Persoanele care au suferit cel puțin o arsură solară dureroasă sau severă, cu vezicule, au avut o probabilitate mai mare de a dezvolta carcinom spinocelular, asocierea fiind cu 38% mai mare față de persoanele fără astfel de antecedente.
Potrivit unei metaanalize publicate în JAMA Dermatology, riscul de cancer crește odată cu frecvența arsurilor solare: la o frecvență medie de-a lungul vieții, acesta se ridică cu 51%, iar la o frecvență ridicată, creșterea ajunge la 69%. Studiul, coordonat de dermatologul Isaac Weber din cadrul MD Anderson Cancer Center, University of Texas, a compilat date din 17 cercetări, incluzând peste 320.000 de participanți, extrase din peste 9.300 de publicații.
În prezent, carcinomul spinocelular a fost considerat în principal rezultat al expunerilor continue la radiații ultraviolete pe termen lung, în timp ce expunerile scurte și intense erau asociate predominant cu carcinomul bazocelular. O nouă analiză indică, însă, că arșurile solare severe pot fi, de asemenea, legate de dezvoltarea carcinomului spinocelular.
Citește șiO tumoare de peste 10 kilograme, cât o minge de baschet, a fost extirpată din abdomenul unui bărbat de 68 de ani
Pe măsură ce aceste arsuri s-au repetat din ce în ce mai des pe parcursul vieții, riscul a crescut. Autorii au observat această legătură analizând nu doar numărul total, ci și numărul arsurilor pe deceniu. Un model similar a fost raportat anterior pentru melanom și pentru carcinomul bazocelular. În ambele cazuri,
Încălzirea solară experimentată în copilărie care reprezintă cele mai periculoase
În noua analiză, indivizii care au suferit adesea arsuri intense în perioada copilăriei au înregistrat un risc de peste trei ori mai mare de apariție a carcinomului spinocelular. Această creștere a fost cea mai semnificativă dintre toate cazurile examinate.
Pot exista numeroase motive pentru cealaltă vulnerabilitate mai multă în copilărie, de la particularitățile celulelor ce produc pigmentul pielii, până la timpul petrecut în aer liber și la utilizarea mai puțin regulată a protecției solare, a explicat Jinia El-Feghaly, dermatolog la University of Rochester Medical Center, din SUA.
Expunerea la radiații ultraviolete poate deteriora materialul genetic al celulelor cutanate. În faza de reparație, pot apărea defecte, iar pe măsură ce acestea se acumulează de-a lungul anilor, se favorizează formarea mutațiilor care contribuie la apariția cancerului, conform lui Adrienne Victor, oncolog de la Wilmot Cancer Institute din Rochester, care nu a luat parte la studiu.
Cât de intensă trebuie să fie o arsura pentru a spori riscul?
Nu toate cazurile de arsuri solare au fost asociate în mod identic cu carcinomul spinocelular. Într-un studiu publicat în JAMA Dermatology, s-a observat o creștere a riscului la indivizii care au raportat frecvențe medii sau ridicate de arsuri dureroase, caracterizate prin vezicule sau considerate severe. Persoanele care au experimentat cel puțin un astfel de episod au avut un risc cu 38% mai mare comparativ cu cei fără astfel de antecedente.
O roșeață slabă a pielii nu semnalează, în mod obișnuit, aceeași gravitate a arsurii ca un incident care generează durere continuă, vezicule sau descuamare. Expunerea la radiații ultraviolete poate deteriora ADN celulelor cutanate încă în momentul contactului, iar leziunile pot satura pe parcursul vieții, conform OMS.
La University of Rochester Medical Center (URMC), experții recurg la termenul life‑changing sunburns pentru a descrie arsurile solare grave, subliniind că consecințele acestora pot continua mult timp după ce durerea și roșeața se estompează.
Nu se poate stabili un număr de arsuri la care riscul de cancer începe să crească, conform studiilor. În numeroasele analize incluse, participanții au fost solicitați să reamintească incidente care au avut loc cu ani sau chiar cu decenii în urmă, iar criteriul pentru o arsă severă a diferit de la un studiu la altul. Prin urmare, datele nu permit concluzia că una, două sau trei arsuri severe determină automat o creștere a riscului, deoarece variabilitatea definițiilor și a recoltei de date limitează interpretarea.
Ce reprezintă carcinomul spinocelular?
Carcinomul spinocelular se formează din celulele stratului superficial al pielii și apare în mod frecvent în zonele expuse continuu la soare: fața, urechile, scalpul – în special la bărbații fără păr, buza inferioară, partea din spate a mâinilor și antebrațele.
În contrast cu carcinomul bazocelular, care rămâne aproape întotdeauna local, această formă poate metastaziona la ganglionii limfatici, de aceea detectarea precoce modifică prognosticul.
Unele carcinoame spinocelulare se dezvoltă din keratoze actinice, leziuni rugoase, aspre la atingere, de culoare roz sau maronie, care apar tot pe zonele expuse. Semnele care impun consult dermatologic sunt o rană care nu se vindecă în câteva săptămâni, o crustă care revine după ce cade, o leziune care sângerează la atingeri minore sau un nodul aspru care crește.
