Există viață după moarte? Cercetătorii au descoperit un tipar misterios în aproape 1.700 de cazuri

Oamenii de știință au identificat o conexiune surprinzătoare între condițiile în care o persoană a decedat și momentul în care un copil, care susține că...

Oamenii de știință au identificat o conexiune surprinzătoare între condițiile în care o persoană a decedat și momentul în care un copil, care susține că își amintește viața acelei persoane, s-a născut. Studiul a relevat că, în situații de deces brusc – accident, violență sau urgență medicală – intervalul de timp până la nașterea copilului era mai scurt decât în cazurile în care moartea era prevăzută.

Specialiștii din domeniul psihologiei și al neuroștiințelor cognitive de la Universitatea din Virginia au realizat studiul, iar rezultatele, difuzate de ScienceAlert, au fost publicate în revista științifică Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice.

Infanți cu sub cinci ani care nară evenimente din vieți anterioare

Citește șiStocuri „pe hârtie”: Medicamentul Lyrica și bolnavii de cancer. Liliana Ruse: M-am oferit să îi dau bani ministrului, să îmi ia o cutie

peste șase decenii, cercetătorii din Divizia de Studii Perceptuale a Universității din Virginia analizează fenomene neobișnuite, în care copii cu vârste, de obicei, între 2 și 5 ani, povestesc întâmplări pe care nu le-au trăit în existența lor actuală.

Aluni dintre ei furnizează nume, ilustrează locuri, discută despre membrii unor familii necunoscute sau povestesc circumstanțele în care o altă persoană și-a pierdut viața.

cercetătorii au reușit să recunoască victimele decedate, iar biografiile acestora se potriveau cu informațiile oferite de copii.

În scopul confirmării narațiunilor infantile, experții au interacționat cu părinții, membrii familiei, prietenii și vecinii, încercând să determine dacă datele ar putea fi de origine comună.

În decursul anilor, universitatea a acumulat mii de cazuri similare, devenind una dintre cele mai extinse colecții consacrate acestui fenomen.

Numerele contestă explicațiile

În cadrul noului studiu, cercetătorii au examinat 1.678 de cazuri în care a fost identificată o persoană decedată a cărei viață se potrivise cu povestirile unui copil.

Din peste 1.300 dintre aceste cazuri, se găseau date suficiente pentru a stabili durata dintre moarte și nașterea copilului.

Analiza a evidențiat o diferență surprinzătoare. În cazul în care individul a suferit o moarte bruscă, fără ca decesul să poată fi prevăzut, intervalul median până la nașterea copilului care susținea că își amintă viața acestuia a fost de doar 12 luni.

În locul acela, atunci când moartea a fost prevăzută, media intervalului se ridică la 21 de luni. Aceasta indică faptul că, în 50% din cazuri, perioada dintre deces și nașterea copilului nu depășește 21 de luni, iar în restul 50%, nu este mai mică de aceeași durată.

Diferența dintre cele două intervale se ridică la aproximativ 43%. Astfel, în situațiile în care individul a decedat brusc, durata de la deces până la nașterea copilului, care susținea că își amintește viața, era semnificativ mai scurtă.

În esență, moartea unei persoane fiind mai surprinzătoare, intervalul până la apariția copilului care susținea că îi cunoaște viața era, în general, mai scurt.

credințele religioase nu reușesc să explice acest tipar.

Echipa de cercetare a încercat să determine dacă concluziile ar putea fi justificate prin credințele religioase, contextul cultural sau dacă familia copilului și familia persoanei decedate se cunoșteau în prealabil. În plus, s-a evaluat precizia datelor furnizate de copii și poziția socio-economică a familiilor.

Tiparul a continuat să fie observat chiar și după ce acești factori au fost luați în considerare.

Mai surprinzător, legătura dintre condițiile morții și perioada până la nașterea copilului s-a dovedit a fi și mai puternică în familile ale căror religii nu acceptă reîncarnarea.

Psihologul social Philip Cozzolino de la Universitatea din Virginia a precizat:

„Rezultatele nu susțin ideea că tiparul este determinat de credințele sociale”

Saeedeh Sadeghi, specialistă în neuroștiințe cognitive și principală autoră a cercetării, susține că examinarea unui set atât de vast de cazuri oferă o perspectivă nouă asupra acestui fenomen.

„Cazurile individuale pot lăsa loc unor interpretări diferite, dar tiparele observate în atât de multe cazuri sunt mult mai greu de explicat prin exagerare, fantezie sau invenție”

, cercetătoarea a afirmat.

În zona de intersecție dintre știință și credințe antice

Descoperirea evocă credințe prezente în numeroase culturi din întreaga lume, conform cărora indivizii care suferă decesul brusc sau violent ar putea să rămână conectați la viața terestră.

În anumite credințe hinduse, budiste și ale grupurilor indigene din America de Nord, decesul precoce este legat de dorințe neîmplinite, sarcini nefinalizate sau conexiuni emoționale intense. Aceste concepții indică, uneori, o reîntoarcere rapidă la viață pentru cei care nu au putut să-și încheie existența în mod natural.

Cercetătorii au observat o corelație între aceste obiceiuri și concluziile obținute în studiu, însă au subliniat că, în acest moment, nu există dovezi care să demonstreze o conexiune directă între ele.

Descoperirea, încă o întrebare adăugată misterului de după moarte

Chiar dacă concluziile generează curiozitate, cercetătorii subliniază că constatarea nu confirmă existența reîncarnării.

Cercetătorii au constatat că, în situații în care o persoană a murit brusc, copilul care susținea că își amintește viața acelei persoane se naște, în general, înainte de termenul în care moartea ar fi fost prevăzută. Totuși, această tendință nu se regăsește în toate cazurile. Există numeroase variații de la un incident la altul, iar modul în care a decedat individul explică doar o foarte mică parte dintre acestea.

În ciuda acestui fapt, cercetătorii consideră descoperirea importantă, deoarece nu au găsit o explicație clară pentru această legătură.

„Descoperirea remarcabilă nu este că împrejurările morții prezic puternic intervalul, ci că îl prezic într-o anumită măsură, deși nu există un mecanism convențional care să le lege”, explică autorii studiului.

„Sunt aceste date o dovadă a unui fenomen metafizic? Datele sunt observaționale și suntem atenți să nu adoptăm o poziție privind mecanismul”, au precizat cercetătorii, adăugând că tiparul identificat reprezintă un motiv pentru continuarea investigațiilor.

De peste 60 de ani de la debutul studiilor privind copiii care susțin că reamintesc existențe anterioare, cercetătorii continuă să caute soluții la două probleme: originea acestor narațiuni și modalitățile prin care se pot justifica coincidentele observate.

Știința nu a demonstrat că există viață după moarte, însă noul studiu adaugă încă o întrebare la un mister ce continuă să fascineze omenirea.

COMENTARII / 0