Asigurarea la bătrânețe: ce acoperă CNAS și ce plătești singur

Ajungerea la 90 de ani nu se reduce doar la noroc sau la adoptarea unui stil de viață echilibrat; înseamnă și să ai posibilitatea de...

Ajungerea la 90 de ani nu se reduce doar la noroc sau la adoptarea unui stil de viață echilibrat; înseamnă și să ai posibilitatea de a acoperi, când apare necesitatea, costurile pentru medicamente, investigații, tratamente dentare sau sprijinul unei persoane care să se ocupe de îngrijirea ta. În România, asigurarea în cadrul sistemului public de sănătate îți permite accesul la numeroase servicii medicale, dar nu garantează că toate cheltuielile legate de îmbătrânire vor fi suportate de stat.

Nu există o sumă standard pe care un român ar trebui să o economisească pentru a-și menține sănătatea până la 90 de ani. Costurile variază în funcție de afecțiunile pe care le întâmpină, de terapiile necesare și, în special, de gradul de autonomie pe care îl menține. În realitate, informațiile oficiale indică faptul că o parte importantă a cheltuielilor medicale revine la pacienți.

Conform Legii nr. 95/2006, pensionarii se încadrează în categoriile care primesc asigurare de sănătate, însă normele referitoare la contribuție au suferit modificări în 2025.

Citește șiCe consumă zilnic un medic pentru a îmbătrâni sănătos. Al treilea aliment se găsește în aproape orice bucătărie

Pensionarii pot beneficia de pachetul de bază al asigurărilor de sănătate, în conformitate cu prevederile legale și prin intermediul furnizorilor care dețin contracte cu casele de asigurări.

Începând cu August 2025, s-au modificat normele referitoare la contribuția de sănătate pentru pensii: pensionarii cu venituri lunare de până la 3.000 de lei nu sunt obligați să plătească CASS. Pentru partea ce depășește acest prag se impune o contribuție de 10%.

În cazul unei pensii de 4.000 de lei, contribuția la CASS se determină pe baza diferenței de 1.000 de lei, și nu pe întregul cuantum al pensiei. Această prevedere este stabilită de Legea nr. 141/2025, care a revizuit Codul fiscal și normele din domeniul sănătății.

Calitatea de asigurat oferă acces la consultații la medicul de familie, consultații de specialitate, analize și investigații recomandate, precum și la servicii spitalicești. Decontarea nu este însă necondiționată: pacientul trebuie să respecte regulile de trimitere, iar serviciile trebuie să fie furnizate de unități aflate în contract cu CNAS.

Beneficiarii pot beneficia de diverse aparate medicale, cum ar fi proteze, orteze, aparate de oxigenoterapie, dispozitive pentru incontinență și pentru mobilitate. Pentru a le obține, este obligatorie o prescripție medicală, iar achiziția trebuie realizată printr-un furnizor ce are contract cu casa de asigurări. În cazul în care prețul produsului depășește suma decontată de CNAS, pacientul are posibilitatea de a acoperi diferența.

Serviciile de asistență medicală la domiciliu sunt acoperite într-un mod restrâns, în conformitate cu prevederile legale. Pentru un adult incapabil de deplasare, se poate beneficia de maximum 90 de zile în ultimele 11 luni, în timp ce pacienții cu cancer și minorii pot ajunge la 180 de zile. Potrivit regulilor CNAS, ajutorul este destinat persoanelor clasificate ECOG 3 – indivizi care nu mai pot efectua activități casnice, petrec peste jumătate din timp în pat și necesită asistență – sau ECOG 4, caracterizată prin dependență severă și imobilizare completă la pat. Aceste servicii cuprind perfuzii, curățarea și îngrijirea plăgilor, precum și kinetoterapie. Decontarea nu garantează automat că toate medicamentele și materialele sunt fără cost.

În rândul cheltuielilor la vârstă, medicamentele reprezintă cea mai constantă categorie de costuri. 2.020 de lei pe lună este plafonul veniturilor din pensie pentru care pensionarii pot beneficia de o 90% compensare a prețului de referință al medicamentelor incluse în sublista B, conform legislației în vigoare.

Programul social garantează o sumă maximă de 330 lei pe lună, conform prețului de referință. Restituirea se efectuează pe baza prețului de referință, iar nu pe baza prețului farmaceutic, astfel încât diferența rămâne la pacient.

Pensionarii cu pensii peste plafon vor avea un procent care variază în funcție de lista de clasificare a medicamentului, iar pentru medicamentele necompensate și cele fără prescripție, costul este suportat integral de către pacient.

Statisticile OECD ilustrează o deficiență: în România, numai o jumătate din costurile cu medicamentele sunt acoperite de surse publice, iar acestea se situează sub media OECD.

La maturitate, îngrijirea dinților poate genera cheltuieli semnificative. În cadrul pachetului public sunt prevăzute anumite intervenții stomatologice, însă finanțarea este restrânsă, iar numărul cabinetelor încheiată în contract cu CNAS este redus.

