Gândurile legate de alimentație pot deveni o preocupare permanentă, chiar și în lipsa senzației de foame. Denumit „food noise”, acest fenomen poate modifica comportamentul de consum și poate face dificilă controlul greutății. Dr. Nicoleta Lupașcu, specialist în diabet, nutriție și boli metabolice, a explicat pentru Digi24.ro factorii care pot agrava situația și modul în care alimentația, precum și uneori tratamentul medicamentos, contribuie la gestionarea acesteia.
Specialiștii subliniază că legătura cu alimentele este modelată atât de obiceiurile de alimentație și de restricțiile impuse de diete, cât și de mecanismele fiziologice prin care corpul controlează foamea și senzația de sațietate.
Ce înseamnă fenomenul „food noise”?
Citește șiCe se întâmplă în organismul femeilor odată cu vârsta. Simptomele care pot ascunde probleme de sănătate
food noise, un concept preluat din engleză și tradus ca zgomot alimentar, reprezintă un flux constant de gânduri legate de alimentație, care poate ocupa atenția, perturba activitățile zilnice și face dificilă concentrarea pe alte aspecte ale vieții cotidiene.
Fenomenul se manifestă prin preocupări recurente legate de următoarea masă, de alimentele pe care persoana și-ar dori să le consume sau de momentul în care va mânca din nou. Aceste gânduri pot persista chiar și la scurt timp după masă, fără să fie însoțite neapărat de senzația fiziologică de foame.”, a explicat Dr. Nicoleta Lupașcu, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice
Medic diabetolog subliniază:
„Este important să facem diferența între foame, poftă și food noise”
Pară asemănătoare, cele trei fenomene se manifestă în mod distinct. Nevoia fiziologică de a consuma alimente se declanșează când corpul solicită energie și substanțe nutritive, în timp ce pofta alimentară este dorința de a lua un anumit aliment, activată uneori de factori externi, cum ar fi aspectul sau aroma unui preparat sau chiar de o conversație banală despre mâncare. Pe de altă parte, food noise implică idei persistente legate de alimentație, care pot reapărea adesea pe parcursul zilei sau chiar în noapte.
Semnele principale ce ar putea semnala un dezechilibru al apetitului.
„Food noise” poate fi însoțit de semne precum dorințe puternice, în special pentru zaharuri, dificultăți în a stăpâni senzația de foame și necesitatea de a consuma din nou în scurt timp după o masă, chiar dacă nu există o necesitate fiziologică.
Aceste semnale pot indica tulburări ale sistemelor ce controlează pofta de mâncare, inclusiv modul în care creierul procesează semnalele de plinătate. În acest mecanism joacă un rol hormonii intestinali eliberați post‑masă, care facilitează dialogul dintre tractul digestiv și cortexul cerebral.
Asemenea dificultăți sunt întâlnite și la persoanele supraponderale sau cu obezitate, mai ales în prezența unor dezechilibre metabolice. Un exemplu este rezistența la insulină, asociată cu un risc crescut de prediabet.”, a adăugat specialistul
Ce tipuri de obiceiuri alimentare pot intensifica fenomenul de food noise?
„food noise” nu constituie o boală în sine, însă nivelul acestui fenomen poate fi modificat de anumite obiceiuri zilnice. Grija persistentă față de alimentație nu apare neapărat de la naștere, ci poate fi formată sau intensificată de-a lungul timpului, inclusiv prin influența modului de alimentație și a acțiunilor repetitive.
Consumul uzual de gustări în intervalul dintre mesele principale.
Un obicei care poate susține o preocupare permanentă pentru mâncare este ingerarea constantă de gustări între mesele principale. Indiferent dacă se tratează de biscuiți, fursecuri, nuci, semințe sau fructe, tendința de a consuma în mod repetat, chiar și fără să simțiți foamea, poate păstra atenția focalizată asupra alimentelor.
Parcursul zilei poate fi marcat de acest tip de comportament, uneori chiar și până tardiu în noapte. Expunerea constantă la alimente și tendința de a consuma câte ceva la intervale scurte pot intensifica preocuparea pentru mâncare, chiar dacă corpul nu solicită un aport suplimentar de energie.
Planurile alimentare extreme și limitările în alimentație pot amplifica anxietatea legată de mâncare.
Planurile alimentare extreme nu constituie o metodă de lungă durată pentru gestionarea greutății. Chiar dacă pot produce schimbări timpurii, limitele stricte sunt dificil de păstrat, iar întoarcerea la obiceiurile alimentare anterioare poate conduce la recuperarea kilogramelor pierdute.
Mai mult, un aport alimentar subținut pe perioade îndelungate poate intensifica grija față de hrană și poate stimula apariția episoadelor de consum compensatoriu. În consecință, după o perioadă de privare, poate apărea tendința de a consuma mai mult pentru a compensa deficitul acumulat.
Alternanța dintre înfometare și consum excesiv poate deveni dificil de gestionat și poate afecta
Importanța constă atât în frecvența meselor, cât și în calitatea și compoziția acestora.
două mese zi pot fi suficiente pentru anumite persoane, atâta timp cât acestea furnizează energia necesară și nutrienții esențiali și conferă un sentiment de sațietate corespunzător. Totuși, numărul de mese trebuie ajustat la nevoilor individuale
Consumul frecvent de alimente, în absența senzației de foame, nu este o condiție pentru reglarea apetitului. Esențială este o alimentație suficientă, variată și adaptată nevoilor organismului, care să evite atât restricțiile severe, cât și alternanța repetată dintre privarea alimentară și consumul excesiv.”, a mai explicat sursa Digi24.ro
În ce mod se poate diminua food noise: rolul alimentației și al tratamentului medicamentos.
„Gestionarea fenomenului food noise presupune și formarea unor obiceiuri alimentare care să susțină funcționarea normală a mecanismelor de reglare a apetitului. În acest sens, includerea proteinelor, fibrelor și grăsimilor sănătoase în mesele principale poate contribui la prelungirea senzației de sațietate.
Atunci când organismul nu primește suficienți nutrienți, senzația de foamea poate reapărea rapid, iar gândurile legate de alimentație devin mai frecvente. De aceea, este esențial ca deciziile privind alimentele să ia în calcul atât valoarea lor nutritivă, cât și capacitatea de a menține sațietatea.
În terapia cu GLP-1, se evidențiază capacitatea de a diminua apetitul.
GLP-1 reprezintă receptorul la care se adresează terapiile injectabile, iar în anumite cazuri se pot prescrie și alte trat
Intervenția terapeutică este administrată doar la recomandarea medicului, după evaluarea clinică și testele necesare, iar doza este modificată în funcție de răspunsul și toleranța individuală. Timpul de tratament este determinat pe bază de fiecare caz, iar pentru a păstra efectele, este necesară adoptarea unor modificări permanente ale stilului de viață: o dietă echilibrată, activitate fizică constantă, somn adecvat și controlul stresului.
Evaluarea poate include și identificarea eventualelor carențe de vitamine și minerale, urmată de corectarea acestora, dacă este necesar. Anumite deficiențe pot influența metabolismul glucozei și sensibilitatea la insulină, iar poftele alimentare trebuie analizate în contextul stării generale de sănătate.”, a conchis Dr. Nicoleta Lupașcu, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice
COMENTARII / 0