Ciuma Neagră nu s-a terminat în 1353. Cum a revenit în Europa timp de aproape 400 de ani

Un nou studiu indică faptul că epidemiologia ciumei a persistat de-a lungul secolelor, înregistrând apariții noi de focare și tulpini bacteriene care s-au manifestat în...

Un nou studiu indică faptul că epidemiologia ciumei a persistat de-a lungul secolelor, înregistrând apariții noi de focare și tulpini bacteriene care s-au manifestat în diverse zone ale Europei până în secolul al XVIII-lea.

PNAS a găzduit studiul, realizat de o echipă internațională condusă de Universitatea din Tartu, Estonia. Cercetătorii au reconstituit cu o precizie sporită traiectoria ciumei după prima pandemie majoră, conform raportului Science Alert.

Ciuma Neagră a reapărut în continentul european pe parcursul unor secole.

Citește șiNoi detalii despre starea de sănătate a Alinei Pușcău. Cum se simte după ce a încheiat ședințele de chimioterapie. „Mi-a înghețat sufletul”

Specialiștii au examinat genomuri ale bacteriei Yersinia pestis, agentul cauzător al ciumei, și le-au asociat cu date din documente istorice și descoperiri arheologice.

Au fost reconstruiți și examinați 26 de genomuri ale bacteriului Yersinia pestis, obținute din 11 situri arheologice localizate în Estonia, Rusia, Anglia, Țările de Jos și Elveția.

În scopul obținerii unei cronologii cât mai exacte, cercetătorii au integrat datarea prin radiocarbon cu cronologiile genetice, documentele istorice și înregistrările locale referitoare la mortalitatea cauzată de epidemii.

Prin această tehnică s-a reușit să se rafineze cronologia a 75 de genomuri ale ciumei, dintre care 11 provin din mostre recuperate recent și 64 provin din materiale analizate anterior.

„Am reușit să îmbunătățim intervalele de datare pentru multe probe, ceea ce ne-a permis să le asociem cu anumite valuri ale ciumei și cu focare înregistrate în orașele sau regiunile respective”, a explicat istoricul Philip Slavin, de la Universitatea din Stirling.

Ciuma Neagră și noi tulpini ale bacteriei Yersinia pestis

Una dintre cele mai semnificative constatări ale studiului se referă la extinderea semnificativă a varietăților genetice ale Yersinia pestis în intervalul 1450-1500.

cercetătorilor, se consideră că în acea perioadă s-ar fi putut crea noi depozite ale bolii în rândul rozătoarelor. Aceste depozite ar putea permite bacteriei să persiste în mediul natural și să reapară ulterior în populațiile umane.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, indicii că ciuma a fost introdusă în Estonia de mai multe ori încă din secolul al XIV-lea. În plus, unele dintre liniile genetice găsite anterior nu au fost recunoscute în studiile anterioare.

Europa a suferit din cauza Ciuma Neagră, a secetei și a războaielor.

Cercetătorii au descoperit conexiuni potențiale între evoluția bacteriei și evenimente istorice majore.

Marea Secetă a Renașterii a marcat una dintre fazele cheie, aparținând aproximativ aceleiași perioade în care liniile de Yersinia pestis se diversificau. Cercetătorii propun că modificările climatice ar fi putut face ca rozătoarele să sufere mortalități sporită sau să se apropie de comunități umane, accelerând răspândirea infecției.

Alte legături au fost notificate în perioada Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648) și a Marelui Război Nordic (1700-1721).

Mișcarea intensă a armatei, a refugiaților, a comercianților și a altor grupuri a putut facilita răspândirea bolilor pe traseele comerciale și militare.

„Vedem cum Yersinia pestis se ramifică în noi linii în perioadele de conflict și se răspândește de-a lungul rutelor parcurse de trupe și populații strămutate”, a declarat geneticiana Christiana Scheib, de la Universitatea din Tartu.

Ciuma Neagră furnizează semnale pentru viitoarele pandemii

Ciuma nu a fost eradicată în totalitate. Bacteriile Yersinia pestis persistă în prezent, deși aparițiile la om sunt rare și pot fi supuse tratamentului cu antibiotice.

Cercetătorii consideră că studierea modului în care boala a evoluat de-a lungul mai multor secole poate oferi informații importante despre bolile infecțioase care trec de la animale la oameni.

Analiza pandemiilor istorice poate ajuta la o înțelegere mai profundă a modului în care agenții patogeni se răspândesc, se adaptează și persistă în timp.

În contextul pandemiei COVID-19, experții au reușit să monitorizeze cu o precizie sporită diseminarea diferitelor variante, deoarece genomurile virusului erau legate de date exacte. În schimb, pentru pandemiile din trecut, aceste informații sunt adesea inexistente sau se întind pe intervale de timp foarte extinse.

Pe măsură ce noi mostre de ADN antic sunt descoperite și examinate, cercetătorii doresc să reconstruiască cu mai mare exactitate evoluția ciumei și legăturile acesteia cu schimbările climatice, migrațiile și conflictele din Europa.

COMENTARII / 0