Eroarea fatală a persoanelor cu dureri de genunchi: cum să eviți

În lume, milioane Howard Luks, chirurg ortoped american cu o experiență profesională de aproape 30 de ani, se luptă deschis cu aceste concepții greșite. La...

În lume, milioane

Howard Luks, chirurg ortoped american cu o experiență profesională de aproape 30 de ani, se luptă deschis cu aceste concepții greșite.

La vârsta de 63 de ani, medicul își fundamentează practica clinică, prezența educațională din mediul online și stilul de viață pe o premisă fermă: articulațiile umane sunt proiectate să rămână puternice, rezistente și funcționale până la adânci bătrâneți, dacă beneficiază de îngrijire de bază și de stimulul corect.

Citește șiFarmaciștii îi dau dreptate jurnalistei Liliana Ruse în disputa cu ministrul Alexandru Rogobete: Medicamentul oncologic Lyrica se găsește în cantități limitate în doar opt județe / În București nu există

În rutina zilnică, doctorul Luks a observat cât de periculoasă poate fi denumirea „artroză severă”.

Pacienții îl caută speriați de rezultatele unei radiografii sau ale unui RMN, crezând că genunchiul lor s-a distrus complet și că singura cale este imobilizarea. În realitate, mulți dintre aceștia nu au simțit dureri intense înainte de a citi interpretarea imaginii, dar frica îi face să renunțe la activitățile zilnice.

Răspunsul specialistului la întrebările acestora este fără echivoc: o persoană nu poate fi redusă la fotografia obținută prin scanare.

Menisc rupturii nu implică automat apariția osteoaartrită, iar artroza nu determină neapărat contactul direct între oase.

Chiar și în cazurile avansate, restricția severă a activităților fizice nu reprezintă o regulă generală; există persoane cu modificări articulare pronunțate care continuă să alerge sau să se angajeze în sporturi recreative fără a suferi dureri debilitante.

O greșeală majoră pe care o comite persoanele afectate este să presupună că mersul pe jos sau alergarea deteriorează cartilajul. De fapt, legătura dintre efort și articulație nu se reduce la o simplă frecare mecanică.

Cartilajul articular nu are propria rețea de vase sanguine prin care să primească oxigen și nutrienți. Alimentația sa se realizează exclusiv prin lichidul sinovial, o substanță vâscoasă ce lubrifiază interiorul articulației.

Când facem un pas, genunchiul se flexează și susține greutatea corpului, comportându‑se ca un burete: prin comprimare și relaxare, lichidul sinovial pătrunde în adâncimea cartilajului, transportând substanțele nutritive necesare.

Mai mult, această sarcină mecanică inițiază semnale celulare directe ce activează producția de colagen nou și procesele naturale de autoreparare. Din această perspectivă, odihna prelungită nu protejează genunchiul, ci îl privește de nutrienți.

Marea majoritate a formelor de osteoartrită nu derivă dintr-o simplă uzură fizică a cartilajului.

Chiar dacă accidentele grave, precum LIA (ruptura ligamentului încrucișat anterior), pot modifica biomecanica piciorului și pot accelera deteriorarea articulațiilor, studiile medicale recente sugerează că artroza este, în esență, o tulburare metabolică.

Cel mai evident indiciu se bazează pe o simplă observație clinică: persoanele cu obezitate tind să dezvolte în mod frecvent artroză la articulațiile mici ale mâinilor, chiar dacă degetele nu suportă greutatea corpului. Cauza principală este inflamația cronică sistemică.

Dezechilibrele metabolice, inclusiv rezistența la insulină și diabetul zaharat, umplu circulația sanguină cu substanțe proinflamatorii. Aceste molecule se deplasează în lichidul articular și alterează activitatea celulelor sinoviale.

Într-o articulație în stare bună, celulele produc factori de regenerare; însă, în prezența inflamației metabolice, acestea încep să elibereze substanțe toxice care împiedică refacerea țesuturilor. Astfel, deteriorarea genunchiului are loc în cadrul metabolismului general al corpului, și nu în articulație.

Howard Luks recomandă o abordare graduală, dar consecventă pentru a combate durerea și rigiditatea. Primul pas de tratament nu implică medicamente scumpe, ci doar zece minute de mers pe jos în fiecare zi.

Scopul poate părea simplu, dar este realizabil chiar în zilele cele mai aglomerate sau stresante. Pe măsură ce trece timpul, această activitate de mers ar trebui să crească treptat până la 30 sau 60 de minute pe zi.

Activitatea de a merge acționează ca un remediu natural: îmbunătățește indicatorii metabolici, reduce inflamația în corp și scade nivelul de durere.

Exercițiile de ridicare a greutăților joacă un rol crucial în consolidarea mușchilor din zona coapsei și a gambei, facilitând absorbția șocurilor și diminuând tensiunea aplicată direct pe os.

Doctorul menționează că senzația de disconfort în primele etape ale antrenamentului nu este echivalentă cu o deteriorare a țesutului.

Înaintarea în vârstă nu elimină abilitatea corpului de a se adapta la efort, iar procesul de recuperare articulară la vârstele de 50 sau 60 necesită răbdare, iar rezultatele devin evidente în luni, nu în doar câteva săptămâni.

În afara dimensiunilor strict biologice, Howard Luks avertizează cu privire la un fenomen psihologic delicat, dar periculos, pe care îl denumește

„îngustarea vieții”

.

Începutul comportamentului este evitarea treptelor din cauza unei dureri temporare, urmat de refuzul de a vizita rudele din etaj, abandonarea activităților în oraș din cauza parcării prea îndepărtate, și oprirea jocului pe covor cu nepoții din frica că nu vor mai reuși să se ridice.

Prin intermediul acestui autoizolare funcțională, spațiul de locuit se contractă substanțial, iar mușchii neutilizați devin și mai slabi, intensificând bucla nesănătoasă a durerii.

Chirurgul își dă dovadă că obstacolele pot fi înlăturate, prezentând propriul său exemplu. La 63 de ani, cu rupturi de menisc la ambii genunchi, diagnosticate de peste un deceniu, Luks acumulează săptămânal sute de minute de activitate aerobică.

Se deplasează pe câțiva kilometri de mai multe ori pe săptămână, efectuează antrenamente pe bicicletă staționară, urcă pe stânci și integrează constant exerciții de forță, rotație, echilibru și sărituri pe cutii.

Într-un apel adresat persoanelor cu dureri articulare, el subliniază că forța și mobilitatea constituie singura modalitate reală de a menține viața activă și independentă, indiferent de vârsta înscrisă în buletin.

COMENTARII / 0