Un studiu amplu desfășurat în Statele Unite a scos la iveală o posibilă legătură între originea și vechimea apei subterane utilizate pentru apa potabilă și riscul de a dezvolta boala Parkinson, însă nu a stabilit o conexiune directă de cauzalitate. Rezultatele acestei cercetări vor fi prezentate în cadrul a 78-a reuniune anuală a American Academy of Neurology.
Studiul s-a axat pe investigarea a două aspecte cheie: antichitatea apei subterane și zona de origine a stratului acvifer. Un strat acvifer reprezintă o formațiune geologică subterană constituită din roci poroase, nisip sau sedimente capabile să acumuleze și să distribuie apa sub suprafața terenului.
O legătură statistică a fost identificată în urma cercetării, însă aceasta nu confirmă în mod direct că apa potabilă din surse subterane este cauza apariției bolii Parkinson.
Studiul respectiv relevă doar o conexiune, fără a stabili o relație de cauzalitate.
Citește șiCopii la începerea școlii: afecțiune nocturnă și semne de părinți
Ancheta a fost efectuată pe un eșantion de 1,2 milioane de persoane. Cercetătorii au analizat datele pentru a stabili o posibilă legătură între consumul de apă de la robinet și riscul de a dezvolta boala Parkinson. Rezultatele acestui studiu ar putea indica o corelație între apa de la robinet și apariția acestei boli neurodegenerative. Detalii suplimentare despre cum a fost realizat studiul nu sunt oferite.
Un studiu amplu a analizat datele a 1,2 milioane de persoane care nu suferă de boala Parkinson și a comparat rezultatele cu cele ale unui grup de 12.370 de persoane diagnosticate cu această afecțiune.
Cercetarea a evaluat posibilele legături între consumul de apă de la robinet și riscul de a dezvolta boala Parkinson.
În cadrul studiului, subiecții au fost împărțiți în funcție de vârstă, sex și rasă ori origine etnică. Toți erau rezidenți la o distanță de aproximativ 4,8 kilometri de unul dintre cele 1.279 de puncte de monitorizare a apei subterane, amplasate în 21 dintre cele mai mari acvifere din Statele Unite.
Studiul a luat în considerare vechimea apei subterane, natura acviferului și originea apei potabile, inclusiv sistemele municipale care utilizează apă subterană și fântâni private.
Toți acești factori au fost considerați posibili indicatori ai expunerii la compuși neurotoxici, fiind analizați ca atare.
În Statele Unite, predomină acviferele compuse în principal din calcar, caracterizate prin circulația apei prin fisuri și canale din structura rocilor. Datorită capacității apei de a se deplasa rapid prin aceste spații deschise, vulnerabilitatea acestor acvifere la contaminarea de suprafață este considerabil mai mare.
Condițiile hidrologice subterane variază semnificativ.
Procesele geologice care au avut loc în urmă cu mai mult de 12.000 de ani au dat naștere acviferelor glaciare, odată cu mișcarea și retragerea maselor de gheață. Aceste rezervoare naturale de apă sunt formate, în principal, din nisip și pietriș, lichidul fiind reținut în spațiile libere dintre particulele care le alcătuiesc. Apa se deplasează în ritm lent prin aceste sisteme și este supusă unei filtrări naturale pe durata trecerii sale prin diferitele straturi de sol de sub suprafața Pământului.
Statele Unite prezintă o varietate de formațiuni geologice subterane, printre care se numără și acviferele carbonatice, ce sunt abundente în anumite zone din Midwest, în partea sudică a țării și în Florida. Pe de altă parte, acviferele glaciare sunt mai frecvent întâlnite în partea nordică a regiunii Midwest și în zona nord-estică a țării.
1,2 milioane de oameni au participat la un studiu care a investigat legătura dintre apa de băut și apariția bolii Parkinson.
Rezultatele au arătat că, dintre persoanele diagnosticate cu această boală, un număr semnificativ a consumat apă din surse specifice.
