Cât de mult estimezi că vei trăi? Răspunsul tău ar putea fi mai aproape de realitate decât crezi, însă există o greșeală majoră pe care mulți o comit. O cercetare ce a monitorizat adulți japonezi pe o perioadă de până la 28 de ani indică faptul că cei care anticipau o viață mai lungă au înregistrat, în general, o durată de existență mai extinsă; totuși, aproximativ 59% din participanții ale căror informații au fost preluate au supraviețuit peste estimarea inițială, potrivit Science Alert
Sub conducerea sociologului Shohei Okamoto de la Universitatea din Tsukuba, echipa a examinat informații provenite din Studiul japonez al dinamicii îmbătrânirii și sănătății, un sondaj național reprezentativ realizat printre adulții cu vârsta de 60 de ani și mai mulți din Japonia.
În anul 1996, 2.447 respondenți au fost întrebați despre vârsta maximă la care se așteptau să trăiască. Dintre aceștia, 393 au răspuns că nu știu. Ceilalți 2.054 participanți au precizat că sperau să ajungă între 63 și 120 de ani.
Citește și1 din 3 adulți români suferă de obezitate. Cazul revoltător al pacientului refuzat de spitale pentru că era „prea gras” și ce își propune să schimbe Carta Albă a Obezității
Specialiștii au reușit să monitorizeze subiecții pentru o durată de până la 28 de ani și să contrasteze estimările pe care le-au făcut cu durata efectivă a vieții lor.
În această perioadă, din totalul indivizilor care au furnizat o estimare, 1.514 s-au încheiat viața.
În jur de 98% din informațiile privind decesul au fost extrase din registrele oficiale de rezidență sau din rapoartele familiale. Acest fapt a permis cercetătorilor să compare durata de viață pe care participanții o anticipaseră cu cea pe care o trăiseră în realitate.
Persoanele care anticipau o viață mai lungă au înregistrat, în general, o durată de viață mai extinsă.
Analiza a evidențiat o legătură evidentă între așteptările participanților și durata reală a existenței lor. Indivizii care anticipau să trăiască mulți ani suplimentari au, în general, înregistrat o perioadă de viață mai lungă.
Corelația a continuat să existe chiar și după ce cercetătorii au inclus în analiza lor variabilele precum vârsta, sexul, caracteristicile socioeconomice și factorii legați de starea de sănătate.
Rezultatul ridică însă o întrebare firească: simplul fapt că te aștepți să trăiești mai mult te-ar putea ajuta să trăiești mai mult?
Studiul nu este capabil să furnizeze un răspuns la această întrebare.
Studiul a fost publicat ca preprint și nu a trecut încă prin evaluare de către experți. Mai mult, datorită naturii sale observaționale, cercetarea nu confirmă că așteptarea unei existențe prelungite extinde durata de viață a individului, nici că o mentalitate optimistă contribuie la prelungirea vieții oamenilor.
Persoanele care se consideră mai sănătoși pot estima că își vor trăi o viață mai lungă.
O posibilă cauză suplimentară este faptul că indivizii, fie conștienți, fie nu, dețin detalii privind starea lor de sănătate, obiceiurile cotidiene sau antecedentele familiale, iar aceste informații modelează atât estimările privind vârsta, cât și longevitatea.
Când o persoană se consideră în stare bună de sănătate, ea poate anticipa o durată de viață mai lungă și, simultan, poate avea o probabilitate crescută de a trăi mai mult.
Cercetătorii au luat în calcul numeroși factori de sănătate, însă caracteristici neevaluate în cadrul studiului ar fi putut influența atât durata de viață așteptată, cât și durata de viață reală.
Prin urmare, nu se poate dovedi că optimismul referitor la propria longevitate generează o viață mai lungă.
Estimările nu s-au dovedit a fi la fel de exacte cum ar putea părea.
În plus, previziunile participanților nu se apropia departe de a constitui estimări personalizate ale speranței de viață. În modelul statistic adoptat de echipă, fiecare an adițional de viață prevăzut era asociat cu doar aproximativ 0,12 ani suplimentari de supraviețuire estimată.
În esență, relația dintre percepția oamenilor asupra longevității proprii și realitatea vieții lor a existat, însă nu a fost suficient de robustă ca să permită ca estimările personale să fie considerate extrem de exacte.
Erorile s-au diversificat, de asemenea, în funcție de diferite grupuri.
femeile și indivizii cu un nivel educațional superior au manifestat o șansă crescută de a depăși așteptările, în timp ce persoanele cu o stare de sănătate mai precară au înregistrat o probabilitate redusă de a realiza același lucru.
80 poate fi interpretat ca o posibilă explicație.
Un posibil motiv pentru unele greșeli de estimare constă în un număr aparent banal: 80.
Majoritatea participanților au stabilit 80 de ani ca vârstă maximă la care se așteptau să trăiască. Această valoare se apropia de speranța de viață combinată, pentru ambele sexe, la naștere în Japonia, 1996. Ac
Problema constă în faptul că speranța de viață la naștere nu corespunde cu speranța de viață rămasă pentru o persoană care a atins deja o vârstă înaintată.
