Boala confundată cu infarctul: cum arată RMN-ul și când e recomandat

Durerea în piept, palpitațiile, lipsa de aer și slăbiciunea pot anunța un infarct, o aritmie sau o formă de insuficiență cardiacă. Însă aceleași manifestări pot apărea și în miocardită, o inflamație a mușchiului inimii care afectează inclusiv copii și adulți tineri și care, în unele cazuri, evoluează fără ca pacientul să fi avut anterior simptome clare de infecție. Investigația care oferă indicii importante în aceste cazuri este mai puțin comună: RMN-ul cardiac. „Acolo unde există suspiciunea clinică, RMN-ul tranșează diagnosticul de miocardită, adică de inflamație a mușchiului inimii“, subliniază dr. Radu Lala, medic primar cardiolog cu supraspecializare în imagistică cardiacă avansată în cadrul Spitalului MedLife Medici’s din Timișoara.

„Miocardita este un bun imitator al altor boli cardiovasculare și poate fi foarte înșelătoare“, explică medicul cardiolog. Ecocardiografia, electrocardiograma și analizele de sânge pot ridica suspiciunea unei afectări cardiace, dar nu pot arăta întotdeauna cauza exactă. 

În urmă cu aproximativ două decenii, confirmarea miocarditei se făcea în mare parte prin biopsie miocardică, o intervenție invazivă, cu anumite riscuri și disponibilă exclusiv în centre specializate. Prin urmare, numeroase cazuri nu erau diagnosticate, iar medicii se bazau adesea pe doar o suspiciune clinică. În prezent, RMN-ul cardiac oferă posibilitatea de a examina în profunzime țesutul inimii, fără a fi invaziv.

Citește șiPanglică umană împotriva cancerului de sân, la Cluj-Napoca | Aproape 300 de oameni sunt așteptați în Piața Unirii

Ce poate fi ascuns în durerea de piept

Miocardita este provocată cel mai frecvent de infecții virale. Unele virusuri au tropism cardiac, spune dr. Lala, ceea ce înseamnă că, în anumite circumstanțe, pot ajunge și la nivelul mușchiului inimii. Inflamația poate apărea după o viroză respiratorie, o infecție digestivă, mononucleoză sau după infecții cu virusuri herpetice.

În aproximativ jumătate dintre cazuri, medicul poate identifica o cauză virală: pacientul își amintește că, în urmă cu una sau două săptămâni, a avut o infecție aparent banală și trecătoare. În celelalte situații, nu există un astfel de episod evident, iar afectarea cardiacă poate fi prima manifestare observată. 

Miocardita poate fi asociată cu afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjögren sau alte tulburări reumatologice și imunologice, în situațiile în care sistemul defensiv atacă propriile țesuturi. În funcție de severitatea inflamației și de regiunea cardiacă afectată, persoana cu miocardită poate experimenta: durere sau disconfort toracic, palpitații și ritm cardiac neregulat, dificultăți respiratorii, oboseală și slăbiciune, precum și scăderea toleranței la efort.

Problema constă în faptul că niciunul dintre aceste semne nu este caracteristic miocarditei. Durerea toracică poate fi confundată cu cea a

Diferența principală constă în faptul că, în miocardită, inflamația afectează direct mușchiul inimii, în timp ce, în cazul unui infarct, blocarea arterelor coronare reduce fluxul de sânge către o zonă a mușchiului, cauzând necroză. Astfel, simptomele pot fi similare, dar mecanismul patologic este diferit.

Afecțiuni cardiace la tineri

Dr. Radu Lala povestește un caz de pacient tânăr care a ajuns la spital cu dureri toracice, modificări evidențiate pe electrocardiogramă și analize de sânge anormale. Vârsta de 30 de ani reducea probabilitatea unui infarct, însă medicii au urmat procedura standard pentru a elimina o blocare a arterelor coronare. Coronarografia a confirmat că vasele de sânge erau normale, iar principalul diagnostic a devenit miocardita. La control, după aproximativ două săptămâni, medicii au constatat că funcția mușchiului cardiac începuse să scadă.

