Cât poate trăi un om: concluzia surprinzătoare a noului studiu

var ad = document.createElement('div'); Variabila ad.id este setată la ‘AdSense‘. ad.className = ‘AdSense’;Citește șiPanglică umană împotriva cancerului de sân, la Cluj-Napoca | Aproape 300 de...

var ad = document.createElement('div');

Variabila ad.id este setată la ‘AdSense‘.

ad.className = ‘AdSense’;

Citește șiPanglică umană împotriva cancerului de sân, la Cluj-Napoca | Aproape 300 de oameni sunt așteptați în Piața Unirii

ad.style.display = ‘block’;

ad.style.position = ‘absolute’;

ad.style.height = ‘1px’;

document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3874553″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/cat-poate-trai-in-teorie-un-om-concluzia-surprinzatoare-a-unui-nou-studiu-3874553″,”fullCatPath”:”/stiri/sci-tech/descoperiri”}

Când celebra trupă rock Queen a întrebat într-una dintre melodiile sale: „Cine vrea să trăiască veșnic?”, întrebarea era una retorică, dar pentru mulți oameni răspunsul a fost „Da”. Acum, un nou studiu sugerează că viața veșnică ar putea fi imposibilă din punct de vedere științific, chiar dacă ar fi cumva descoperit de către cercetători medicamentul perfect împotriva îmbătrânirii, arată un material publicat de Science Alert.

Potrivit ultimei investigații, chiar dacă cercetătorii ar reuși să elimine toate factorii suplimentari ai îmbătrânirii, oamenii nu ar putea atinge nemurirea. Acest studiu subliniază că mutațiile spontane ale ADN continuă să se adune în celulele noastre, până când funcționarea organismului devine imposibilă.

Simulările realizate de o echipă de la Institutul Skolkovo de Știință și Tehnologie din Rusia indică faptul că acest mecanism ar putea impune o barieră fundamentală asupra longevității umane, în care majoritatea indivizilor ar trăi nu mai mult de aproximativ 150 până la 190 de ani în acest scenariu optimist. Această cifră reprezintă aproape dublul duratei de viață curente a oamenilor, de circa 79 de ani în condiții favorabile, însă rămâne totu

Totuși, în loc să estimeze durata potențială de viață a omului, cercetătorii susțin că evaluarea efectuată de aceștia introduce o abordare inovatoare pentru cuantificarea influenței diferitelor mecanisme biologice asupra procesului de îmbătrânire.

„Prezentăm astfel un cadru robust pentru evaluarea impactului mutațiilor somatice asupra îmbătrânirii și propunem o abordare nouă pentru modelarea îmbătrânirii”, scriu aceștia într-un articol publicat în revista npj Aging.

Ce limită biologică există pentru durata vieții umane?

Cercetătorii susțin că acest model ar putea facilita estimarea contribuției diferitelor procese biologice la îmbătrânire, ajutând la identificarea mecanismelor ce ar trebui să primească prioritate în încercările de a încetini această evoluție.

Pe măsură ce anii trec, probabilitatea de a suferi anumite afecțiuni crește exponențial. Cancerul, bolile cardiace și demența reprezintă printre cele mai frecvente boli – și principalele cauze de deces – în rândul persoanelor în vârstă.

Îmbătrânirea nu se limitează doar la apariția bolilor. Pe parcursul existenței, ADN nostru acumulează mutații aleatorii progresiv. În fiecare instantă în care o celulă se divizează, pot apărea mici greșeli în ADN. Organismele noastre sunt extrem de capabile să remedieze aceste defecte, însă nu funcționează impecabil.

mutații somatice se adună pe măsură ce trece timpul. Majoritatea dintre ele nu reprezintă un pericol, însă unele pot facilita apariția unor afecțiuni, inclusiv cancerul.

Totuși, chiar dacă toate aceste afecțiuni asociate cu înaintarea în vârstă ar putea fi în anumite condiții evitate, mutațiile vor continua să se adune, perturbând treptat funcționarea celulelor noastre, conform noii analize.

