Un copil care respiră predominant pe gură, sforăie frecvent sau are nasul înfundat în mod constant nu reprezintă doar o răceală ușoară. Dacă aceste semne persistă pe parcursul mai multor luni, una dintre posibilele cauze poate fi creșterea polipilor, care îngreunează respirația nazală și poate perturba somnul, iar în anumite situații chiar și auzul. Dr. Gabriel Lostun, medic primar ORL la Rețelei de Sănătate Regina Maria Brașov explică conexiunea dintre polipii măriați și aceste simptome, importanța identificării timpurii a problemei și condițiile în care se poate recomanda intervenția chirurgicală.
Polipii, denumiți medical vegetații adenoide, sunt un țesut aflat în spatele nasului, care ajută organismul să recunoască și să combată microbii, contribuind la protejarea căilor respiratorii de infecții – la fel ca și amigdalele, cu care sunt adesea confundați. Spre deosebire de amigdale, care se văd cu ochiul liber, polipii se află mai sus, în spatele nasului, și nu pot fi observați direct.
primii ani de viață, când sistemul imunitar nu a atins încă maturitatea completă, copilul este frecvent expus la noi virusuri și bacterii. Când acești agenți patogeni ajung în zona din spatele nasului, polipii se implică în apărarea organismului și se mobilizează pentru a-i neutraliza. În cadrul acestui răspuns, țesutul poate deveni inflamat și polipii pot suferi o creștere temporară de volum.
Citește șiFundația Română a Inimii lansează campania „Provocarea 50/2030: Colesterol sub control!”
Polipii măriți reprezintă o afecțiune comună în rândul copiilor. O meta-analiză realizată în 2018 și publicată în revista științifică Sleep Medicine Reviews, care a examinat informații provenite din 17 studii și a cuprins aproape 5.000 de copii și adolescenți, a demonstrat că în jurul unui al treilea dintre copiii din populația generală se regăsesc polipi măriți. În rândul copiilor care au solicitat evaluare ORL din cauza simptomelor, mărirea polipilor a fost observată la aproximativ 42% – 70% dintre aceștia.
Atunci când polipii nu revin la dimensiunea obișnuită
În majoritatea cazurilor, odată ce infecția se rezolvă, polipii își readuc dimensiunea la nivelul normal. Totuși, dacă copilul întâmpină frecvent astfel de episoade sau prezintă alergii sau o inflamație cronică a căilor respiratorii, acești polipi se află în condiția de a se reactiviza repetat. În decursul timpului, ei pot rămâne dilatați. Pentru că localizați în spatele nasului, o creștere excesivă poate împiedica fluxul aerului, determinând copilul să respire
Pe măsură ce copilul înaintă în vârstă, polipii tind să se micșoreze spontan, iar la adolescenți, țesutul afectat este în general mult mai redus. Prin urmare, pentru mulți copii, această problemă se atenuează odată cu creșterea. În cazul în care polipii persistă măriți și simptomele continuă, este esențial ca un specialist ORL să determine necesitatea unui tratament.
În ce mod părinții pot recunoaște că este necesar un consult ORL?
polipii pot determina primele indicii în modul în care copilul respira. Dacă respiră predominant pe gură, chiar și în absența răcelii, semnifică că fluxul de aer prin nasul nu mai este facil. Copilul poate ajunge să rămână cu gura deschisă, să prezinte un nas înfundat aproape constant și să opteze pentru respirația bucală. Când polipii sunt agruați, teșutul din posteriorul nazal ocupă spațiul de trecere a aerului, făcând respirația nazală mai dificilă.
„Atunci când persistă, respirația pe gură indică un blocaj produs de mărirea vegetațiilor adenoide. Din acel moment, problema trebuie evaluată de medicul ORL, deoarece poate duce la modificări ale dezvoltării scheletului facial și la scăderea calității vieții“, explică dr. Gabriel Lostun.
În cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria Brașov, Dr. Gabriel Lostun deține funcția de primar ORL.
