Detoxifiere rău ficatului: obiceiuri periculoase și protecție reală

Ficatul poate acumula grăsime de-a lungul anilor fără a genera simptome, iar alcoolul nu este singura cauză. Consumul excesiv de zahăr, acumularea de grăsime în zona abdominală și tulburările metabolice pot determina apariția steatozei hepatice asociate disfuncției metabolice, cunoscută sub denumirea de MASLD. Această afecțiune afectează o treime din populația adultă globală, conform unei anal

În primele faze, modificările la nivelul ficatului pot fi diminuate prin pierdere în greutate, exerciții fizice și ajustarea dietei. În cazul în care boala progresează, pot apărea inflamația, fibroza, ciroza și cancerul hepatic.

Substanțele precum alcoolul, băuturile cu zahăr adăugat și produsele comercializate pentru detoxifierea hepatică aparțin factorilor care pot deteriora ficatul. În contrast, activitatea fizică și dieta mediteraneană pot diminua depunerea de grăsime hepatică, iar consumul de cafea s-a legat de un risc mai scăzut de ciroză.

Citește șiPanglică umană împotriva cancerului de sân, la Cluj-Napoca | Aproape 300 de oameni sunt așteptați în Piața Unirii

1. Ficatul suferă la consumul excesiv de alcool, chiar și în cazul unei singure ocazii.

Conzumarea constantă a alcoolului, disfuncția metabolică sau combinația ambelor, determină acumularea de grăsime hepatică, urmată de inflamație, cicatrizare și, în final, ciroză, a precizat Zoubair Younossi, președintele Global Center for Liver Outcomes & Policy Research din cadrul Georgetown University School of Medicine, SUA. În rândul persoanelor cu tulburări metabolice – cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, hipertensiune arterială sau exces de grăsime abdominală – chiar și un consum moderat de alcool poate agrava daunele preexistente.

60 de grame de alcool pur la o singură ocazie reprezintă pragul stabilit de statisticile europene, echivalentul a aproximativ șase băuturi standard, fiecare conținând 10 grame de alcool. Această cantitate se aproximează de patru halbe de bere de 500 ml cu 4% alcool, de patru pahare de vin de 175 ml sau de patru porții duble de băuturi spirtoase cu 40% alcool.

Pacienții cu boală hepatică avansată trebuie să renunțe complet la alcool. În cazurile de afectare hepatică ușoară sau când nu există nicio afecțiune hepatică, se poate tolera până la o băutură pe zi, însă abstinenta rămâne alegerea cu

România se află printre țările OECD cu cel mai ridicat nivel de consum de alcool. Conform raportului OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025, în anul 2023, fiecare persoană cu vârsta de cel puțin 15 ani a consumat în medie 12,3 litri de alcool pur, în comparație cu media OECD de 8,5 litri. Această cifră a crescut cu aproape 30% față de 2013 și a depășit cu doi litri nivelul observat în 2020.

2. Zahărul reprezintă materia primă pe care ficatul o transformă în grăsime.

Organul hepatic convertește o porțiune din zahărul ingerat în lipide. Dacă cantitatea rămâne mare pentru o perioadă lungă, celulele hepatice se suprasolicită, a precizat dr. Mary Rinella. Consumul excesiv de zahăr stimulează, de asemenea, rezistența la insulină, iar aceasta conduce la depunerea de grăsime în ficat.

Dintre sursele de zahăr, băuturile îndulcite sunt cel mai bine studiate. Steatoza hepatică asociată disfuncției metabolice apare mai frecvent la persoanele care le consumă regulat, a precizat Shira Zelber-Sagi, nutriționist și epidemiolog la Universitatea din Haifa, Israel, coautoare a ghidului european pentru MASLD.

Zaharurile adăugate, inclusiv siropul de porumb bogat în fructoză, se găsesc frecvent în băuturile carbogazoase și în alimentele ultraprocesate. American Heart Association recomandă limitarea zaharurilor adăugate la aproximativ 25 de grame pe zi pentru femei și 36 de grame pentru bărbați. O doză de 330 ml poate conține în medie 35 de grame de zahăr, iar în funcție de produs, această cantitate poate atinge sau depăși aceste limite.

