Descoperire: tip de celule explică prostata mărită și cauzele

Această descoperire poate facilita clarificarea mecanismelor hiperplaziei benigne de prostată, o boală comună printre bărbaților de peste 50 de ani, și poate deschide noui direcții...

Această descoperire poate facilita clarificarea mecanismelor hiperplaziei benigne de prostată, o boală comună printre bărbaților de peste 50 de ani, și poate deschide noui direcții pentru elaborarea unor terapii.

Ce au găsit cercetătorii de la Johns Hopkins?

O grupă de cercetători provenind din Universitatea Johns Hopkins a descoperit o subpopulație de celule diferite în prostatele umane, care se regăsesc în cantități mai mari în zona de tranziție a glandei și în țesuturile afectate de HBP.

Citește șiStocuri „pe hârtie”: Medicamentul Lyrica și bolnavii de cancer. Liliana Ruse: M-am oferit să îi dau bani ministrului, să îmi ia o cutie

HBP este o afecțiune benignă, caracterizată prin proliferarea celulelor din prostată. Deși apare frecvent pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, mecanismele care determină dezvoltarea predominantă în anumite regiuni ale glandei nu sunt complet înțelese, Science Alert a raportat.

„Deși hiperplazia benignă de prostată afectează milioane de bărbați din întreaga lume, oamenii de știință nu înțeleg încă pe deplin de ce se dezvoltă în principal într-o regiune a prostatei cunoscută drept zona de tranziție, în timp ce alte regiuni ale glandei rămân relativ neafectate”, a explicat Vasan Yegnasubramanian, autor principal al studiului.

Concluziile studiului au fost difuzate în publicația științifică The Journal of Pathology.

Semnificația celulelor WIF1+

Echipa de cercetare a aplicat o metodă de secvențiere ARN la nivel unic celulă pentru a studia țesuturi prostatice ne-cancerice obținute de la 10 pacienți cu cancer de prostată. În total, s-au analizat aproape 130.000 de celule, din cele trei regiuni dominante ale glandei.

Examinarea a dezvăluit existența unui subtip de celule bazale, numit WIF1+, care apare în cantitate mai mare în zona de tranziție a prostatei comparativ cu alte regiuni.

Aceste celule manifestă un profil genetic și molecular unic, diferențiindu‑se de celulele din aceeași linie. Unele dintre genele asociate reacționează la androgeni, inclusiv testosteronul, hormoni esențiali pentru dezvoltarea și funcționarea prostatei.

Conform studiilor, aceste trăsături indică faptul că celulele WIF1+ ar putea influența transformarea țesuturilor epiteliale și stromale, procese care ar susține creșterea prostatei.

Autorul principal al cercetării, Rulin Wang, a subliniat că aceste celule manifestă trăsături moleculare legate de remodelarea țesuturilor și pot interacționa cu celulele înconjurătoare. Această capacitate ar putea facilita formarea unui microambient biologic distinct în regiunea de tranziție, sporind astfel predispoziția la apariția hiperplaziei benigne.

Echipa de cercetare a examinat baze de date publice, descoperind dovezi adiționale care confirmă constatările inițiale: materialele tisulare obținute din prostate mărite conțineau un număr mai ridicat de celule bazale WIF1+, precum și alterări ale profilului genetic.

Prostata agrandită și conexiunea cu riscul de cancer

Zona de tranziție reprezintă sectorul prostatei ce înconjoară uretra, canalul prin care urina iese din vezică. Când această regiune a prostatei agrandă, uretra poate fi comprimată, ceea ce face urinarea dificilă și poate determina un jet urinar slab sau întrerupt.

Hiperplazia benignă de prostată nu reprezintă cancer și nu trebuie confundată cu această boală. Deși ambele condiții pot fi prezente la bărbații în vârstă, ele se disting prin mecanisme și caracteristici diferite.

Cercetătorii iau în considerare și posibilitatea ca celulele WIF1+ să joace un rol în clarificarea unui alt fenomen: tumorul de prostată apare mai rar în zona de tranziție decât în alte regiuni ale glandei. Se presupune că anumite trăsături ale acestor celule ar putea modifica inflamația și ar putea influența o cale de semnalizare celulară numită WNT, implicată în creșterea și dezvoltarea țesuturilor.

Această interpretare, în prezent, se reduce la o ipoteză ce solicită investigații suplimentare.

Găsirea ar putea conduce la noi terapii.

Chiar dacă datele oferă sugestii privind mecanismele care ar putea conduce la creșterea prostatei, studiul nu confirmă că celulele WIF1+ reprezintă cauza imediată a hiperplaziei benigne.

În cercetările viitoare, va fi necesar să se clarifice funcția specifică a aceste celule și să se verifice dacă acestea participă cu adevărat la evoluția bolii.

În cazul în care se confirmă această legătură, celulele WIF1+ ar putea fi alese ca țintă în terapii viitoare, menite să modifice mecanismele celulare implicate în proliferarea prostatei.

Publicat în The Journal of Pathology, studiul indică că rezultatele pot deschide o nouă direcție de investigare pentru una dintre cele mai comune afecțiuni urologice legate de înaintarea în vârstă la bărbați.

COMENTARII / 0