Cine se află în grupul de risc
Persoanele cu pielea deschisă la culoare, care se ard ușor și se bronzează greu, cu păr blond sau roșcat și ochi de culoare deschisă reprezintă grupul cu cel mai mare risc. Dermatologii clasifică aceste riscuri în șase fototipuri, bazându-se pe modul în care fiecare reacționează la expunerea solară, însă carcinomul spinocelular poate fi diagnosticat indiferent de fototip.
Expunerea prelungită la radiații UV continuă să fie unul dintre cei mai importanți factori promotivi. Prin urmare, persoanele care petrec ani în aer liber prezintă o vulnerabilitate crescută. Pericolul se amplifică în rândul fumătorilor și, în special, al celor cu sistem imunitar slăbit. La pacienții care au suferit un organ transplant și sunt sub tratament imunosupresiv, carcinomul spinocelular se manifestă cu mult mai mare frecvență decât în rândul populației obișnuite.
tumoră poate fi excisată prin intervenție chirurgicală în majoritatea cazurilor identificate la timp, iar perspectiva de recuperare este foarte favorabilă. Situația devine problematică când cancerul se răspândește către ganglionii limfatici sau în alte țesuturi. Pentru indivizii cu multiple arsuri solare în istoric sau cu alți factori de risc, examinările dermatologice regulate pot facilita identificarea leziunilor în fază incipientă.
În ce măsură pot fi considerate fiabile aceste estimări
meta-analiza a cuprins studii de tip observațional, iar informațiile despre arsurile solare au fost în principal preluate din relatările participanților. În anumite cazuri, aceștia au trebuit să revină la amintiri din zeci de ani în urmă. În consecință, autorii au evaluat nivelul de certitudine al dovezilor ca fiind scăzut.
În plus, persoanele care s-au ars frecvent la soare au avut, cel mai probabil, și o expunere totală mai mare la radiații ultraviolete de-a lungul vieții. Analizele au ținut cont, acolo unde datele au permis, de vârstă, sex, culoarea pielii și sensibilitatea la soare, dar nu pot delimita perfect efectul arsurilor de cel al expunerii îndelungate.
Din totalul de 43 de studii care respectau criteriile autorilor, numai 17 au fost incluse în analiza statistică. Mai multe dintre celelalte cercetări se bazau pe aceleași grupuri de participanți, iar includerea lor ar fi însemnat ca anumite persoane să fie contate de două ori.
Cum se poate reduce riscul
Organizația Mondială a Sănătății recomandă aplicarea protecției solare când nivelul de radiație UV atinge sau depășește 3. În România, astfel de valori sunt comune de la începutul primăverii până la începutul toamnei, iar în sezonul estival indicele poate ajunge la 7 sau mai mult în jurul prânzului.
Una dintre cele mai utile intervenții constă în evitarea exponere directă în intervalele în care radiațiile UV ating vârful intensității, de obicei în jurul prânzului și în primele ore de după-amiază (11.00-17.00). Îmbrăcămintea care acoperă pielea și o pălărie cu boruri largi diminuă cantitatea de radiații UV care ajunge la suprafața pielii. Urechile, scalpul și ceafa merită protejate în special, deoarece sunt zone frecvent expuse și printre cele în care se dezvoltă carcinomul spinocelular.
În cazul pielii expuse, se recomandă utilizarea unei creme cu factor de protecție de 30 sau mai mare, iar în situații de expunere prelungită, se poate alege o variantă cu 50. Această cremă trebuie reaplicată la fiecare aproximativ două ore și imediat după baie, după transpirație abundentă sau după ștergerea cu prosopul.
Nici bronzarea artificială nu constituie o opțiune sigură. Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului a marcat aparatele de bronzat cu ultraviolete ca fiind cancerigene pentru oameni încă din 2009, iar ediția a 5-a a Codului european împotriva cancerului, publicată în 2026, recomandă evitarea aparatelor de bronzat.
În cazul copiilor, măsura principală de protecție constă în a le îmbrăca corespunzător și a reduce timpul petrecut în soare puternic. Sugarii cu vârstă mai mică de 6 luni nu trebuie să fie expuși direct la lumină solară. Necesitatea de vitamina D nu justifică apariția unei arsuri solare; aceasta poate fi obținută prin alimentație, prin suplimente când sunt recomandate și prin expuneri scurte, fără a provoca arderea pielii.
Ce trebuie să faci dacă ai suferit o arsură solară severă?
În cazul în care ai suferit anterior o arsură solară severă, în special dacă aceasta a produs vezicule, merită să informezi medicul dermatolog despre acest eveniment. În evaluarea ta, se va ține cont de antecedentele de arsuri solare, alături de alți parametri, cum ar fi fototipul, expunerea totală la lumină solară, numărul de alunițe și istoricul familial.
Nu există nicio regulă care să oblige fiecare individ care a suferit o astfel de arsură să efectueze controale la intervale prestabilite. Frecvența verificărilor este stabilită în funcție de riscul individual, conform Academiei Americane de Dermatologie.
Este utilă și verificarea periodică a pielii, inclusiv a scalpului, spatelui, tălpilor și a altor zone mai greu de observat. O leziune nouă sau una care își schimbă forma, culoarea ori dimensiunea, sângerează, provoacă mâncărime sau nu se vindecă ar trebui evaluată de un dermatolog. American Cancer Society recomandă atenție la orice schimbare persistentă a pielii, mai ales în cazul persoanelor cu factori suplimentari de risc.
COMENTARII / 0