Activitățile zilnice aparent inofensive, precum ieșirea dintr-un vehicul cu gardă joasă sau efectuarea unei mișcări rapide pe terenul de tenis, pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane.
În contextul societății actuale, unde stilul de viață sedentar se combină frecvent cu activitățile sportive ocazionale, meniscul, această componentă esențială a articulației genunchiului care acționează ca un „absorbant de șocuri”, a devenit extrem de vulnerabilă.
Dr. Vlad Gican, medic specialist în ortopedie și traumatologie la Spitalul de Ortopedie MedLife, discută motivele pentru care nu ar trebui să se neglijeze problemele legate de articulațiile genunchilor și explică cum tehnicile chirurgicale avansate pot restabili mobilitatea pierdută.
O situație epidemică silențioasă se reflectă în datele privind leziunile meniscale.
12-14% dintre oameni experimentează o deteriorare a meniscului la un moment dat în viață.
Îmbătrânirea și leziunile meniscale degenerative sunt strâns legate, deoarece peste jumătate din persoanele peste 65 de ani prezintă astfel de leziuni.
Conform dr. Vlad Gican,
Leziunile de menisc sunt de 4 ori mai frecvente la bărbați față de femei
, iar ,,peste 60% din populația cu vârsta peste 65 de ani este considerată ca având leziuni meniscale degenerative”.
Statisticile globale din cercetările publicate confirmă că frecvența leziunilor degenerative se accentuează rapid după 50 de ani, de obicei în absența unui traumatism particular.
Ortorexia în evoluție: Meniscul „discoid” sub lupă
a devenit o afacere care demonstrează cum Teoria Evoluției își face loc în cabinetul de ortopedie, unde specialiștii studiază Cazul meniscului „discoid”.
În domeniul medical, se observă uneori o regresie aparentă a anatomiei umane. Dr. Vlad Gican relatează despre o anomalie relativ rară, care afectează în jur de 3% dintre persoanele cu origini caucaziene, și anume meniscul discoid. Este o situație interesantă, potrivit spuselor sale.
Nu există informații suplimentare aici.
- Nu sunt liste în textul original.
Nu există liste sau citate direct în textul original care să necesite reproducerea.
Meniscul prezintă, în condiții obișnuite, o formă asemănătoare literei «C», însă excepția confirmă regula, el putând căpăta, în anumite situații rare, o formă de disc complet închis, similară cu cea întâlnită la primate.
Este o dovadă vie a evoluției speciei umane
, remarcă medicul.
Menisc discoid a fost întâlnit de ortoped doar de trei ori până în prezent.
Un pacient în vârstă de 51 de ani a fost supus unei intervenții chirurgicale anul acesta, după ce a fost diagnosticat cu o leziune a menisc extern asociată cu un menisc discoid.
Prin artroscopie, medicul a remodelat meniscul discoid
, readucându-l la forma sa anatomică corectă, deoarece această formă rară crește considerabil riscul de leziuni prin ocuparea întregului spațiu articular.
Dr. Vlad Gican a oferit detalii despre procedura efectuată, afirmând că intervenția a fost una de succes.
„Artroscopic, leziunea a fost identificată în zona centrală a meniscului discoid, iar cu ajutorul instrumentarului specific s-a realizat remodelarea acestuia, pentru a-i reda forma anatomică corectă”
După intervenție, pacientul nu a înregistrat limitări în ceea ce privește încărcarea operată pe membrul respectiv, putând astfel să se sprijine pe acesta 30-45 de zile postoperatoriu, perioadă în care este supus unui plan de reabilitare fizică intensiv, incluzând atât fizioterapie, cât și kinetoterapie.
Un fenomen aparte caracterizează meniscul, meniscul, care se confruntă cu o limitare notabilă.
Cauza pentru care această parte a corpului nostru nu are capacitatea de a se autorepara rămâne un subiect de interes.
„Amortizorul” unic
este termenul utilizat pentru a descrie această caracteristică unică a meniscului.
Întrebarea de ce meniscul nu se repară singur continuă să fie un subiect de studiu și cercetare.
Țesutul fibrocartilaginos cunoscut sub numele de menisc posedă o structură unică, similară cu cea a pavilionului urechii. Funcția sa este esențială, deoarece meniscul acționează ca o pernă de protecție între femur și tibie, garantând stabilitatea și facilitând distribuția lichidului sinovial pentru lubrifierea articulației.
Vascularizația deficitară reprezintă o problemă majoră pentru menisc. Dr. Gican descrie o clasificare cromatică pentru acest component al articulației după cum urmează:
Dr. Gican explică împărțirea pe culori a acestui „amortizor”
Studiile anatomice au identificat doua regiuni distincte în structura genunchiului, clasificate în funcție de aportul de sânge și capacitatea de vindecare.
- Una dintre acestea este Zona Roșie, caracterizată printr-o vascularizație bogată, situată în imediata apropiere a capsulei articulare, unde procesul de vindecare poate fi ușurat fie în mod natural, fie prin intervenții terapeutice specifice, cum ar fi terapia cu PRP sau Sanakin.
- Cealaltă regiune, denumită Zona Albă, se remarcă prin lipsa de vase de sânge, ceea ce face ca regenerarea țesuturilor în această zonă să fie extrem de complicată.
- Zona Roșie: Bogată în sânge, situată lângă capsulă, unde vindecarea este facilitată natural sau prin terapii regenerative (PRP, Sanakin).
- Zona Albă: Privată de vase de sânge, unde regenerarea este extrem de dificilă.
