13 asociații cer eliminarea plafonării la RMN și analize. „Statul a mutat povara pe pacient! Omul își va plăti întâi lumina și gazul!”

“Sistemul de sănătate din România își pune bolnavii cronici în situații dramatice” Treisprezece dintre celeCitește șiStocuri „pe hârtie”: Medicamentul Lyrica și bolnavii de cancer. Liliana...

“Sistemul de sănătate din România își pune bolnavii cronici în situații dramatice”

Treisprezece dintre cele

Citește șiStocuri „pe hârtie”: Medicamentul Lyrica și bolnavii de cancer. Liliana Ruse: M-am oferit să îi dau bani ministrului, să îmi ia o cutie

Începând cu 1 ianuarie 2026, pacienții care dețin bilete de trimitere de tip M3-M8 se confruntă cu o barieră birocratică: sistemul le restrânge la o singură investigație de înaltă performanță pe an. Această limitare reduce semnificativ accesul la evaluări medicale cruciale și poate amâna recunoașterea evoluției bolii, ajustarea terapiei sau detectarea complicațiilor.

În cazul unui tânăr cu scleroză multiplă, al unui pacient care a suferit un accident vascular cerebral, sau al unei persoane cu o afecțiune cardiovasculară gravă sau cu o boală rară, efectuarea de controale regulate determină diferența dintre păstrarea autonomiei și agravarea dizabilității. În funcție de evoluția clinică, specialistul poate sugera investigații la intervale de 3-6 luni, iar o restricție administrativă generală nu poate înlocui evaluarea medicală personalizată.

Situația se agravează semnificativ din cauza modului în care se facturează investigațiile pe diferite segmente anatomice. În realitate, pentru o monitorizare integrală, este frecvent necesară examinarea creierului, a coloanei cervicale și a coloanei toracale.

În cazul unei examinări formată din patru segmente, normele în vigoare autorizează o decontare separată, în afara plafonului stabilit cu Casa de Asigurări, pentru un singur segment, și aceasta o singură dată pe an. Restul segmentelor sunt supuse exclusiv disponibilității bugetului lunar al furnizorului.

Pacienții suportă direct efectele: investigații întârziate, cheltuieli suplimentare imense, deplasări frecvente, întârzieri în luarea deciziilor terapeutice și, în cele mai dureroase situații, abandonul complet al monitorizării.

Întrucât există deja o soluție juridică, situația devine tot mai indignantă. În aprilie 2026, Ministerul Sănătății a publicat în mod transparent un proiect de Ordonanță de Urgență menite să elimine aceste obstacole. În acea zi, Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, a subliniat că

„viața unui om nu se poate calcula în deficit bugetar”

.

După șase luni, guvernul încă nu a adoptat OUG. În ciuda votului senatorial din 12 octombrie 2026, în care s-a aprobat propunerea legislativă L550/2026 pentru a facilita accesul la investigații, procesul parlamentar în Camera Deputaților se prelungeste excesiv. Asociațiile solicită ca guvernul să emită imediat ordonanța de urgență.

„Pentru un pacient cronic, fiecare lună de așteptare poate însemna o șansă pierdută de a preveni agravarea bolii. Adoptarea ordonanței de urgență ar permite eliminarea mai rapidă a restricțiilor existente”, arată reprezentanții celor 13 organizații semnatare (printre care APAN, APAA, APAH-RO, COPAC, UNOPA și Alianța Națională pentru Boli Rare).

Pacienții cu scleroză multiplă (SM) au înregistrat o dezordine financiară ca urmare a plafonării la un singur segment pe an.

„Statul ce a făcut? A mutat povara de pe sistem pe pacient! Regulile actuale permit decontarea unui singur segment, o singură dată pe an. Primele 5 luni, clinicile medicale au blocat de tot Monitorul pentru că nu le era clar cum se decontează. Un pacient scoate din buzunar între 1.500 și 2.000 de lei pentru restul de segmente. În studiul nostru, 42% dintre bolnavii de SM au un venit lunar sub 4.000 de lei, iar 18% trăiesc cu sub 2.000 de lei. Dacă vine și povara să-și plătească RMN-ul, omul n-o s-o facă. O să-și plătească mai întâi lumina, gazul, întreținerea și viața de zi cu zi!”, explică pentru Libertatea Eduard Pletea, președintele APAN România.

Mai mult de 10.000 de cetățeni români se confruntă cu scleroză multiplă (SM), iar unii parcurg distanțe de sute de kilometri pentru a accesa tratamentul.

O situație similară este trăită de bolnavii de hepatită B, C, Delta sau cei cu steatoză hepatică (MASLD). Fără un program național gestionat direct la minister, monitorizarea se blochează în birocrația caselor județene.

Marinela Debu, președinta Asociației Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România (APAH-RO), subliniază că drumul către o simplă analiză s-a transformat într-un adevărat calvar.

„Noi am solicitat de mai multe ori ca analizele de monitorizare să fie decontate. Unii pacienți, decât să se tot plimbe între spitale, preferă să-și plătească investigațiile din buzunar. Pentru FibroScan trebuie să își ia o trimitere la gastroenterologie, iar pentru viremie, altă trimitere la infecțioase! La Brașov, de exemplu, viremia gratuită se face într-un singur spital din județ. Este anormal!”

Principalul obstacol întâmpinat de pacienții cu afecțiuni hepatice din România constă în cheltuielile asociate investigațiilor, care sunt extrem de mari.

În comunicatul trimis de organizațiile de pacienți, liderii bolnavilor din România solicită acțiuni coordonate și urgente:

Reprezentanții celor 13 asociații au subliniat că

„Întârzierea investigațiilor duce la leziuni ireversibile, pierderea mobilității, incapacitate de muncă și spitalizări scumpe. Accesul la sănătate nu trebuie să depindă de grosimea portofelului fiecărui pacient. Monitorizarea la timp înseamnă autonomie și costuri mai mici pentru stat pe termen lung”

și au afirmat că întârzierea diagnosticării provoacă leziuni permanente, reduc mobilitatea, generează incapacitate de muncă și solicită spitalizări costisitoare. Ei au susținut că accesul la servicii medicale nu ar trebui să fie influențat de bugetul individual al pacientului și că o monitorizare promptă asigură independență și reduce cheltuielile statului pe termen lung.

Reprezentanții pacienților subliniază că accesul la imagistica medicală de ultimă generație nu ar trebui să genereze noi forme de discriminare în sistemul de sănătate. În afară de afecțiunile neurologice sau rare, asociațiile solicită ca programul de monitorizare să includă în mod explicit persoanele care suferă de diabet zaharat și boală cronică renală, precum și pe cei diagnosticați cu boli inflamatorii, autoimune sau reumatologice severe, cum ar fi spondilita anchilozantă, lupusul eritematos sistemic sau poliartrita reumatoidă. Pentru toți acești pacienți, investigațiile RMN sau CT recomandate de specialist sunt esențiale pentru identificarea precoce a complicațiilor organice și pentru ajustarea timpurie a terapiilor.

Până când ordonanțele sunt blocate în birocrație, efectele finale sunt suportate exclusiv de pacienții bolnavi. Conform lui Eduard Pletea, un sistem de sănătate care nu asigură monitorizarea periodică nu face altceva decât să-i pună pe pacienți într-o dependență permanentă de stat:

„Imposibilitatea financiară de a ajunge la monitorizare îi va transforma pe acești oameni în cost permanent

COMENTARII / 0