Se crede adesea că efectuarea simultană a mai multor sarcini ne face mai eficienți și că reducerea timpului de somn ne oferă mai mult timp liber pentru activitățile de zi cu zi. De asemenea, se consideră că rămânerea în același loc ne permite să ne concentrăm mai bine asupra responsabilităților profesionale. Însă, toate aceste idei pot avea un efect invers și pot diminua capacitatea noastră intelectuală.
Concluziile cercetărilor scot în evidență o legătură între anumite tipare de comportament și scăderea capacităților cognitive, inclusiv atenția, memoria de scurtă durată și gândirea critică.
- Aceste tipare de comportament sunt corelate și cu o probabilitate crescută de a dezvolta demență.
Următoarele sunt cele mai dăunătoare obiceiuri pentru capacitățile intelectuale
Citește șiSemne de infarct: cardiolog din Sibiu avertizează: nu așteptați, sunați 112
, potrivit cercetărilor științifice, și anume:
În ciuda accesului fără precedent la informații, plângerile privind scăderea capacităților cognitive și oboseala mentală sunt din ce în ce mai frecvente. Statisticile Eurostat pentru 2025 arată că un procent de 94% dintre europeni au utilizat internetul în perioada recentă, majoritatea conexiunilor fiind realizate prin intermediul telefoanelor. Frecvența utilizării rețelelor sociale este deosebit de ridicată în rândul tinerilor cu vârste între 16 și 29 de ani, anume 89,3 % dintre aceștia fiind utilizatori activi, spre deosebire de 67,3 % înregistrați la nivelul populației generale. Așadar, efectele negative asupra capacităților intelectuale nu sunt condiționate de volumul de informații procesate, ci de modalitatea de procesare a acestora și de utilizarea timpului liber.
Capacitatea de a reține informații și de a gândi logic este afectată de consumul pasiv de date. Acest fenomen are loc atunci când oamenii sunt expuși la o cantitate prea mare de informații fără a fi implicați activ în procesarea lor.
Există o deosebire considerabilă între simpla lectură a unui text și asimilarea efectivă a conținutului său. Reflecția asupra materialelor vizuale nu este întotdeauna o acțiune automată, la fel cum nici vizualizarea unui conținut video nu conduce în mod necesar la o înțelegere profundă. În mediul online, această distincție esențială are tendința de a se pierde, atât pe platformele de socializare, cât și în cadrul serviciilor de streaming.
Conceperea ecosistemului digital se axează pe facilitarea unei experiențe de consum lipsite de dificultăți. Când conținutul precedent se încheie, videoclipurile următoare sunt lansate în mod automat. Prin intermediul algoritmilor, utilizatorii primesc doar acele postări care au capacitatea de a captura atenția. În plus, opiniile sunt prezentate într-o formă sintetică, cu un titlu și o concluzie deja incluse. Acest sistem permite ca o persoană să petreacă o perioadă de timp considerabilă, precum o oră, fiind complet absorbită de conținut, fără a depune aproape niciun efort mental. La încheierea acestei experiențe, persoana poate simți o senzație vagă de informare, însă doar câteva fragmente de informații pot fi reproduse.
În urma unui studiu datat 2023, publicat în Frontiers in Cognition, s-a investigat impactul tehnologiei digitale asupra proceselor cognitive, precum atenția, memoria, gândirea critică și mecanismele decizionale. Cercetarea a scos în evidență faptul că persoanele care sunt expuse în mod frecvent la conținuturi selecționate algoritmic suferă o scădere a capacității de a evalua credibilitatea informațiilor. În cadrul studiului, participanților care au fost expuși la postări cu informații false li s-a semnalat ulterior dificultăți în a recunoaște semnalele de alarmă asociate și altor materiale, chiar și atunci când acestea din urmă nu prezentau nicio legătură directă cu primele.
Un studiu examinează fenomenul cognitive offloading, și anume inclinarea către externalizarea activităților cognitive prin intermediul gadget-urilor și aplicațiilor. Atunci când este aplicat cu moderație, această abordare se dovedește a fi avantajoasă, deoarece nu mai este nevoie să reținem numere de telefon sau să memorăm drumul către o adresă. Însă, dificultățile apar atunci când acest obicei se transformă într-un reflex. Rezultatele cercetării, condusă de Adrian Ward de la Universitatea din Texas, menționate în analiza respectivă, relevă că disponibilitatea permanentă a telefonului reduce treptat capacitatea de a memora și a gândi în mod independent. Aceleași descoperiri asociază utilizarea excesivă a smartphone-ului cu o toleranță scăzută la așteptare și cu luarea unor decizii impulsive.