3. Curele de detoxifiere, lipsă de dovezi și uneori periculoase.

Sucurile, ceaiurile și suplimentele vândute pentru așa-zisa detoxifiere a ficatului nu elimină grăsimea acumulată în celulele hepatice și nu tratează inflamația sau fibroza. Ficatul descompune alcoolul, medicamentele și alte substanțe, iar produșii rezultați sunt eliminați prin bilă și urină. Nu există însă o categorie nespecifică de „toxine” acumulate în ficat care să poată fi „spălate” printr-o cură de câteva zile.

„Ficatul este deja sistemul de detoxifiere al organismului. Nu are nevoie de o cură de curățare”, a explicat Dawn Anderson, nutriționist în cadrul Virginia Commonwealth University, din SUA. Astfel de produse pot înlocui temporar alimentele obișnuite cu sucuri, ceaiuri sau amestecuri de plante, dar nu înseamnă că repară țesutul hepatic.

Faptul că un produs este obținut din plante nu îl face automat sigur pentru ficat. Ghidul Asociației Americane pentru Studiul Bolilor Hepatice include suplimentele pe bază de plante printre cauzele posibile ale leziunilor hepatice. Ingredientele implicate cuprind extractul concentrat de ceai verde, turmericul sau curcumina, garcinia, ashwagandha și amestecurile pentru slăbit ori creșterea masei musculare. Riscul se referă mai ales la extractele concentrate și la formulele cu mai multe ingrediente, nu la cantitățile obișnuite folosite în alimentație. Consumul de ceai verde ca băutură, de exemplu, nu a fost asociat cu leziuni hepatice în aceeași măsură ca extractele din capsule. În cazul curcuminei, formele concepute pentru o absorbție mai mare, inclusiv cele combinate cu piperină, au fost implicate în cazuri de hepatită acută. Situațiile de acest tip sunt rare, însă.

Prezența mai multor extracte face ca verificarea compoziției amestecurilor să devină uneori dificilă, iar identificarea substanței responsabile în cazul apariției unor probleme se complica. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară avertizează că produsele pe bază de plante pot conține concentrații nesigure de substanțe active sau pot fi contaminate chimic sau microbiologic.

4. Reducerea masei corporale și activitatea fizică pot diminua leziunile hepatice.

Gradul de îmbunătățire hepatică pentru persoanele care prezintă MASLD și supraponderalitate variază în funcție de procentul de greutate pierdută. O scădere a masei corporale de cel puțin 5% atenuează steatoza, o pierdere între 7-10% poate reduce inflamația, iar depășirea pragului de 10% poate conduce la regresia fibrozei, conform ghidului european EASL–EASD–EASO.

Mișcarea constantă contribuie la diminuarea depozitelor lipidice din ficat, chiar dacă masa corporală rămâne aproape invariabilă. Conform ghidului, este necesar să se realizeze cel puțin 150 de minute de activitate moderată sau 75 de minute de exerciții intense pe săptămână, incluzând antrenamente aerobe și de forță.

În timpul încetinirii greutății, corpul poate pierde adesea masă musculară, în special dacă reducerea este bruscă sau se recurg la tratamente anti-obezitate. Exercițiile de rezistență contrabalansează această scădere. Se pot aplica haltere, benzi de rezistență sau antrenamente cu greutatea corporală, adaptându‑se la starea fizică și la eventualele afecțiuni.

Kayshild este un fármaco ce include semaglutidă și a obținut, în luna martie a anului 2026, de la Agenția Europeană pentru Medicamente, o autorizare condiționată de comercializare. Acest tratament se recomandă pentru adulți diagnosticați cu MASH – tipul inflamator al hepatitei steatozice legat de disfuncție metabolică – care prezintă fibroză în fazele F2-F3, însă nu au evoluat la ciroză.

Medicamentul este administrat în paralel cu schimbări alimentare și activitate fizică. În fără fibroză avansată, medicii urmăresc scăderea greutății și menținerea controlului asupra diabetului, tensiunii arteriale și colesterolului.

Cu toate acestea, o restricție calorică severă și o pierderea rapidă de greutate, în special când se combină cu un aport insuficient de proteine și nutrienți, pot agrava, în anumite cazuri, afectarea hepatică, subliniază Sarei Oltean, dietetician nutriționist la MedLife.

5. Dieta mediteraneeană poate reduce cantitatea de grăsime din ficat, iar cafeaua ar putea exercita un efect protector.

Ghidul european EASL-EASD-EASO pentru MASLD sugerează un plan alimentar bazat pe legume, leguminoase, cereale integrale, nuci, semințe, pește și ulei de măsline. Se recomandă consumul de fructe întregi în loc de sucuri, iar băuturile îndulcite, mezelurile, carnea roșie și produsele ultraprocesate trebuie reduse la o frecvență mai mică.