În ce moment este indicat să fim preocupați?
Semnele de avertizare devin vizibile atunci când anumite simptome devin mai evidente.
Acestea pot fi observate prin modificări ale articulațiilor și pot indica probleme mai grave.
Genunchii noștri pot emite sunete ciudate, dar ce ne spune acest fenomen despre starea lor de sănătate? Potrivit unui medic specialist în ortopedie, o astfel de situație nu este întotdeauna un motiv de îngrijorare deosebită.
„Motiv de îngrijorare este atunci când trosnitura este însoțită de durere.”
În cazul în care genunchiul „trosnește” după o perioadă de inactivitate, de exemplu după ce ai stat mult timp pe scaun și apoi te ridici și urci scări, iar acest lucru se întâmplă fără să resimți durere, explicația poate fi pur și simplu legată de mișcarea lichidului sinovial din articulație.
Blocajul articular și problemele la genunchi sunt semne că trebuie să consulteți un ortoped. Atunci când genunchiul rămâne fix în flexie sau extensie, este un simptom care nu trebuie neglijat. De asemenea, inflamația care duce la umflarea articulației din cauza lichidului în exces este un motiv de îngrijorare. Mai mult, dificultățile la urcatul scărilor și durerea ascuțită, în special la coborâre, sunt indicații clare că trebuie să solicitați ajutorul unui specialist.
Există numeroase cazuri în care durerea de genunchi nu este un simptom care să indice în mod necesar o leziune de menisc, potrivit spuselor Dr. Gican.
Pentru stabilirea diagnosticului, examenul RMN reprezintă o investigație esențială. Acesta oferă informații detaliate despre starea genunchilor.
RMN reprezintă metoda de diagnosticare de referință, considerată a fi extrem de precisă, cu o acuratețe care depășește 95%.
În prezent, Dr. Gican atrage atenția că nu toate ruperile necesită intervenție chirurgicală, ci doar cele de gradul III sunt susceptibile de tratament chirurgical.
Nu orice ruptură necesită bisturiul: doar leziunile de gradul III au indicație chirurgicală
, după cum afirmă Dr. Gican.
Rezultatele unei investigații detaliate, prezentate pe ResearchGate, au arătat că tehnica de rezonanță magnetică oferă o acuratețe cuprinsă între 86% și 96% în detectarea leziunilor meniscale, ceea ce o face extrem de utilă în scopul prevenirii intervențiilor chirurgicale nejustificate, în special în cazul leziunilor de grad I sau II.
În plus, studiul respectiv nu se limitează la detectarea leziunii, ci oferă și o clasificare detaliată a acesteia, și anume: leziuni meniscale de grad I (afectare minimă), grad II (cazurile A și B) și grad III, care reprezintă nivelul maxim de afectare.
O procedură chirurgicală minim invazivă pentru examinarea și tratamentul problemelor din articulația genunchiului se realizează prin artroscopia de genunchi.
Intervenția chirurgicală este sugerată de medicul ortoped în cazul leziunilor de grad III, însă există o excepție pentru pacienții în vârstă care suferă de artroză articulară avansată, cunoscută și sub numele de gonartroză. În astfel de situații, beneficiile oferite de tratamentul chirurgical artroscopic sunt minime și au drept scop principal amânarea necesității de a supune pacientul unei artroplastii totale de genunchi, adică protezarea.
24 de ore este perioada maximă de spitalizare necesară pentru o procedură de artroscopie, o intervenție chirurgicală moderna caracterizată prin minimală invazivitate.
Lunar, Dr. Gican are loc între 10 și 15 proceduri de acest fel.
,,Riscurile sunt cele comune unei operatii laparoscopice. Riscul unei intervenții chirurgicale artroscopice la nivelul genunchiului este minim dacă protocoalele medicale sunt respectate”
Protocoalele medicale fiind respectate reduc la minimum riscul unei astfel de intervenții.
O abordare promptă poate fi decisivă pentru protecția articulației.
Intervenția rapidă este esențială în acest context.
Recuperarea rapidă este esențială după intervenții chirurgicale, potrivit recomandărilor medicale actuale.
Începerea promptă a recuperării aduce beneficii considerabile, așa cum reiese din cercetările internaționale.
Abordările ERAS (Enhanced Recovery After Surgery) evidențiază importanța mobilizării precoce pentru diminuarea riscului de complicații după intervenție și facilitarea unei reveniri mai rapide la starea normală de funcționare a aparatului locomotor.
Protocolul de recuperare postoperator este demarat la 1-2 zile după intervenție și include fizioterapie și kinetoterapie.
Scopul fizioterapiei este de a diminua inflamația postoperatorie, de a gestiona durerea și de a consolida musculatura.
Kinetoterapia, adică gimnastica medicală, care constituie fundamentul protocolului de recuperare, are drept obiective restabilirea mobilității, consolidarea musculară și reintrarea în activitățile zilnice.
Timpul mediu de recuperare este considerat a fi de aproximativ 3-6 luni de la intervenție, cu o frecvență a procedurilor de 3-4 ori pe săptămână
, a accentuat specialistul în ortopedie.
Însănătoșirea completă este evaluată în momentul în care pacientul reușește să-și reînceapă activitățile zilnice obișnuite de dinainte de accidentare, fără să mai resimtă niciun disconfort.
Dr. Vlad Gican afirmă că în cazul în care recomandările sunt urmate, consecințele unei leziuni de menisc se reduc la o simplă amintire.
COMENTARII / 0