Boala Alzheimer era considerată „netratabilă” până de curând, dar această regulă nu mai este universal valabilă, conform Raportului Mondial privind Boala Alzheimer din acest an, relatează Science Alert.
În doar ultimii cinci ani s-a dovedit că noile medicamente încetinesc moderat scăderea în fazele incipiente ale bolii Alzheimer, iar numeroase dovezi sugerează că unele cazuri de demență pot fi chiar amânate sau prevenite prin reducerea factorilor de risc.
În prezent, sute de cercetări clinice globale examinează potențiale medicamente, noi metode de diagnostic și modificări ale stilului de viață cu scopul de a detecta, trata sau amâna declinul cognitiv.
Citește șiUE propune controale medicale accesibile: Comisia trimite recomandări
Vindecarea rămâne încă departe, însă raportul mondial privind Boala Alzheimer din 2026, coautorizat de ADI și de jurnalistul de sănătate Paul Gallagher, spune că
„pare o perspectivă mai palpabilă ca niciodată”
și aduce speranță.
„După decenii în care demența a fost considerată în mod generalizat o consecință inevitabilă a bătrâneții și a neurodegenerării, cu puține opțiuni terapeutice dincolo de gestionarea simptomelor, cercetarea a intrat într-o eră de o activitate fără precedent”, se arată în raport.
Alzheimer nu mai este considerat pe scară largă ca fiind incurabil; în schimb, este perceput din ce în ce mai mult ca o tulburare pentru care un diagnostic precoce, o înțelegere mai profundă a biologiei bolii și o varietate mai extinsă de măsuri pot îmbunătăți rezultatele în ansamblu, conform documentului.
ADI se autointitulează
„vocea globală a demenței”
. Este o federație internațională de asociații dedicate demenței, în relație oficială cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
De la 2009, ADI eliberează anual un raport dedicat studiilor în domeniul demenței, iar la fiecare ediție se concentrează pe un subiect distinct.
O nouă eră în studiile clinice privind demența este titlul raportului publicat în acest an, iar acesta afirmă că investigațiile privind demența au intrat într-o fază de un avânt științific remarcabil.
Autorii susțin că această etapă se aseamănă cu cea din oncologia anii ’90, când prima serie de tratamente anti-cancer, deși imperfectă, a deschis drumul către combinații eficiente de medicamente, medicină de
“Deocamdată, nu există o singură descoperire majoră care să rivalizeze cu descoperirea penicilinei sau cu apariția statinelor. În schimb, există ceva mai discret… Este o tranziție de la tratament la prevenție, de la moleculă la stil de viață, de la inevitabilitate la posibilitate”
Raportul susține această afirmație.
Pe măsură ce populația la nivel mondial se îmbătrânește, anumite estimări indică faptul că până în 2050 vor exista 139 de milioane de persoane care vor trăi cu demență. Chiar și întârzieri modeste ale debutului declinului cognitiv ar putea conduce la pierderi de milioane de cazuri.
Recent, de exemplu, OMS a lansat noile ghiduri în legătură cu modalitățile de diminuare a riscului de demență.
După cum indică cercetările recente, până la 45% din cazurile de demență ar putea fi prevenite sau amânate prin abordarea a 14 factori de risc modificabili pe parcursul vieții.
Aceștia includ hipertensiunea arterială, depresia, lipsa activității fizice, fumatul, diabetul, consumul excesiv de alcool și nivelul ridicat de colesterol.
Conform raportului, studiile clinice legate de demență se află într-un moment de importanță istorică, de asemenea.
Între anii 2000 și 2020, peste 99% dintre medicamentele experimentale au eșuat în studiile clinice. Dar recenta lansare a medicamentelor donanemab și lecanemab a fost un moment uriaș, argumentează Cath Mummery, directoarea Rețelei de Studii Clinice privind Demența din Marea Britanie.
Acestea reprezintă primele substanțe farmaceutice complet aprobate pentru care s-a dovedit că încetinesc într-o măsură moderată evoluția bolii Alzheimer în faza incipientă, în loc să se concentreze exclusiv pe ameliorarea simptomelor.
