Generațiile care au trăit în anii 1960 și 1970 au asociat copilăria cu după-amiezi lungi petrecute pe stradă sau în spatele blocurilor, în compania prietenilor, fără prezența unui adult în apropiere. Mulți consideră astăzi această amintire ca pe o simplă nostalgie, însă, potrivit The Coolist, ea constituie de fapt un element esențial al dezvoltării psihologice, care a dispărut treptat.
Profesorul și psihologul de renume Peter Gray, activ la Boston College din Statele Unite, a alocat întreaga sa carieră, de peste decenii întregi, studiului dinamicii jocului în contextul evoluției umane.
Într-un amplu studiu științific publicat alături de antropologul David Lancy de la Universitatea de Stat din Utah și profesorul de psihologie David Bjorklund de la Universitatea Atlantică din Florida, cercetătorii au demonstrat că declinul activităților independente constituie o cauză directă a prăbușirii stării de bine și a creșterii alarmante a problemelor de sănătate mintală în rândul tinerilor.
Citește șiCe consumă zilnic un medic pentru a îmbătrâni sănătos. Al treilea aliment se găsește în aproape orice bucătărie
Peter Gray a observat, după ce a examinat evoluția societății în ultimele decenii, două schimbări culturale majore care au diminuat în mod semnificativ libertatea copiilor.
Prima dintre aceste schimbări a constatat introducerea credinței că fiii și fiicele noastre evoluează armonios numai dacă fiecare acțiune este atent ghidată, structurată și supravegheată de adulți, convertind timpul liber într-o serie de activități organizate și cursuri extracurriculare.
Începând cu anii 1980, s-a înregistrat a doua schimbare, în
hipervigilență parentală a eliminat de la copii oportunitatea de a-și rezolva singuri conflictele care apar în timpul jocului, de a explora mediul înconjurător și de a-și defini limitele fizice și emoționale.
Data agregată de echipa de cercetare dezvăluie o presiune instituțională în creștere constantă, care a deteriorat sistematic timpul liber.
În perioada 1950–2010, lungimea medie a anului școlar a crescut cu cinci săptămâni.
Teme pentru acasă, o activitate pe care se considera rară în primele clase ale școlii primare în deceniile trecute, s-au transformat într-o practică obișnuită, inclusiv la nivel preșcolar.
În același timp, timpul dedicat recreației a scăzut treptat. În epoca anterioară, pauzele serviau ca o supapă vitală pentru eliberarea energiei, însă statisticile arată că în școlile primare se acordă în medie doar 27 de minute de pauză zilnică, iar în anumite instituții de învățământ s-a anulat complet activitatea de recreere în aer liber pentru a concentra efortul pe examenele standardizate.
Cercetătorii evidențiază că această presiune inițială și frica perpetuă de a nu reuși la școală s-au transformat într-o cauză directă a suferinței psihologice, intensificată de confinarea în spații restrânse.
Studiul contrazice ideea că siguranța totală constituie cheia dezvoltării perfecte, subliniind că momentele în care copiii se departează de ochii adulților nu reprezintă niciodată pierdere de timp.
Activitățile ce presupun un nivel moderat de risc, precum urcarea pe copaci, explorarea unor noi terenuri sau jocurile în care regulile sunt stabilite exclusiv de copii, au demonstrat un rol terapeutic: ele dezvoltă încrederea în propriile forțe și consolidează reziliența necesară pentru a preveni tulburările de anxietate la maturitate.
Profesorul David Bjorklund a subliniat că atât observațiile zilnice, cât și studiile specializate, confirmă că joaca autonomă constituie principala și cea mai directă sursă de bucurie pentru copii.
Principala problemă pe care autorii o subliniază constă în natura subțire a acestui fenomen. Scăderea activității autonome nu s-a manifestat instantaneu, ci s-a dezvoltat gradual, de la un deceniu la altul, trecând aproape neobservată de către societate, până când datele statistice legate de anxietatea și depresia copiilor au atins niveluri fără precedent.
Studia oferă o sinteză cuprinzătoare a literaturii existente și scoate în evidență o tendință globală, fără a afirma că starea psihică a copiilor depinde doar de acest element sau că trecutul nu avea alte provocări.
Cercetătorii afirmă în continuare că neglijarea spațiului, a independenței și a libertății de decizie pentru copii în timpul jocului a generat un gol profund în echilibrul psihologic al noilor generații.
COMENTARII / 0