Se remarcă faptul că impactul consumului pasiv se manifestă într-un mod mai puțin evident decât simpla risipă de timp. Procesele cognitive sunt afectate prin diminuarea frecvenței situațiilor care necesită abilități de analiză critică, precum: petrecerea unui anumit interval de timp pentru a reflecta asupra unei întrebări, fără a căuta o rezolvare imediată, efortul de a dezvolta o opinie proprie anterior de a consulta părerea altora sau abordarea unei probleme fără a căuta soluții gata făcute.
Luând în considerare transformarea benefică, nu neapărat reducerea consumului este esențială, ci mai degrabă abordarea acestuia cu mai multă atenție. Un exemplu în acest sens este o scurtă pauză de un minut după citirea unui articol, timp în care încerci să reformulezi
cu propriile tale cuvinte
ceea ce ai reușit să înțelegi.
În ciuda aparentei sale eficiențe, practica de a gestiona simultan multiple sarcini reduce materia cenușie a creierului. Acest efect a fost observat în urma unor studii recente.
Concepția potrivit căreia un creier antrenat eficient poate gestiona concomitent răspunsuri la e-mailuri, participarea la o conferință virtuală și verificarea alertelor este foarte frecvent întâlnită. Totuși, studiile științifice din ultimele două decenii au infirmat în mod constant această ipoteză, evidențiind astfel limitele capacităților noastre cognitive.
Funcționarea creierului nostru este astfel încât nu poate gestiona concomitent două activități mentale complexe. În schimb, comuta rapid între ele, suportând însă o consecință. Și anume, activitatea tocmai încheiată rămâne activă în plan secund și intră în competiție cu noua sarcină, generând inevitabil o scădere a preciziei și o pierdere de timp.
Rezultatele unui studiu recent, apărut în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), au arătat că persoanele care utilizează frecvent mai multe medii de comunicare au fost supuse unui test de evaluare a capacității de a comuta între sarcini. Indicele multitasking-ului media a fost instrumentul utilizat pentru a compara două grupuri distincte: cei care utilizează simultan multiple ecrane și cei care accesează mediile de comunicare într-o ordine prestabilită. În mod surprinzător, rezultatele au arătat că persoanele care se implică în activități multiple de multitasking au dificultăți în a filtra informațiile irelevante și au înregistrat performanțe mai slabe chiar și atunci când erau nevoite să comute între sarcini.
Studiul relevă faptul că fenomenul de multitasking media în creștere prezintă o modalitate unică de procesare a datelor, după cum afirmă cercetătorii în lucrarea lor. Rezultatele obținute scot în evidență această concluzie.
„Aceste rezultate arată că multitasking-ul media, un fenomen cu o răspândire tot mai mare, este asociat cu un mod distinct de a procesa informația”
, au scris autorii în articol.
În anul 2018, o analiză detaliată a fost publicată în PNAS, prezentând rezultatele cercetărilor desfășurate pe parcursul unui deceniu. Rezultatele obținute au confirmat ipoteza că persoanele care gestionează simultan multiple sarcini înregistrează performanțe mai slabe la evaluările care solicită memoria de scurtă durată și atenția prelungită. Mai mult, nu a existat nici un studiu care să demonstreze o legătură direct pozitivă între practicarea intensivă a multitaskingului și capacitatea de stocare a informației în memorie.
Un fenomen neurologic similar a fost observat în urma unor cercetări recente. 75 de adulți au participat la un studiu publicat în PLOS One, care a examinat scanările RMN ale creierului acestora. Rezultatele au arătat că persoanele cu valori mari la indicele multitasking-ului media prezentau o densitate mai mică a materiei cenușii în zona cortexului cingulat anterior, o regiune cheie pentru concentrare, reglarea atenției și detectarea erorilor. Această diferență a rămas constantă chiar și după ajustarea pentru trăsăturile de personalitate. Cercetătorii au menționat că studiul lor nu a putut stabili o legătură cauzală clară, adică nu se poate confirma dacă multitasking-ul duce la modificări în această parte a creierului sau dacă persoanele cu această caracteristică sunt mai înclinate să gestioneze simultan multiple sarcini.