„Atunci am decis să efectuăm un RMN cardiac, care ne-a confirmat nu doar existența miocarditei, ci și o inflamație extinsă a mușchiului inimii. Pacientul a avut nevoie de tratament intensiv, iar starea lui s-a ameliorat. A rămas însă cu o funcție cardiacă redusă și a necesitat implantarea unui defibrilator cardiac, pentru prevenirea morții subite“, a povestit dr. Lala.

În majoritatea cazurilor, inflamația asociată miocarditei se rezolvă spontan, iar pacientul se refac fără complicații majore. În urma acestei reacții pot lăsa mici leziuni cicatrici în țesutul cardiac, fără ca acestea să afecteze în mod semnificativ funcționarea inimii. Totuși, există situații în care inflamația nu se ameliorează și determină distrugerea unei porțiuni a mușchiului cardiac. În astfel de cazuri, inima devine mai slabă, poate apărea insuficiența cardiacă, iar în situații extrem de grave, poate fi necesară chiar și un transplant, subliniază medicul cardiolog.

„Este ca și cum am pune sub lupă mușchiul inimii“

Imagistica prin rezonanță magnetică este utilizată de multă vreme în special pentru examinarea creierului, a coloanei vertebrale, a abdomenului și a articulațiilor. Investigarea inimii prin această metodă este, însă, mai dificilă, deoarece cordul se află permanent în mișcare, explică dr. Radu Lala.

Aparatul trebuie să sincronizeze achiziția imaginilor cu semnalul electrocardiografic și să surprindă intervale foarte scurte, de ordinul milisecundelor, în care inima se află într-o poziție relativ stabilă. „RMN-ul cardiac ne permite să evaluăm cordul funcțional, anatomic, morfologic și tisular. Este ca și cum am pune sub lupă mușchiul inimii și ne-am uita la el aproape microscopic“, explică dr. Radu Lala.

Examinarea poate furniza medicului detalii privind modul de contracție al inimii și eficiența pompei sanguine, măsurile și volumul cavităților cardiace, relațiile inimii cu arterele principale și cu structurile adiacente, prezența posibilelor defecte congenitale, detectarea inflamației, fibrozei, necrozei și cicatricilor. Mai mult, RMN-ului cardiac permite identificarea dacă o regiune a mușchiului inimii rămâne viabilă sau a suferit deteriorări ireversibile.

Ecocardiografia poate evidenția o regiune a inimii care prezintă o contracție slabă, însă RMN-ul aduce clarificări suplimentare privind originea disfuncției: inflamație, cicatrice post‑infarct, fibroză sau o afecțiune a miocardului.

„Nu vedem doar cum funcționează inima, ci și ce stă în spatele bolii pe care ar putea să o aibă pacientul“,

subliniază cardiologul.

Este capabil să diferențieze un cheag de sânge de o tumoră.

RMN-ul cardiac poate oferi claritate în cazuri în care alte tehnici imagistice nu pot oferi un răspuns sigur. Dr. Radu Lala a relatat că a examinat pacienți la care se suspecta prezența unei tumori în interiorul inimii. Rezultatele RMN-ului au indicat că structura era, de fapt, un cheag de sânge; tratamentul diferă complet: o tumoră poate necesita intervenție chirurgicală, în timp ce un cheag de sânge este de obicei gestionat cu medicamente anticoagulante.

Analiza este esențială și în evaluarea atleților cu suspectă de cardiomiopatie ereditară. Câteva dintre aceste afecțiuni pot genera aritmii grave și moarte subită, uneori la tineri aparent sănătoși. Detectarea acestor condiții poate modifica indicațiile pentru prelungirea sportului de performanță și poate duce la stabilirea unor măsuri preventive.

RMN cardiac în condiții de stres

RMN-ul cardiac poate fi utilizat și pentru analiza ischemiei, când medicii constată că o arteră este parțial îngustată, însă nu se știe dacă această constricție reduce fluxul sanguin suficient pentru a justifica plasarea unui stent. În astfel de situații, se poate efectua un RMN cardiac de stres. Pacientului i se administrează un medicament ce alterează temporar activitatea cardiovasculară, iar medicii monitorizează dacă apare un deficit de perfuzie într-o regiune specifică.

Această intervenție nu reprezintă o practică obișnuită și trebuie realizată într-un departament specializat în gestionarea reacțiilor adverse, cu supraveghere riguroasă și cooperare între cardiolog și echipa de anestezie și terapie intensivă, adaugă cardiologul Radu Lala.

