Cauza greaței extreme în sarcină, descoperită de oamenii de știință

Nature Genetics a publicat, la data de 14 aprilie, rezultatele celui mai amplu studiu genetic realizat până în prezent, care a scos la iveală o...

Nature Genetics a publicat, la data de 14 aprilie, rezultatele celui mai amplu studiu genetic realizat până în prezent, care a scos la iveală o legătură între o formă severă de greaţă în timpul sarcinii și 10 gene. Un anumit număr de gene, posibil una în special, pare să joace un rol esențial în această condiție, potrivit cercetării, informează Live Science, citat de Agerpres.

Hiperemeza gravidică afectează un număr semnificativ de femei însărcinate, simptomele de greaţă şi vărsături fiind prezente la majoritatea acestora în stadiile incipiente ale sarcinii. În cazuri extreme, până la 10,8% dintre femei experimentează simptome atât de severe încât devine imposibil pentru ele să consume alimente şi lichide, necesitând uneori internare în spital. Această condiţie medicală, denumită hiperemeză gravidică (HG), se poate prelungi pe întreaga perioadă a sarcinii, însă tratamentele eficiente nu au primit încă aprobarea

Administraţiei americane pentru Alimente şi Medicamente (FDA)

Citește șiSemne de infarct: cardiolog din Sibiu avertizează: nu așteptați, sunați 112

.

Un studiu recent prezintă argumente care susțin că gena GDF15 este principalul factor responsabil pentru hiperemeza gravidarum (HG), ipoteză avansată și de alte cercetări anterioare.
Acesta confirmă rezultatele obținute anterior și oferă o perspectivă mai clară asupra cauzelor acestei afecțiuni.

În urma cercetării, au fost descoperite şase gene suplimentare asociate cu această condiție, printre care una care ar putea juca un rol crucial în reglarea producerii de peptidă-1 asemănătoare glucagonului (GPL-1), un hormon cheie în echilibrarea nivelurilor de insulină și controlul apetitului. Această genă particulară reprezintă, de asemenea, cel mai mare factor de risc genetic cunoscut pentru diabetul de tip 2.

Noile rezultate ar putea impulsiona crearea unor alternative terapeutice concentrate pentru combaterea HG.

O descoperire recentă privind factorii care contribuie la hiperemeza gravidarum (HG)
ar putea deschide calea spre noi soluții terapeutice și o înțelegere mai profundă a acestei afecțiuni,
a afirmat Marlena Fejzo, cercetător la Şcoala de Medicină Keck a Universităţii din California de Sud.

„Va fi util în explorarea de noi căi pentru terapii şi explorarea modalităţilor de a prezice, diagnostica, trata şi, eventual, preveni mai bine HG în viitor”

,
a adăugat ea, într-o declarație pentru Live Science.
În plus, Marlena Fejzo, autoare a studiului și expertă în HG,
are și un rol de consultant pentru o companie farmaceutică care dezvoltă un medicament pe bază de GDF15.

Gonadotropina corionică umană (hCG), primul hormon secretat de placentă după fecundare, a fost considerat multă vreme principalul factor al stărilor extreme de greaţă în timpul sarcinii (HG), datorită creşterii nivelurilor sale la începutul perioadei de graviditate. Creşterea dramatică a nivelurilor de estrogen a fost de asemenea vehiculată ca o posibilă explicaţie.

Nu există încă suficiente dovezi pentru a confirma aceste teorii

, însă studii recente conduse de Fejzo şi echipa sa au investigat factorul de creştere şi diferenţiere 15 (GDF15) ca posibilă cauză a HG. Cercetătorii au descoperit modificări genetice specifice în gena GDF15 care sporesc considerabil riscul de a dezvolta această afcțiune, o anumită mutaţie genetică rară mărind riscul de zece ori.

became

Se crede că gonadotropina corionică umană (hCG), hormon produs de placentă imediat după concepţie, ar putea juca un rol crucial în apariţia stărilor extreme de greaţă în sarcină (HG), deoarece concentraţiile sale se creş rapid la începutul sarcinii. Şi estrogenul, al cărui nivel creşte abrupt în aceeaşi perioadă, a fost considerat un posibil factor.
Dar un studiu recent realizat de Fejzo şi colaboratorii săi a concentrat atenţia asupra factorului de creştere şi diferenţiere 15 (GDF15) drept cauză probabilă a HG. Echipa a identificat mutaţii particulare în gena GDF15 care sporesc semnificativ riscul acestei afecţiuni; o mutaţie rară accentuează riscul de zece ori.

Un anumit factor genetic a fost identificat ca posibilă cauză a episoadelor extreme de greață în timpul sarcinii. Cercetătorii au descoperit că această condiție poate fi influențată de anomalii genetice specifice.

Nu știm încă totul despre această problemă, dar suntem pe drumul cel bun

au declarat reprezentanții echipei de cercetare.

Deși cercetătorii au determinat această legătură genetică utilizând în mare parte informații despre femei cu rădăcini europene, dr. Fejzo a dorit să verifice dacă rezultatele sunt similare și în cazul unor grupuri populaționale mai eterogene.