Asocierea în sine rămâne însă documentată
.
În realitate, cei care se implică mai puternic în activități multiple simultane nu conștientizează diminuarea capacităților lor: potrivit evaluărilor subiective, aceștia se consideră eficienți, spre deosebire de rezultatele obiective care indică o scădere a performanței. Această percepție eronată a propriilor abilități este, de fapt, o parte integrantă a problemei.
Experții sugerează că, în loc de a evita cu totul distragerile, ar fi mai eficient să ne concentrăm pe o singură sarcină la un moment dat, atunci când circumstanțele o permit. Abilitatea de a menține focusul pe o idee singulară poate fi dezvoltată în timp, similar cu orice altă abilitate care se poate deprinde.
Capacitatea de a gândi în profunzime este afectată negativ de evitarea efortului mental. Rezultă o scădere a capacității intelectuale atunci când oamenii ocolesc provocările mentale. Acest fenomen are loc în situațiile în care oamenii aleg să nu se implice în activități care necesită efort mental.
Unul dintre cele cinci obiceiuri menționate se dovedește a fi extrem de dificil de acceptat pentru mulți. 40 de ani de studii în domeniul psihologiei educației au demonstrat că tendința de a opta pentru explicații succinte, rezumate concise și răspunsuri preformulate, atunci când este practicată în mod regulat, are un efect negativ asupra profundimii proceselor cognitive. Această concluzie rezultă din cercetările efectuate într-un interval de timp care depășește patru decenii.
Investigând fenomenul cunoscut sub numele de „dificultăți dezirabile”, Robert Bjork, profesor la Universitatea California din Los Angeles, a ajuns la concluzia că anumite condiții care îngreunează procesul de învățare pe termen scurt au drept rezultat o retenție mai bună a cunoștințelor pe termen lung. În acest context, metode precum testarea periodică și repetiții la intervale regulate, precum și abordarea alternativă a mai multor subiecte într-o singură sesiune de studiu pot părea mai solicitante decât simpla recitire a materialului. Deși pot crea o impresie de performanță slabă pe termen scurt, aceste strategii conduc la o retenție semnificativ superioară pe termen lung.
Studiile efectuate de Bjork și echipa sa au scos la iveală faptul că impresia de familiaritate îi poate înșela pe studenți. Deși relectura repetată a unui material dă o senzație de înțelegere, performanțele la teste sunt, de regulă, considerabil mai mici decât cele obținute prin
auto-chestionare
. Rezultatele evaluărilor probează această diferență.
Studiile au arătat că abilitatea de a reaminti informații crește cu 50% atunci când o parte din timpul alocat studiului este folosit pentru evaluare, în loc de simpla relectură a materialului. Rezultatele sugerează beneficii clare pentru această abordare.
Încorporarea acestui concept în rutina zilnică este mai ușoară decât se crede. Schimbarea perspectivei poate fi realizată prin citirea unei cărți care provocă cunoștințele existente, în loc de una care le confirmă. Luând câteva minute pentru a reflecta asupra unei probleme înainte de a consulta motorul de căutare poate fi de asemenea util. În plus, purtarea unei conversații constructive cu o persoană care are o opinie diferită poate fi mai benefică decât simpla navigare prin conținut. Participarea la o dezbatere, unde fiecare persoană susține o poziție specifică și încearcă să găsească argumente care să o susțină, reprezintă o altă modalitate eficientă. Prin repetarea acestor acțiuni săptămână după săptămână, se construiește ceea ce cercetătorii din domeniul neuroștiințelor descriu ca fiind un creier instruit.
Un deficit de somn este considerat de specialiști unul dintre cele mai frecvente și subestimate comportamente care pot afecta capacitățile noastre intelectuale. Acest aspect este adesea ignorat, însă are un impact semnificativ asupra funcționării creierului nostru.
Un număr redus de obiceiuri au un impact la fel de prompt și de ușor cuantificabil asupra capacității intelectuale precum privarea de somn. O cercetare meta-analitică, apărută în Psychological Bulletin, a agregat date din 70 de studii și 147 de teste cognitive, menite să examineze repercusiunile privării de somn pe termen scurt. Constatările au indicat că atenția reprezintă funcția cognitivă cea mai puternic compromisă, cu o magnitudine a efectului de 0,776, ceea ce echivalează cu o diminuare considerabilă a randamentului. De asemenea, memoria de lucru, viteza de procesare și memoria de scurtă durată au înregistrat scăderi, însă într-o măsură relativ mai mică. Potrivit autorilor, privarea de somn nu numai că încetinește răspunsurile, ci induce și pauze de atenție, intervale scurte în care creierul pur și simplu nu mai asimilează informațiile primite.