Astfel, 3.463 de persoane au declarat că beau apă din acvifere carbonatice, în timp ce 515 foloseau apă din acvifere glaciare.
În plus, 8.392 de persoane au consumat apă din alte tipuri de acvifere.
În rândul populației care nu suferă de această afcțiune, 300.264 persoane consumă apă potabilă din surse de acvifere carbonatice, în timp ce 62.917 persoane utilizează apă din acvifere de origine glaciară, iar 860.993 persoane se aprovizionează din alte categorii de acvifere.
Studiul a arătat că, după ce au fost luate în considerare variabile precum vârsta, sexul, venitul și calitatea aerului, 1,2 milioane de oameni care au băut apă din rețelele publice de alimentare cu apă sau din fântâni private care s-au alimentat din acvifere de carbonat au prezentat un risc sporit de a contracta boala Parkinson. 24% – aceasta a fost creșterea riscului comparativ cu persoanele care au folosit apă din alte surse de acvifere.
În comparație cu grupul care se hidrata cu apă din surse glaciare subterane, 62% dintre cazuri prezintă un risc sporit de îmbolnăvire.
S-a descoperit un posibil efect de protecție al apei subterane mai vechi, însă numai în cazul acviferelor carbonatice.
Conform analizei, cu cât apa subterană este mai veche, cu atât riscul de a suferi de boala Parkinson scade, și anume cu aproximativ 6,5%.
Apa de subteran mai nouă, care provine din precipitațiile înregistrate în ultimele aproximativ 75 de ani și care se află în acviferele de carbonat, prezintă un risc sporit de boală Parkinson cu 11% față de apa subterană care se află acolo de peste 12.000 de ani, de pe vremea ultimei perioade glaciare.
O deosebire semnificativă în acviferele carbonatice ar putea explica mai bine variația observată, deoarece aceste sisteme hidrologice permit o delimitare mai distinctă între apa recent infiltrată și cea mai veche.
Acest contrast ar putea fi mai puțin evident în alte tipuri de acvifere.
Cercetătorii au remarcat că această diferență ar putea avea implicații importante pentru înțelegerea calității apei.
Apa reîncărcată recent în sistemele de apă subterană prezintă un risc mai mare de contaminare de la suprafață, deoarece aceasta provine din precipitații recente care au ajuns în sol și apoi în acvifer. Apa din pânza freatică mai veche are mai multe șanse să fie protejată dacă există un strat geologic impermeabil care o separă de apa recentă de la suprafață. Acest fenomen are loc deoarece stratul geologic acționează ca o barieră care previne pătrunderea contaminanților în apa mai veche.
Apa din acviferele glaciare se deplasează cu o viteză redusă, iar procesul natural de filtrare prin straturile de nisip și pietriș are loc în timpul circulației, ceea ce duce la diminuarea disparităților dintre apa mai recentă și cea mai veche în ceea ce privește contaminarea.
Studiul respectiv prezintă anumite limitări. Acestea sunt recunoscute de cercetători. Nu au fost oferite detalii suplimentare privind natura acestor limitări.
Limitările studiului sunt sublinate de către autori. Fără să verifice direct sursa de apă utilizată de fiecare persoană sau nivelul real de expunere, cercetătorii au presupus că toate persoanele care locuiau în apropierea unui punct de monitorizare, la o distanță de cel mult 4,8 kilometri, consumau apă subterană cu caracteristici similare și vechime egală.
American Academy of Neurology va găzdui prezentarea unui studiu, eveniment programat să aibă loc în perioada 18-22 aprilie, în orașul Chicago. Cercetătorii atrag atenția că este nevoie de investigații suplimentare pentru a descifra conexiunea dintre proprietățile apei subterane utilizate drept sursă de apă potabilă și posibilitatea de a dezvolta boala Parkinson.
COMENTARII / 0