales un acord de scurtă durată, președintele a menționat un nou sondaj intern al Casei Albe, în care aproape 80% dintre cetățenii americani au exprimat dorința de a încheia conflictul, indiferent de detaliile acordului.

Teheranul a reluat cu promptitudine atacurile asupra navelor din Strâmtoarea Ormuz, după ce a fost încheiat acordul interimar din iunie. Trump a considerat că a fost o trădare.

Procesul frustrant a reînceput. Trump a proclamat un acord, doar pentru a-l observa că se prăbușește. Apoi a spus că va forța Iranul să se supună. Uneori a inițiat atacuri, iar alteori a recurs la retragere, susținând progrese recente privind un acord de desmantelare a programului nuclear iranian.

În ultima parte a lunii iulie, Trump a dispus un atac de amploare, declarând că va depăși orice altă ofensă de la Al Doilea Război Mondial. Însă s-a retrăguit după ce liderii regionali l-au îndemnat să evite noi violențe.

Termenul de 60 de zile pentru negocierile nucleare a expirat la 17 august. În data de 20 august, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a afirmat că Trump a recurs la o campanie de presiune economică pentru a

„prăbuși regimul”

în cadrul operațiunii numită „Proscris Economic”.

În decursul a șase luni de la debutul conflictului, tema referitoare la „schimbarea regimului” a reapărut în conversații.

googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });

COMENTARII / 0