În cadrul echipei condusă de biologul computațional Dmitrii Kriukov, cercetătorii au formulat o întrebare aparent banală: dacă toate celelalte aspecte ale procesului de îmbătrânire ar putea fi, într-un fel, eliminate, ar rămâne ca singură limită a longevității umane mutațiile aleatorii ale ADN-ului?

Nu există posibilitatea ca oamenii să trăiască veșnic.

În urma cercetărilor, s-a creat un model matematic care a evaluat în mod riguros impactul rata mutațiilor ADN asupra principalelor organe ale corpului; aceste date au fost apoi utilizate pentru a estima durata de viață a unei populații umane fără boli asociate cu îmbătrânirea.

Răspunsul a ieșit cu o notă de optimism neașteptată, cel puțin când îl comparăm cu durata de viață obișnuită a oamenilor. Conform diferitelor modele, media vieții s-a încadra între 146 și 194 de ani, potrivit Science Alert.

Pot exista câțiva indivizi excepționali care, în teorie, ar putea trăi mult mai mult, însă nimeni nu poate atinge eternitatea.

„Aceasta este o estimare matematică, nu date experimentale”

a observat Kriukov.

Duratele maxime de viață calculate „nu reprezintă un verdict al inevitabilității”, a spus el, „dar evidențiază faptul că mutațiile somatice, deși surprinzător de slabe ca factor de îmbătrânire de sine stătător, pot deveni critice atunci când sunt combinate cu alte mecanisme”.

Cercetătorii au observat că anumite celule prezintă o rezistență superioară comparativ cu altele. În numeroase țesuturi, inclusiv pielea și ficatul, există un proces continuu de înlocuire a celulelor învechite cu unități noi, iar, în teorie, această regenerare poate persista pentru o durată extinsă.

Alte organe vitale prezintă rezistență redusă. Celulele din inimă și creier, în mare parte irreplaceabile, continuă să acumuleze mutații odată cu trecerea timpului. Echipa a constatat că aceste celule cu longevitate crescută impun cele mai stricte limite asupra duratei de viață.

Cercetarea a scoțut în evidență o altă constatare captivantă. Concepția că acumularea defectelor genetice din ADN ar putea constitui factorul principal al îmbătrânirii a fost subiect de dezbatere de zeci de ani și constituie fundamentul teoriei îmbătrânirii prin mutații somatice. Cercetări anterioare au demonstrat că defectele genetice se adună pe parcursul existenței, însă întrebarea dacă acestea, în mod izolat, ar putea justifica procesul de îmbătrânire rămâne controversată.

Kriukov și colegii săi au demonstrat că mutațiile somatice, cel mai probabil, constituie doar o parte a poveștii îmbătrânirii. Dacă aceste modificări ar determina o speranță de viață medie de aproximativ 156 de ani, iar realitatea actuală arată că oamenii trăiesc mult sub această cifră, atunci trebuie să existe și alți factori care să impună limite, concluzionează publicația de la Science Alert.

Un expert în longevitate afirmă că oamenii sunt prea concentrați pe viața eternă, însă el deține două secrete pentru a contracara îmbătrânirea

Descoperirea aceasta confirmă o perspectivă tot mai răspândită, conform căreia îmbătrânirea reprezintă un proces complex, influențat de mulți factori, iar recunoașterea și înțelegerea acestor factori individuali ar putea fi cruciale pentru a trăi o viață fericită și sănătoasă în anii de bătrânețe.

Cercetătorii menționează că contribuția lor constituie doar o secțiune din imaginea completă, iar soluționarea acestei provocări va necesita, cel mai probabil, cooperare între multiple discipline.

„Cercetarea noastră reprezintă un prim pas esențial în direcția descompunerii procesului de îmbătrânire în componente mecaniste cuantificabile”, scriu ei. „În cele din urmă, includerea altor factori majori ai îmbătrânirii ar putea deschide calea către o teorie mecanistă cuprinzătoare a îmbătrânirii. Realizarea acesteia ar necesita eforturi coordonate ale mai multor grupuri de cercetare – o perspectivă provocatoare, dar tot mai realizabilă în viitorul apropiat.”

googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });

COMENTARII / 0