În cadrul cercetării recente, 11.000 de femei cu hiperemeză gravidarum (HG) şi 420.000 de femei care au avut o sarcină normală au fost supuse unei analize genetice detaliate.
Cercetătorii au examinat cu atenţie genomul şi cromozomii autozomali – adică cromozomii care nu sunt specifici unui anumit sex – pentru a identifica posibilele legături genetice cu această afecţiune.

  • aproximativ 13.000 de femei cu HG de origine asiatică;
  • peste 1.200 de femei cu HG de origine africană;
  • 75 de femei cu HG de origine latino

au fost incluse, de asemenea, în studiu, oferind o imagine completă a diversităţii genetice.
Datele au fost colectate din nouă studii separate despre HG din SUA şi Europa, oferind o bază de date vastă şi diversă pentru cercetare.
Rezultatele acestui studiu ar putea ajuta la o mai bună înţelegere a cauzelor acestei afecţiuni.

Cercetătorii au identificat un număr de 10 gene care sunt legate de un risc sporit de hiperemeză gravidiană (HG).
Gena responsabilă de producerea factorului de creştere şi diferenţiere GDF15 reprezintă semnalul principal observat la toate populaţiile studiate, după cum afirmă Fejzo.

Deși nu pot fi considerate drept fapte certe, anumite conexiuni au fost identificate, după cum a declarat ea. Însă, cercetarea în cauză prezintă dovezi indirecte privind o posibilă legătură directă între HG şi GDF15, ținând cont de intensitatea și de caracterul generalizat al semnalului, potrivit lui Fejzo.

„Acestea sunt asocieri, deci nu putem spune neapărat că sunt cauzale”

Rezultatele acestui studiu aprofundat, coroborate cu cercetările precedente efectuate de Fejzo şi de alte grupuri de investigatori, au stabilit o conexiune de cauzalitate între GDF15 şi respectiva condiţie fizică, potrivit declaraţiilor acesteia.

Pe lângă aceasta, TCF7L2 a fost găsit a avea o legătură, potrivit cercetătorilor, cu diabetul gestaţional şi diabetul de tip 2, boli ce implică creşterea nivelului de zahăr din sânge în perioada sarcinii. Anterior, s-a stabilit că respectiva genă ar putea fi implicată în reglajul hormonului GPL-1, pe care se bazează şi medicamente precum Ozempic şi Wegovy.

Descoperirea a fost descrisă de Fejzo ca fiind o ţintă extrem de interesantă pentru cercetări ulterioare.

„Pare a fi o nouă ţintă fascinantă de explorat”

a afirmat el, în contextul dezvoltării unor noi tratamente pentru HG.
Această cercetare deschide posibilitatea creării unor medicamente inovatoare.

Procesul respectiv are loc cu implicarea genelor asociate capacităților de învățare și memorie.

În cadrul cercetării, au fost descoperite și alte gene asociate cu învățarea și procesele de memorare, pe lângă cele legate de sindromul de epuizare și reglarea poftei de mâncare.

Nu au fost identificate legături genetice cu hCG sau estrogen în lucrare

, potrivit cercetătorilor.
Genele suplimentar identificate sunt implicate în mecanismele de învățare și memorie.

Studiul confirmă rolul predominant al factorului GDF15 în determinarea stărilor de hiperemeză gravă GDF15 la un grup extins și variat de persoane, potrivit declarațiilor Dr. Andrew Housholder, medic specialist în hiperemeză gravă și consultant pentru o companie farmaceutică ce dezvoltă un tratament care vizează GDF15.

Această cercetare „cimentează” varianta GDF15 ca principalul factor determinant al HG într-o populaţie largă şi diversă

Discuția privind hiperemesis gravidarum (HG) ca o reacție excesivă la hormoni specifici ar trebui să înceteze, potrivit lui Housholder, care nu are nicio legătură cu studiul menționat.
Acesta a transmis următoarele declarații către Live Science, prin intermediul poștei electronice:

„Ar trebui să pună capăt în sfârşit discuţiei despre HG ca o sensibilitate la hCG şi estrogen”

Housholder a fost contactat pentru comentarii, deși nu a participat la cercetarea în cauză.

10 gene distincte au fost identificate ca fiind demne de investigat în detaliu, potrivit acestuia. Interacțiunea lor extinsă pe multiple căi biologice esențiale, de la mecanismele de semnalizare a insulinei la procesele de învățare, demonstrează complexitatea afecțiunii HG.

Încă nu este clar motivul pentru care genele asociate cu învățarea și memoria sunt implicate, însă Fejzo a menționat că o teorie propune ca acestea să aibă o legătură cu răspunsurile extreme de aversiune alimentară la persoanele care suferă de hiperemeză gravidarum (HG).

O cercetare viitoare este planificată de Fejzo și echipa sa pentru această perioadă estivală, care implică metformin, un tratament pentru diabet ce are efectul de a crește nivelul de GDF15.
Acest studiu va include paciente care au avut experiența HG și care intenționează să aibă mai mulți copii în viitorul apropiat.
Obiectivul principal este de a testa dacă administrarea de metformină poate duce la o desensibilizare la GDF15 înainte de concepție, cu scopul de a diminua simptomele de greață și vărsături odată ce pacientele rămân însărcinate.

COMENTARII / 0