Spălarea alimentelor înainte de a fi puse la gătit reprezintă pentru mulți un gest reflex, considerat o măsură firească de curățenie și siguranță sanitară. Cu toate acestea, în timp ce folosirea apei este obligatorie pentru fructele și legumele proaspete, aplicarea aceluiași obicei în cazul cărnii crude, al peștelui și al ouălor generează un efect invers, relatează site-ul Blic, parte a grupului Ringier.
Organizațiile globale de securitate alimentară, inclusiv Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA), subliniază că scurgerea cărnii sub jetul de apă nu elimină bacteriile dăunătoare, ci provoacă o răspândire intensă a contaminării încrucișate în întreaga casă de gătit.
Microrganismele bacteriene sunt absorbite de picăturile de apă și se răspândesc pe suprafețe, pe ustensile și pe alte produse alimentare care urmează să fie consumate proaspete, crescând astfel riscul de apariție a unor toxiinfecții alimentare severe.
Citește șiSeara: băuturi care susțin o îmbătrânire frumoasă, recomandate de dietetician
Cel mai des întâlnit abuz în casele domestice apare atunci când se utilizează carnea de pasăre crudă.
Puiul și curcanul se găsesc adesea ca portători naturali ai bacteriilor patogene periculoase, inclusiv Salmonella și Campylobacter.
Când picătura de apa din robinet atinge suprafața cărnii, aceasta se reflectă sub formă de stropi microscopici
Picăturile, plinite de bacterii, se răspândesc imediat pe chiuvetă, pe baterie, pe blatul de lucru, pe vasele lăsate la scurs și chiar pe alimentele din vecinătate care nu necesită încălzire, cum ar fi frunzele de salată verde sau pâinea.
Apă obișnuită, provenită din robinet, chiar dacă se simte foarte caldă la atingere, nu atinge temperatura necesară pentru a ucide bacteriile.
Doar prin aplicarea unui tratament termic intens se elimină agenții patogeni: în cazul cărnii de pasăre, este crucial ca temperatura internă a preparatului să ajungă la cel puțin 74 °C, iar acest prag poate fi confirmat cu siguranță cu ajutorul unui termometru de bucătărie.
Același regulă este valabilă și pentru peștelui proaspăt. În cazul în care exemplarul a fost eviscerat și curățat, clătirea constantă nu aduce beneficii, ci doar polluează spațiul de lucru din bucătărie.
Mai mult de crucială pentru protecția consumatorului este conservarea peștelui la temperaturi scăzute, complet separată de alte alimente, urmată de o gătire completă prin coacere, fierbere sau prăjire.
O altă acțiune, aparent nepericuloasă, însă riscantă, constă în curățarea ouălor cu apă curgătoare înainte ca acestea să fie sparte sau depozitate.
Coaja oului prezintă o structură cu pori microscopici, iar la suprafață se află o barieră naturală de protecție.
Spălarea forțată îndepărtează această barieră și permite apei și bacteriilor aflate la suprafață să pătrundă direct prin pori în interiorul oului.
Contactul apă cu coaja favorizează transmiterea agenților patogeni pe mâinile persoanei care prepară, pe recipiente și pe tacâmuri.
Experții susțin ca ouăle să fie păstrate uscate în cutiile originale și să fie utilizate direct, fără alte prelucrări; singura măsură de igienă necesară este spălarea atentă a mâinilor cu apă caldă și săpun imediat după ce au fost sparte.
În cazul carne și ouă, apa provoacă mai multă dăunare decât beneficii, însă în secțiunea fructelor și legumelor situația este total diferită.
Acestea trebuie curățate intens printr-un flux constant de apă rece, însă exclusiv fără a adăuga detergenți, săpunuri sau substanțe chimice specializate, deoarece reziduurile lor pot rămâne încorporate în pulpă.
O eroare clasică intervine în cazul fructelor cu coajă groasă și necomestibilă, pe care majoritatea oamenilor le taie direct.
pepenele verde și pepenele galben, avocado și citricele, trebuie spălate temeinic înainte ca acestea să fie tăiate pe tocător.
Explicația se bazează pe acțiunea fizică a lamei cuțitului: la fiecare trecere prin coaja murdară sau contaminată cu praf și bacterii, cuțitul împinge impuritățile de pe exterior în adâncimea miezului suculent și comestibil, pe care îl vom consuma.
Evitarea contaminării încrucișate se realizează prin respectarea unor trasee stricte în zona de gătit.
Primul pas presupune utilizarea unor tocătoare separate: un blat dedicat exclusiv la prelucrarea cărnii și a peștelui crud, iar altul rezervat legumelor, pâinii și alimentelor deja pregătite.
Cuterele fabricate din plastic sau lemn trebuie curățate la temperaturi ridicate și sterilizate imediat după fiecare tăiere de carne.
Organizarea eficientă a frigiderului este la fel de crucială. Întotdeauna, carnea proaspătă și alimentele pereche trebuie depozitate în recipiente sigilate pe nivelul inferior al raftului, evitând astfel riscul ca lichidul de la carne să se scurgă și să afecteze lactatele sau preparatele gătite situate sub ele.
Spălarea mâinilor, a suprafeței de lucru și a ustensilelor cu apă caldă și detergent după fiecare manipulare a cărnii crude, împreună cu asigurarea unui timp adecvat de fierbere sau coacere, constituie singura garanție reală că preparatul făcut în casă este complet sigur pentru întreaga familie.
COMENTARII / 0