Când cineva ajunge la 70 de ani, el a trecut deja peste pericolele legate de primele etape ale existenței, pericole ce au influențat estimarea speranței de viață la naștere.
Astfel, o estimare care ține cont de vârsta actuală și de sexul unei persoane poate oferi o precizie superioară comparativ cu aplicarea unei singure valori generale pentru tot întregul grup de populație.
O medie generală poate ascunde, de asemenea, diferențele dintre grupuri, inclusiv tendința femeilor și a persoanelor cu un nivel de educație mai ridicat de a trăi mai mult.
Cercetătorii precizează, totuși, că cercetarea nu confirmă faptul că fixarea la vârsta de 80 de ani a generat greșelile în estimarea vârstei.
Învățământul a provocat o altă surpriză.
Rezultatul legat de nivelul de educație a adus o nouă surpriză. Cei care aveau un număr mai mare de ani de studii se arătau mai puțin predispuși să opteze pentru vârste divizibile cu 5, cum ar fi
În ciuda faptului că au furnizat răspunsuri mai puțin rotunjite, acest lucru nu înseamnă că estimările lor erau mai exacte. În plus, persoanele cu nivel de educație mai ridicat și-au subestimat adesea durata de viață.
Prin urmare, o predicție formulată cu mai multă precizie, în loc să se bazeze pe o vârstă rotunjită, nu a scos la iveală tendința de a estima o perioadă de viață mai scurtă decât cea care a fost de fapt înregistrată.
O greșeală în estimarea longevității poate produce consecințe financiare.
Cercetătorii subliniază că modul în care oamenii își imaginează duratei de viață poate influența alegeri majore, inclusiv planurile de pensie și economiile. Estimarea longevității nu se reduce la o simplă curiozitate privind viitorul, ci poate avea consecințe semnificative.
„Subestimarea speranței de viață poate duce la fonduri insuficiente pentru pensie, în timp ce supraestimarea acesteia ar putea duce la o austeritate inutilă sau chiar la sărăcie”, scriu cercetătorii.
Echipa susține că date mai precise privind speranța de viață rămasă, determinate pe baza vârstei actuale și a sexului, ar putea sprijini indivizii în luarea unor alegeri financiare mai inteligente.
O evaluare mai realistă a ani pe care o persoană îi mai are la dispoziție ar putea fi utilă, de exemplu, în modul în care își organizează economiile, pensia și cheltuielile pe termen lung.
Studiul prezintă limitări semnificative.
Studiul evidențiază, totuși, numeroase restricții semnificative. În primul rând, subiecții și-au calculat așteptarea de viață doar o singură dată, în anul 1996. Prin urmare, cercetătorii nu au reușit să urmărească cum evenimentele ulterioare ar fi putut modifica aceste așteptări.
diagnostic medical, avansurile în domeniul sănătății sau moartea unui membru apropiat pot schimba în mod notabil felul în care o persoană își evaluează propria longevitate.
Studiul nu a reușit să detecteze aceste variații, pentru că participanții nu au fost supuși unor interogări frecvente privind durata estimată a vieții lor.
Informațiile colectate nu furnizau detalii despre durata de viață a părinților participanților, aspect care ar putea fi crucial pentru cei care își analizează propriile așteptări de viață.
Mai mult, studiul a reținut doar adulți în vârstă din Japonia. Astfel, rezultatele nu se pot extinde în mod direct la tineri sau la comunități din alte regiuni ale lumii.
Aspectele culturale, sociale, economice și medicale pot afecta atât felul în care indivizii calculează speranța de viață, cât și perioada reală de existență.
Trecerea viitorului poate avea o durată mai lungă decât credem.
Rezultatele nu demonstrează că oamenii ar putea prelungi durata vieții doar prin așteptarea unei vieți mai lungi. În schimb, studiul indică faptul că estimările pe care indivizii le fac despre longevitatea lor pot reflecta informații pe care le posedă, fie conștient, fie subconștient, privind starea de sănătate și condițiile de via
Atunci când o persoană își imaginează timp pe care îl mai are de trăit, ea poate examina viață sa: starea fizică, obiceiurile zilnice, antecedentele familiale sau alte aspecte ale existenței, chiar dacă nu efectuează aceste calcule în mod explicit.
Totuși, se observă o greșeală semnificativă care se repetă frecvent în estimările participanților. Majoritatea persoanelor ale căror rezultate au fost calculate au trăit peste așteptările inițiale.
În esență, când indivizii încearcă să anticipeze viitorul și să calculeze durata rămasă de viață, o eroare foarte răspândită este aceea de a subestima timpul disponibil.
majoritatea participanților au lăsat deoparte o posibilitate semnificativă: viitorul lor se preconiza că va fi mai lung decât credeau.
COMENTARII / 0