Potrivit unui studiu realizat cu implicarea Universității Deusto din Bilbao, situată în nordul Spaniei, s-a observat că la nou-născuți activitatea cerebrală este mai intensă în răspuns la plânsul altor bebeluși decât la vocea umană, chiar dacă se credea că vorbirea ocupă un rol special încă de la naștere, anunță vineri EFE.
Developmental Cognitive Neuroscience a difuzat un comunicat referitor la această cercetare, efectuată de o coalie internațională de experți în neuroștiința cognitivă, în care a participat și cercetătoarea Irene de la Cruz Pavia, Universitatea Deusto, potrivit Agerpres.
Studii anterioare demonstraseră că bebeluşii se nasc cu o predispoziţie specială pentru perceperea vocii umane, parţial datorită experienţei auditive acumulate în pântecul mamei în ultimul trimestru de sarcină.
Totuşi, studiul a arătat că la nou-născuţi, sunetul plânsului generează o activare cerebrală mai intensă decât cea cauzată de vorbire.
Cercetătorii au realizat un experiment pe 25 bebeluși cu vârste între una și patru zile, născuți la Spitalul Necker-Enfants Malades din Paris, care au fost expuși la limba franceză în perioada prenatală, și pe 27 adulți vorbitori de italiană de la Universitatea din Padova (Italia), care nu dețineau cunoștințe de limbă franceză.
Adulții au ascultat propoziții în limba franceză fără a înțelege semnificația cuvintelor, într-un cadru de procesare identic cu cel al bebelușilor.
neuroimagistică neinvazivă a fost utilizată pentru a măsura activitatea neuronală, iar cercetătorii au captat răspunsurile cerebrale ale adulților în timp ce ascultau secvențe de propoziții pronunțate în franceză, în paralel cu reacțiile bebelușilor la șoaptele de plâns ale altor nou-născuți.
Oamenii de ştiinţă au constatat că, în timp ce la adulţi activarea a fost semnificativ puternică la auzul frazelor rostite decât la cel al plânsetelor, reacţia observată la nou-născuţi a fost inversă. Astfel, răspunsul neuronal al nou-născuţilor la plânsul altor bebeluşi a fost semnificativ mai puternic decât la vorbire.
Cercetătorii consideră că această descoperire este neasteptată, pentru că, în termeni de sunet, vocea este mai recunoscută de nou-născut decât zgomotul plânsului, întrucât acesta a fost expus la ea în uter în ultimele luni ale sarcinii.
Potrivit concluziilor cercetătorilor, o posibilă justificare este că atât bebeluşii, cât și adulţii implicați în experimente au manifestat o activitate mai intensă în funcție de comportamentul pe care îl puteau produce – bebeluşii au răspuns mai puternic la plâns, în timp ce adulţii au reacționat predominant la vorbire, deși nu înțelegeau limbajul.
COMENTARII / 0