Intervenții precum implantarea dentară și numeroase tratamente protetice pot genera cheltuieli semnificative pe care pacientul trebuie să le suporte.

Conform Manualului european de practică stomatologică 2026, aproximativ 95% din serviciile dentare din România se acoperă prin fonduri proprii, fie prin plăți directe, fie prin asigurări voluntare.

Problema apare chiar și în statisticile europene.

Finanțarea din bugetul public se ridică la aproximativ 5%, în contrast cu media europeană de 34%. În cadrul pachetului CNAS sunt prestate anumite servicii dentare, însă implanturile și majoritatea lucrărilor protetice continuă să reprezinte cheltuieli semnificative pentru pacient.

Conform Eurostat, în anul 2024, 16% dintre adulții români care necesitau servicii dentare nu au beneficiat de acestea.

44% reprezintă cota semnificativ mai ridicată a persoanelor expuse riscului de sărăcie, în contrast cu 13% printre cei cu venituri superioare pragului sărăciei.

Raportul Country Health Profile 2025 furnizat de Comisia Europeană, OECD și Observatorul European pentru Sisteme și Politici de Sănătate oferă o privire de ansamblu. Conform informațiilor din 2023, contribuțiile directe ale pacienților au constituat în jurul 23% din cheltuielile totale de sănătate ale României, comparativ cu media UE de în jur de 16%.

Din fondurile depuse direct de la pacienți, 57% s-au alocat pentru medicamente, 18% pentru servicii stomatologice, iar 9% s-au direcționat spre consultații și alte servicii medicale ambulatoriale.

Cu alte cuvinte, cele mai mari presiuni asupra bugetului personal nu apar neapărat în timpul unei internări, ci în cheltuielile repetate: tratamente, rețete și îngrijirea dinților.

Raportul indică faptul că, în 2023, fondurile publice acoperiseră apropiu toate cheltuielile pentru îngrijirile spitalicești, însă doar aproximativ jumătate din costurile medicamentelor au fost susținute de acestea. În ceea ce privește stomatologia, contribuția finanțării publice a reprezentat 7%.

Raportul State of Health in the EU – Romania 2025 indică faptul că, în anul 2023, cheltuielile pe cap de locuitor au ajuns la 1.800 de euro (ajustate la puterea de cumpărare), ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din media UE de 3.832 de euro și corespunde la 5,8% din PIB.

Conform estimărilor OMS, sarcina financiară este mai intensă pentru gospodăriile cu venituri reduse și pentru persoanele în vârstă.

CNAS acoperă costurile serviciilor medicale, însă nu satisface toate cerințele unei persoane dependente.

2025 raportul indică că alimentarea, curățenia, monitorizarea și asistența continuă necesită prezența unui îngrijitor sau a unui spațiu într-un centru de rezidență. În plus, UE media, contribuția îngrijirii pe termen lung la cheltuielile de sănătate este redusă, ceea ce încarcă familiile.

CNAS poate să decontribuie costurile pentru îngrijiri medicale la domiciliu acordate pacienților care respectă criteriile medicale și dispun de recomandare. În cazul adulților, perioada de acoperire poate atinge 90 de zile în ultimele 11 luni, distribuite pe mai multe episoade. Aceste servicii se limitează la intervenții medicale; nu înlocuiesc prezența permanentă a unui îngrijitor care să gătească, să ajute la masă, să facă menajul sau să asigure igiena zilnică. Pentru astfel de nevoi suplimentare, familia poate fi obligată să suporte costul unui însoțitor sau al unui serviciu privat.

În niciun caz, șederea într-un cămin nu devine gratuită fără condiții. Conform Legii nr. 17/2000, taxa se calculează pe bază individuală, luând în calcul costul întreținerii și veniturile persoanei în vârstă. În anumite situații, diferența poate fi acoperită de susținătorii legali.

CNAS oferă o plasă de siguranță reală, mai ales pentru spitalizare și boli grave. Dar între „acces la servicii” și o bătrânețe fără griji stau medicamentele peste plafon, investigațiile cu așteptare lungă, stomatologia și îngrijirea zilnică. Cine vrea să ajungă sănătos la 90 de ani ar face bine să-și planifice bani separat pentru aceste probleme, nu doar să conteze pe cardul de sănătate.

Nu există o estimare oficială care să determine costul unei persoane bătrânețe, în stare bună, până la vârsta de 90 de ani. Un pensionar care își menține independența și solicită doar controale regulate va avea cheltuieli foarte diferite de cele ale unui individ cu mai multe afecțiuni cronice, tratamente oneros, sau care necesită supraveghere zilnică.

Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), care se bazează pe Recensământul Populației și Locuințelor (RPL 2021) și pe actualizările anuale ale populației rezidente, în România există între 100.000 și 115.000 de persoane cu vârsta de 90 de ani și mai mult, ceea ce corespunde aproximativ 0,6% – 0,7% din totalul populației rezidente.

COMENTARII / 0