Sforăitul unui copil nu indică întotdeauna doar un simplu sforăit.
Un alt indiciu ușor de detectat este sforăitul. În timpul nopții, odată ce mușchii căilor respiratorii se relaxează, spațiul deja restrâns de polipii agruați poate deveni și mai greu de parcurs de aer, iar respirația se transformă în zgomot. Dacă acest fenomen apare frecvent, chiar și în momentele în care copilul nu prezintă răceală, părinții ar trebui să solicite consultul unui specialist ORL.
Societății Europene de Pneumologie, sforăitul constant la copii poate indica prezența unor tulburări respiratorii în timpul somnului și constituie un motiv de a solicita o evaluare medicală.
Uneori, nu este vorba doar despre sforăit. Părinții pot observa că micuțul are momente în care pare că își oprește respirația pentru câteva secunde, după care inspiră brusc. Aceste pauze pot fi un semn de apnee de somn și trebuie evaluate medical. „Apneea de somn la copii este un sindrom la fel de important de luat în serios ca și la adulți“, atrage atenția medicul. Un somn întrerupt în mod repetat înseamnă că micuțul nu se odihnește corespunzător și, dacă problema persistă, îi poate afecta rutina și starea de bine.
„Apneea de somn duce la scăderea calității somnului, poate afecta creșterea copilului și poate produce modificări ale scheletului facial. În timp, aceste modificări pot face ca micuțul să ajungă de la ortodont la ORL și de la ORL la ortodont, pentru că vorbim despre probleme mai importante și tratamente mult mai complexe“, completează dr. Lostun.
Conform unui studiu publicat în 2012 în revista Pediatrics, realizat de American Academy of Pediatrics, se constată că apneea obstructivă de somn afectează între 1% până la 5% din populația infantilă. În plus, raportul subliniază că mărirea amigdalelelor și a vegetațiilor adenoide reprezintă factori cheie în dezvoltarea acestei afecțiuni.
Atunci când se manifestă aparența de „nu aude”: un indiciu ce poate fi trecător și ușor trecut cu vederea.
Polipii măriți pot avea legătură și cu un alt semn pe care părinții îl observă uneori mai greu: copilul pare că nu mai aude la fel de bine. Poate cere să i se repete ce i se spune, poate crește volumul televizorului sau poate să nu răspundă atunci când este strigat.
„Cel mai de temut este să punem lipsa de răspuns a copilului pe seama personalității lui și să considerăm că nu dorește să ne răspundă. Putem face însă un test foarte simplu, folosind cuvinte care știm că îi atrag atenția, cum ar fi «ciocolată» sau «popcorn». Dacă nu reacționează nici la acestea, este posibil să existe o problemă de auz. Mai departe, se fac teste specializate, realizate de oameni care se ocupă de acest lucru și care nu pot fi păcălite de copil“, atrage atenția dr. Lostun.
La copii, scăderea auzului poate apărea temporar în urma unor otite, iar polipii măriți pot favoriza acest lucru. Asta se întâmplă pentru că polipii se află foarte aproape de zona prin care urechea medie comunică cu nasul și gâtul. Atunci când sunt măriți, pot împiedica funcționarea normală a acestei zone, iar în spatele timpanului se poate acumula lichid. Copilul aude atunci mai înfundat, de obicei temporar, însă problema trebuie verificată, mai ales la vârste mici, când auzul are un rol important în dezvoltarea vorbirii și a comunicării.
„Mereu răcit“: în momentele în care infecțiile par să nu se oprească
Un alt semn care poate completa acest tablou este faptul că micuțul pare că este „mereu răcit“. La vârste mici, este normal ca un copil să aibă mai multe infecții respiratorii pe an. Dar dacă, pe lângă nasul înfundat și respirația pe gură, răcelile par să se lege una de alta, copilul are aproape permanent secreții nazale sau ajunge foarte des să aibă nevoie de tratament, merită discutată și posibilitatea ca polipii măriți să contribuie la aceste probleme.
