Cantitatea de implanturi este determinată de protocol aplicat, nu de numărul de dinți.
Există o confuzie recurentă legată de denumirile protocoalelor: „4″ din All-on-4 reprezintă numărul de implanturi inserate în os, nu numărul de dinți cu care pacientul pleacă acasă. Pe acele patru implanturi se fixează o punte cu 10 până la 14 dinți protetici, cel mai frecvent 12. Același principiu se aplică și în All-on-6, unde șase implanturi susțin o structură similară.
Diferența fundamentală dintre cele două protocoale constă în modul de distribuție a forțelor. În protocolul All-on-4, două implanturi anterioare sunt poziționate în linie dreaptă, în timp ce cele două posterioare sunt aplecate la 45 de grade. Această orientare favorizează utilizarea implanturilor mai lungi și ancorarea lor în zone cu densitate osoasă superioară, evitând regiunile posterioare unde osul este adesea resorbit sau apropierea sinusurilor maxilare. Protocolul All-on-6 urmează aceeași logică de bază, însă cele două implanturi suplimentare dispersează forțele masticatorii pe o suprafață mai extinsă, aspect care poate fi pertinent în anumite configurații anatomice.
Structura osoasă stă la bază, nu dorința pacientului.
Decizia de a alege All-on-4 sau All-on-6 este una clinică, stabilită după
Informațiile obținute din clinică confirmă această concluzie. La peste cinci ani, proporția de supraviețuire pentru cele două protocoale se apropie: All-on-4 atinge 98,14%, în timp ce All-on-6 ajunge la 97,50%; diferența nu a fost considerată semnificativă din punct de vedere statistic, conform meta-analizei publicată în 2025 în PubMed. Marginea pierderii osoase pe termen lung este ușor redusă pentru All-on-6, cu 0,94 mm comparativ cu 1,28 mm la All-on-4; totuși, ambele valori rămân în intervalele clinice acceptabile.
Există, de asemenea, o a treia variantă, rar abordată în profunzime: proteza mobilă susținută de implanturi, cunoscută sub numele de overdenture. Această soluție necesită un număr mai redus de implanturi, de obicei două sau trei la arcada inferioară și patru la cea superioară, însă nu asigură același grad de confort și stabilitate ca opțiunile fixe. Este o alternativă practică pentru pacienții care prezintă contraindicații chirurgicale sau care dispun de resurse osoase insuficiente pentru reabilitarea fixă.
În realitate, câte dinți se află într-o arcadă protetică fixă?
Un detaliu care surprinde mulți pacienți este că o arcadă protetică fixă pe implanturi nu reproduce cei 16 dinți naturali ai unui adult. Designul standard include între 10 și 14 dinți protetici, cu 12 ca număr cel mai frecvent utilizat. Această alegere este o decizie funcțională: la extremitățile arcadei, în zona molarilor de minte și a ultimilor molari, forțele masticatorii exercitate pe implanturi ar fi excesive fără un suport osos adecvat. Reducerea numărului de dinți optimizează distribuția forțelor și protejează pe termen lung osteointegrarea implanturilor.
Ce cuprinde, de fapt, cheltuielile unei arcade întregi
Discuția privind costul unui implant dentar pentru întreaga gură este adesea însoțită de neclarități privind ce anume este inclus în prețul inițial. Se face o diferențiere clară între suma aferentă fazei chirurgicale, care cuprinde implanturile și lucrarea protetică temporară fixă, și suma pentru lucrarea finală, care se adaugă ulterior, odată ce osul a completat procesul de vindecare.
În România, prețurile pentru o arcadă fixă completă se diferențiază semnificativ. Prețul unui implant dentar complet, incluzând toate etapele, se încadrează în intervalul de 3.500–8.000 lei pe implant, variind în funcție de tehnologia folosită și de clinica aleasă. Valoarea medie a unei arcade complete poate atinge 25.000–40.000 lei, fără a presupune neapărat includerea lucrării protetice finale. Această lucrare, în funcție de materialul selectat (compozit, ceramică pe suport metalic sau zirconiu), adaugă 10.000–25.500 lei pentru fiecare arcadă.
Orice pacient care își dorește implanturi dentare în București trebuie să solicite, în fiecare consultație, o detaliere a cheltuielilor care să indice dacă prețul prezentat cuprinde sau nu lucrarea protetică finală. Diferența poate ajunge la zeci de mii de lei și modifică în mod semnificativ calculul financiar inițial.
Implantul unic comparativ cu soluția de arcadă completă
O arcadă completă pe implanturi individuale, câte un implant per dinte, este teoretic posibilă, dar rareori recomandată în practica implantologică modernă. Protocoalele de tip All-on-4 sau All-on-6 au apărut tocmai ca răspuns la limitele acestei abordări: necesarul de os este mai mic, numărul de intervenții chirurgicale se reduce, iar costul total este semnificativ mai mic față de 10-14 implanturi individuale cu coroane separate. Protezele fixe susținute de implanturi individuale necesită, în funcție de arcadă, între 5 și 10 implanturi, ceea ce implică atât un volum chirurgical mai mare, cât și un cost substanțial mai ridicat.
În fiecare scenariu, numărul de implanturi se stabilește pe baza evaluării imagistice și a planificării chirurgicale personalizate. Această cifră reprezintă o concluzie clinică derivată din structura osoasă a fiecărui pacient, nu un parametru modificabil în funcție de preferințe sau buget.
– PubMed: „All-on-4 and All-on-6 implant-supported fixed prostheses for the edentulous jaw: a systematic review and meta-analysis”, 2025 – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42031576/
Publicat de Springer în revista Oral and Maxillofacial Surgery, articolul intitulat
“Rehabilitation of edentulous jaws using the All‑on‑Four treatment concept: an overview of systematic reviews”
apare în 2025 și poate fi accesat la https://link.springer.com/article/10.1007/s10006-025-01492-7.
PubMed / Journal of Prosthetic Dentistry:
“Implant survival rate and marginal bone loss with the all-on-4 immediate-loading strategy”
2023 – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35168818/
COMENTARII / 0