RMN-ul cardiac este indicat pentru cine?

Investigația nu se aplică ca screening de rutină; decizia de a efectua un RMN cardiac este, în majoritatea cazurilor, luată de medicul cardiolog, bazându-se pe simptomele pacientului, istoricul medical și rezultatele investigațiilor anterioare.

Printre principalele semne se includ suspectarea miocarditei, bolile coronariene, cardiomiopatiile, evaluarea funcției inimii și determinarea viabilității musculară a inimii. Când se suspectează cardiomiopatii – afecțiuni ale mușchiului cardiac cu cauze variate – ecocardiografia furnizează în mod obișnuit primele date, iar RMN poate clarifica tipul afectării cu o precizie mai mare. În unele cazuri, aspectul imaginilor poate indica chiar o cardiomiopatie eredită legată de o mutație genetică specifică.

Investigația poate fi esențială și la pacienții care au suferit un infarct și au o funcție cardiacă redusă. Medicii trebuie uneori să stabilească dacă redeschiderea unui vas de sânge mai poate ajuta zona inimii pe care acesta o alimentează. Dacă țesutul este încă viabil, revascularizarea poate îmbunătăți funcția cardiacă. Dacă zona este complet cicatrizată și lipsită de viabilitate, deschiderea vasului poate să nu aducă beneficiul așteptat, expunând pacientul unor riscuri fără un câștig real, precizează dr. Radu Lala.

Motivul pentru care trebuie efectuat de către medici cu specializare avansată

RMN-ul cardiac poate fi realizat și analizat de radiologi sau cardiologi, aceștia având o pregătire suplimentară în imagistica cardiovasculară. În realitate, cele mai bune rezultate apar când interpretarea imaginilor este asociată cu istoricul medical, simptomele, electrocardiograma, ecocardiografia și alte investigații ale pacientului.

Nu este importantă doar imaginea în sine, ci și integrarea contextului clinic, pentru a trasa un diagnostic și o direcție cât mai clare de tratament

explică dr. Radu Lala.

Cardiologia imagistică reprezintă o supraspecializare ce cuprinde, în afară de ecocardiografie, RMN-ul cardiac, CT-ul cardiac și, în anumite cazuri, PET-ul cardiac. În România, cantitatea de medici cu pregătire avansată în acest domeniu rămâne încă redusă, iar dezvoltarea investigației a înregistrat o creștere

Dr. Radu Lala a dobândit expertiză în imagistica cardiovasculară prin participarea la cursuri și stagii care au început în 2017, desfășurate în centre din Germania, Italia, Franța și Ungaria.

„Odată ce vezi inima din alte unghiuri, înțelegi mult mai ușor boala, evoluția și riscurile. Înainte, uneori presupuneam cum va răspunde pacientul la tratament sau dacă recuperarea va fi completă. Imagistica avansată limpezește foarte mult aceste aspecte”

Participarea pacientului în cadrul investigației este vitală.

În mod obișnuit, o examinare RMN cardiac se desfășoară pe parcursul a 50 de minute până la o oră. În această perioadă, pacientul trebuie să fie întins și să nu se miște. Majoritatea imaginilor sunt capturate în timpul apneei, adică în momentul în care pacientul nu respiră. Se solicită pacientului să inspire, să expire și să rețină respirația pentru aproximativ 10-15 secunde, repetat de mai multe ori.

Calitatea imaginilor poate fi compromisă dacă pacientul nu reușește să rămână întins din cauza durerilor de spate, nu poate controla respirația sau prezintă un ritm cardiac foarte neregulat. În plus, dispozitivul aliniază scanarea cu electrocardiograma, iar aritmiile pot genera artefacte care complică interpretarea.

Astfel, chiar dacă există o indicație medicală, responsabilitatea de a determina dacă pacientul poate suporta și termina investigația în condiții ce asigură obținerea unor imagini relevante revine specialistului.

„Nu este o metodă pentru oricine nu știe ce are și vrea să facă o investigație. Are indicații clare, dar, atunci când este folosită corect, poate fi de un ajutor maximal“, concluzionează dr. Radu Lala.

Articolul beneficiază de sprijinul companiei MedLife.