„Creșterea frecvenței răcelilor, mai ales la copiii între doi și șase ani, este unul dintre motivele pentru care părinții ajung la medic. Uneori, episoadele par că se leagă unul de altul, copilul este aproape permanent răcit, cu mucozități în nas sau între nas și gât. În aceste situații, trebuie verificat dacă nu există și o hipertrofie a vegetațiilor adenoide (n.r. polipi măriți)“, explică dr. Lostun.
Cum se confirmă prezența polipi măriți?
Semnele observate nu garantează automat mărirea polipilor. Pentru a stabili dacă aceștia sunt cu adevărat mai mari și cât de mult ocupă spațiul din spatele nasului, copilul trebuie să fie supus unei evaluări ORL.
În timpul unei consultații, medicul analizează semnele clinice, inspectează nasul și gâtul și, dacă este cazul, poate recurge la endoscopia nazală pentru a evalua în direct dimensiunea polipilor și impactul lor asupra fluxului aerian.
În situația în care părinții constată semne că micuțul prezintă o scădere a auzului, medicul poate recomanda efectuarea unei audiograme pentru a determina nivelul de auz al copilului, precum și a unei timpanograme, care analizează funcționarea urechii medii și poate detecta prezența lichidului în spatele timpanului. Aceste investigații sunt neinvazive și fără durere.
Copiii mici, o astfel de problemă trebuie identificată prompt, pentru că aurul joacă un rol esențial în formarea limbajului și în felul în care micuțul exprimă și învață.
„Este important să verificăm auzul, iar pentru asta, există teste specializate care pot arăta obiectiv dacă este vorba despre o problemă“
precizează dr. Lostun.
Polipii măreți nu determină imediat necesitatea unei intervenții chirurgicale.
Atunci când semnele nu sunt grave, polipii măriți nu implică neapărat intervenție chirurgicală. În funcție de circumstanțe, specialistul poate sugera:
Când intervențiile nu reușesc să elimine disconfortul, iar polipii continuă să perturbe respirația, somnul sau auzul copilului, medicul poate sugera îndepărtarea lor.
View this post on Instagram
Ce schimbări se manifestă după intervenția chirurgicală de îndepărtare a polipilor?
Polipii constituind factorul principal al obstrucției, eliminarea acestora poate deschide spațiul din spatele nasului, permițând copilului să revină la o respirație nazală mai ușoară. Astfel, respiratia pe gură și sforăitul pot scădea, iar calitatea somnului se poate îmbunătăți. Pentru cei care au suferit de pierderi auditive legate de acumularea de lichid în urechea medie, redresarea situației poate aduce o recuperare a auzului.
Când țesutul adenoid a avut o contribuție semnificativă la păstrarea simptomelor, infecțiile ale căilor respiratorii, perioadele de congestie nazală și secrețiile nasale pot fi mai rare.
„După scoaterea acestor polipi, în două-trei săptămâni sau chiar mai repede, se reia respirația normală, nazală, nu orală. Frecvența răcelilor scade, iar părinții ne spun uneori că, timp de doi-trei ani, copilul nu a mai avut propriu-zis o răceală care să necesite tratament“, explică medicul.
După această procedură, părinții se întreabă frecvent dacă polipii pot reapărea. Doctorul subliniază că țesutul adenoid îndepărtat nu se regenerează.
“Odată eliminați, polipii nu se mai refac. Dacă, după intervenție, se constată din nou țesut adenoid mărit, explicația este, de obicei, că au rămas mici resturi de țesut care nu au fost eliminate complet și care s-au mărit ulterior. Nu este vorba, așadar, despre faptul că polipii s-au format din nou, ci despre ț
Important este că scopul tratamentului nu este doar să „scoată polipii“, ci să rezolve problemele pe care aceștia le provoacă: să elibereze respirația nazală, să îmbunătățească somnul și, atunci când este cazul, să protejeze auzul și dezvoltarea normală a copilului.
Text sprijinit de Regina Maria
COMENTARII / 0