Un studiu randomizat, publicat în revista Hepatology, a evaluat efectele dietei mediteraneene comparativ cu un regim alimentar cu conținut scăzut de grăsimi. În urma unei perioade de 12 săptămâni, cantitatea de grăsime acumulată în ficat a scăzut în medie cu 32,4% în grupul care a urmat dieta mediteraneeană și cu 25% în grupul care a adoptat dieta săracă în grăsimi. Diferența observată între cele două regimuri nu a prezentat o semnificație statistică.

294 de participanți au fost monitorizați pe o perioadă de 18 luni în cadrul unei alte analize publicată în revista Gut. Cei care au adoptat versiunea verde a dietei mediteraneene, caracterizată prin consum redus de carne roșie și procesată și un aport crescut de polifenoli – în special legume cu frunze verzi – au înregistrat o scădere de 38,9% a grăsimii hepatice. În contrast, grupul care a urmat dieta mediteraneeană obișnuită a observat o reducere de 19,6%. În toate cele trei grupuri, activitatea fizică a fost inclusă în protocolul de studiu.

Aceste principii pot fi puse în aplicare și cu alimentele de zi cu zi: legume, fasole, linte, năut și pește, în timp ce se consumă mai rar carne grasă și mezeluri, iar cantitatea de alimente prăjite este mai puțină. Nu este nevoie să se copieze complet bucătăria grecească sau italiană.

„La prânz, putem avea o sursă de proteină slabă, de exemplu piept de pui, alături de o salată de legume proaspete și o sursă de carbohidrați complecși, cum este orezul integral. Iar la cină, putem pune în farfurie pește, bogat în acizi grași omega 3, eventual cu niște cartofi la cuptor și o salată de verdețuri“, exemplifică Sara Oltean.

În privința cafelei, informațiile provin în principal din cercetări observaționale. Un studiu realizat pe 494.585 de participanți din UK Biobank, urmăriți timp de aproape 11 ani, a înregistrat cu 21% mai puține cazuri de boală hepatică cronică și cu 49% mai puține decese din cauze hepatice în rândul consumatorilor de cafea. Rezultatele au fost similare pentru cafeaua măcinată, instant și decofeinizată, iar valorile cele mai scăzute au fost înregistrate la aproximativ trei-patru cești pe zi.

Studiul nu poate demonstra că protecția s-a datorat cafelei, deoarece consumatorii și cei care nu beau cafea pot avea și alte obiceiuri diferite. Trei sau patru cești pe zi nu reprezintă o recomandare pentru toată lumea, iar cafeaua nu este un tratament pentru steatoza hepatică.

6. Examinarea hepatitelor și identificarea fibrozei

Hepatitele B și C pot rămâne neluate ani întregi, iar în acest interval ficatul suferă în continuare. În Uniunea Europeană, se recomandă efectuarea testărilor în special persoanelor cu risc crescut de infecție. Printre acestea se numără utilizatorii de droguri injectabile, deținuții, cei care au primit transfuzii înainte ca testarea sistematică a sângelui donat să devină standard, bărbații care au relații sexuale cu alți bărbați și migranții proveniți din zone în care hepatitele sunt mai răspândite. ECDC sugerează ca statele europene să includă aceste categorii în planurile naționale de testare pentru hepatitele B și C.

Regulile de imunizare împotriva hepatitei B nu coincid în toate țările europene. Majoritatea statelor din UE și Spațiul Economic European integrează vaccinul în programul de administrare pentru copii, iar pentru adulții nevaccinați recomandarea poate depinde de nivelul de risc de expunere și de planul național. Un raport ECDC, emis în 2025, indică faptul că toate națiunile susțin vaccinarea, însă variază vârstele, protocoalele de recuperare și grupurile de adulți vizate. Nu există vaccin pentru hepatita C.

În cazul steatozei hepatice legată de disfuncții metabolice, nivelurile normale ale enzimelor hepatice nu elimină posibilitatea fibrozei. Ghidul european EASL-EASD-EASO privind MASLD sugerează examinarea pacienților cu diabet de tip 2, obezitate abdominală asociată cu alți factori metabolici sau cu niveluri persistente ridicate ale enzimelor hepatice.