În ultimele săptămâni, voci diferite din sistemul de sănătate au pus pe agenda publică probleme care par distincte: sustenabilitatea finanțării sănătății, disponibilitatea medicamentelor, utilizarea genericelor și biosimilarelor, continuitatea tratamentului și timpul foarte lung în care terapiile inovatoare ajung să fie compensate în România. În realitate, sunt părți ale aceluiași traseu și duc la aceeași întrebare: cum facem ca tratamentul potrivit să ajungă la pacient, la momentul potrivit? Răspunsul are nevoie de o politică coerentă a medicamentului, construită împreună și pornind de la nevoile pacientului.
De la dezbatere la soluții
În discuțiile publice din ultimele săptămâni a fost prezentată ideea că
Citește șiFocar de COVID-19 la Spitalul Județean Târgu Jiu. 7 pacienți au fost infectați pe aceeași secție
„politica medicamentului trebuie să fie fără politică”.
În afara acestui cadru, mesajul evidențiază un principiu esențial: politica medicamentului trebuie să se bazeze pe continuitate, predictibilitate și pe decizii fundamentate pe date și pe nevoile reale ale pacienților.
Accesul la tratament trebuie să fie menținut ca prioritate. Totuși, acest lucru poate fi restricționat de dificultăți de producție sau de aprovizionare, de reglementările privind prețurile sau de întârzieri în includerea noilor terapii în lista de medicamente compensate.
Motivii și remediile diferă, însă pentru pacient toate se aliniază și sunt esențiale pentru o îngrijire medicală de calitate. Când analizăm accesul la terapii inovatoare, obstacol major apare între aprobarea la nivel european și compensarea reală în România.
În România, rămân încă 1.110 zile până la acordarea compensării pentru o terapie inovatoare.
În medie, pacienții din România așteaptă 1.110 zile – o durată care peste trei ani – pentru ca un medicament inovator să treacă de la aprobarea europeană la compensare. În contrast, media europeană este de 597 zile.
Din 168 de medicamente inovatoare aprobate la nivel central în Europa între 2021 și 2024, la 5 ianuarie 2026 doar 28 erau disponibile în România: 17%, comparativ cu 45% media europeană. Aceste diferențe sunt semnificative și în domenii terapeutice unde timpul este esențial. În oncologie, România acoperă doar 20% din medicamentele aprobate în acea perioadă, în contrast cu 51% media europeană. În cazul medicamentelor orfane, destinate bolilor rare, rata de acoperire este de 20%, față de 43%. Pentru pacienți, aceste valori înseamnă timp pierdut, ceea ce poate duce la progresia bolii, complicații și limitarea opțiunilor terapeutice.
România se confruntă cu un deficit de acces la inovații, la ceea ce constituie astăzi standardul european. Chiar dacă evoluțiile recente în domeniul medical au fost remarcabile, este imperativ ca sistemul de sănătate românesc să se angajeze să ofere pacienților standardul european recunoscut. Este esențial să colaborăm pentru a converti inovațiile existente în Europa într-un acces tangibil pentru pacientul român.
Tipuri variate de medicamente, componente ale aceleiași soluții
Nu trebuie să se poziționeze medicamentele genericele și biosimilarele și cele inovatoare în categorii separate, pentru că un sistem de sănătate durabil necesită toate acestea: genericele și biosimilarele pot sprijini o gestionare mai eficientă a resurselor acolo unde există opțiuni terapeutice și pot elibera fonduri pentru alte priorități ale sistemului; totodată, pentru numeroase terapii noi, inclusiv cele din oncologie, boli rare și alte afecțiuni grave, nu există încă o variantă generică.
O politică contemporană a medicamentului trebuie să exploateze această complementaritate: adoptarea eficientă a genericelor și biosimilarelor și stabilirea unor mecanisme previzibile de acces la inovație.
Sustenabilitatea presupune, de asemenea, să estimăm cheltuielile generate de întârziere.
Presiunea asupra bugetului de sănătate este reală. Dar eficiența nu poate fi măsurată exclusiv prin prețul unui medicament. Când tratamentul potrivit nu ajunge la timp, costul nu dispare. Se mută în complicații și spitalizări, concedii medicale, pierderi de productivitate și timpul alocat de familii îngrijirii. Un raport realizat de WifOR Institute pentru EFPIA, pe date din 29 de țări europene, arată că utilizarea medicamentelor mai noi în perioada 2014-2022 a fost asociată cu evitarea a 20,9 milioane de zile de spitalizare și a aproximativ 1,83 milioane de ani de viață pierduți prematur.
În contextul României, studiul indică faptul că fiecare euro alocat medicamentelor inovatoare aduce un plus de 8 euro în termeni socioeconomic, depășind media europeană de 5,67 euro.
Aceste informații nu scot de pe piață limitările financiare, ci indică necesitatea unei evaluări a eficienței pe termen lung. O strategie durabilă trebuie să clarifice două aspecte: cât costă tratamentul și cât ne costă dacă tratamentul potrivit nu ajunge la timp?
Reforma și accesul trebuie să progreseze simultan.
România necesită proceduri mai rapide și previzibile pentru evaluare, stabilirea prețului și rambursare, o strategie de preț care să asigure accesibilitatea și instrumente care să permită sistemului să prevadă și să asigure finanțarea noilor terapii.
Reforma trebuie să progreseze, însă nu trebuie să se oprească pacienții. ARPIM susține actualizarea listei pe baza cadrului legal existent, simultan cu modernizarea mecanismelor de evaluare, preț și compensare. Pentru terapiile deja evaluate, este necesar un traseu clar și predictibil între avizul pozitiv și accesul efectiv.
Din poziții variate, se conturează o politică a medicamentului elaborată în comun.
Dezbaterea din ultimele săptămâni arată că, din perspective diferite, actorii din sistem vorbesc despre aceeași miză. CNAS vorbește despre sustenabilitatea finanțării și utilizarea eficientă a resurselor. Colegiul Medicilor din România pune în prim-plan accesul și continuitatea tratamentului. Organizațiile de pacienți descriu consecințele discontinuităților și lipsei accesului la inovație. Industria farmaceutică aduce perspectiva întregului traseu al medicamentului, de la disponibilitatea tratamentelor până la mecanismele prin care terapiile noi pot ajunge mai repede la pacienți.
Aceste probleme nu trebuie puse în competiție, iar actorii care le semnalează nu trebuie să participe la concurență. Pentru pacient există un singur drum: de la diagnostic și decizia medicului până la tratamentul efectiv. Prin urmare, este necesar ca autoritățile, medicii, pacienții și industria farmaceutică să acționeze împreună.
ARPIM este gata să se implice în această discuție, aducând informații, competență și soluții.
România nu trebuie să se confrunte cu alegerea dintre acces și sustenabilitate sau dintre provocările prezente și reforma viitoare. Este necesară o strategie pentru medicamente care să le unească și să ofere răspuns la o întrebare esențială: ce acțiuni trebuie să întreprindem, în comun, pentru ca tratamentul adecvat să fie livrat pacientului în momentul corect?
În acest moment, toți actorii trebuie să se adune la aceeași masă.
Text sprijinit de Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM).
COMENTARII / 0