Un studiu detaliat, recent publicat în Neuroscience & Biobehavioral Reviews, a evaluat rezultatele a 39 de cercetări, implicând peste 1.200 de participanți, și a demonstrat că reducerea timpului de somn la 3-6,5 ore pe noapte, în comparație cu intervalul recomandat de 7-9 ore, are un impact similar asupra dezvoltării memoriei ca și privațiunea completă de somn.
Cu alte cuvinte, câteva nopți cu somn redus produc aproximativ aceleași efecte asupra memoriei ca o noapte întreagă nedormită.
Cercetătorii subliniază că în prezent, aproximativ un sfert dintre adulți și jumătate dintre adolescenți au un timp de somn mai mic decât numărul minim recomandat de ore.
Consolidarea memoriei prin intermediul somnului reprezintă unul dintre fenomenele neuroștiințifice cel mai exhaustiv studiate. Experiențele acumulate în cursul zilei precedente sunt retrăite de creier în perioadele de somn adânc, fiind ulterior transferate din memoria cu capacitate limitată de stocare în cea cu durată prelungită de păstrare a informației. Atunci când perioada de somn este limitată la patru sau cinci ore pe noapte, fazele critice pentru consolidarea informațiilor sunt scurtate, drept urmare cunoștințele dobândite anterior nu sunt stocate eficient. Deși efectele nu sunt dramatice după o singură noapte de somn redus,
impactul se acumulează
în timp.
Petrecerea prelungită a timpului în poziție sedentară, orele petrecute stând pe scaun, este corelată cu o probabilitate crescută de a dezvolta demență.
În domeniul neurologiei preventive, cercetările privind legătura dintre activitatea fizică și starea de sănătate a creierului au cunoscut o expansiune semnificativă în ultimul deceniu. Petrecerea timpului în poziție sedentară a fost corelată cu o scădere accelerată a capacităților cognitive și cu o probabilitate crescută de a dezvolta demență.
În urma unui studiu recent 2023 publicat în JAMA – Journal of the American Medical Association, s-a efectuat o analiză a datelor colectate de la un număr de aproximativ 50.000 de adulți cu vârsta peste 60 de ani participanți la UK Biobank. Acestora li s-a cerut să poarte accelerometre, un tip de dispozitiv capabil să măsoare în mod obiectiv activitatea fizică, fiind ulterior monitorizați pentru o perioadă medie de șapte ani. Rezultatele au arătat că acei indivizi care petrec mai mult de zece ore zilnic într-o activitate sedentară, cum ar fi statul pe scaun, vizionarea televizorului sau conducerea vehiculelor, prezintă un risc sporit de a suferi de demență. Mai mult, atunci când timpul petrecut în activități sedentare ajunge la 12 ore zilnic, riscul de a dezvolta această afcțiune crește cu 63% în comparație cu persoanele care au o rutină zilnică activă.
Numeroase procese biologice sunt implicate în acest fenomen. Scăderea fluxului sanguin cerebral și dereglarea proceselor metabolice, atât ale glucozei, cât și ale lipidelor, contribuie la menținerea unei stări de inflamație cronică ușoară, factori care, la rândul lor, sunt asociați cu un risc crescut de demență. Pe de altă parte, efectuarea unei activități musculare, chiar și ușoare, are drept rezultat eliberarea unor molecule specifice, cunoscute sub numele de miokine, care sunt capabile să traverseze bariera hematoencefalică și să stimuleze sinteza unei proteine esențiale, și anume BDNF (factorul neurotrofic derivat din creier), cu un rol cheie în dezvoltarea unor noi conexiuni neuronale.
Este demn de remarcat faptul că impactul comportamentelor sedentare nu este uniform. 4,5 milioane de subiecți au participat la o meta-analiză care a evaluat datele și a arătat că utilizarea interactivă a computerului nu este asociată cu un risc crescut de demență, spre deosebire de vizionarea pasivă a emisiunilor TV. În consecință, creierul răspunde în mod distinct la activitățile sedentare care implică efort mental activ în comparație cu cele complet inactive.

COMENTARII / 0