„Ceea ce ne doream cu adevărat era un efect mai mare asupra pacienților, dar a fost un moment uriaș pentru că a arătat că poți schimba cursul bolii”, spune Mummery în raport.
„Aceasta este temelia. Este prima cărămidă și există extrem de mult de construit pe ea,” adaugă Mummery.
În prezent, nu toți cercetătorii sunt convinși că donanemab și lecanemab oferă beneficii clinice semnificative; de exemplu, se observă că aceste medicamente nu acționează uniform la fiecare pacient sau în toate zonele cerebrale.
Însă aprobarea acestor două medicamente reprezintă o întorsătură pozitivă a evenimentelor, care a schimbat așteptările noastre cu privire la ce poate realiza cercetarea în domeniul demenței, susține noul raport.
În ultimul deceniu, numărul medicamentelor candidate aflate în fază de investigare pentru demență a crescut cu aproximativ 40%. În prezent, cercetătorii evaluează 158 de terapii potențiale în cadrul a 192 de studii clinice la nivel mondial. Doar în acest an ar trebui să primim rezultatele de la opt studii clinice de Faza III – care testează riguros tratamentele pe un număr mare de persoane, în comparație cu îngrijirea standard.
Multe dintre aceste substanțe farmaceutice au deja obținut aprobarea pentru utilizare umană. În realitate, peste o treime din compozițiile în curs de dezvoltare pentru demență au fost inițial concepute pentru alte afecțiuni.
Din păcate, însă, mulți pacienți aflați în fazele incipiente ale declinului cognitiv nu sunt conștienți de existența acestor opțiuni.
Un specialist în neuroradiologie, Emer MacSweeney, a transmis pentru ADI:
„Cea mai mare greșeală care se întâmplă în acest moment este că oamenii care se află clar, evident, cel mai probabil în stadiile timpurii ale bolii Alzheimer sunt ignorați și ratați complet, pentru că acea fereastră de oportunitate pentru tratament este foarte mică.”
MacSweeney afirmă că pacienții se confruntă deseori cu lipsa de informații privind studiile clinice și modalitățile prin care pot obține noile medicamente.
„Aceasta este o pandemie. Avem nevoie de o schimbare de mentalitate în profesia medicală pentru a ne asigura că tot mai mulți oameni sunt informați despre studiile clinice și sprijiniți să participe la ele. Avem nevoie de acțiune, nu de retorică,” subliniază MacSweeney.
Unul dintre cele mai mari obstacole din cale este diagnosticul. O nouă generație de tratamente care pot încetini potențial declinul memoriei și al gândirii este un lucru binevenit, dar aceste medicamente sunt utile doar dacă ajung efectiv la pacienți.
Regatul Unit, doar aproximativ 2% dintre persoanele diagnosticate cu Alzheimer beneficiază de un test de diagnostic de ultimă generație, standardul de aur, potrivit unui studiu co-conducut de Jonathan Schott, Chief Medical Officer la Alzheimer’s Research UK.
Instrumente noi par promițătoare în primele cercetări, însă este nevoie să fie supuse testării la scară totală a populației pentru a stabili dacă pot identifica cu precizie persoanele ce prezintă semne timpurii de declin cognitiv.
„Un medicament revoluționar înseamnă puțin dacă majoritatea oamenilor care trăiesc cu demență nu sunt identificați în primul rând.”
În acest context, viitorul îngrijirii demenței ar putea fi la fel de dependențial de medicii de familie din Havana, Lima sau Bangalore, pe cât este de la laboratoarele de miliarde de dolari din California, afirmă raportul ADI.
Potrivit raportului, există motive concrete de speranță. În prezent, singurul lucru ce rămâne este să ne asigurăm că progresul științific este însoțit de avansul clinic.
„Provocarea pentru următorul deceniu este de a ne asigura că participarea la cercetarea privind demența nu mai depinde de persistență sau de noroc”, concluzionează raportul, „ci devine o oportunitate realistă pentru toți cei care doresc să o ia în considerare.”
COMENTARII / 0