Greșeală medicală = malpraxis: drepturile pacienților și despăgubiri

O eroare comisă în timpul îngrijirilor medicale poate afecta sănătatea pacientului și poate impune tratamente suplimentare, cu cheltuieli și suferințe pentru persoana afectată. Atunci când...

O eroare comisă în timpul îngrijirilor medicale poate afecta sănătatea pacientului și poate impune tratamente suplimentare, cu cheltuieli și suferințe pentru persoana afectată. Atunci când sunt îndeplinite condițiile legale pentru stabilirea unui caz de malpraxis, aceasta poate solicita despăgubiri. Avocatul Dr. Radu Pavel a explicat pentru Digi24.ro cum poate fi angajată răspunderea civilă și ce prejudicii pot fi compensate.

Documentele referitoare la tratamentele acordate reprezintă elemente cruciale pentru examinarea situației și pentru confirmarea conexiunii dintre fapta reclamată și daunele suferite.

În context juridic, ce înseamnă malpraxisul medical?

Citește șiStocuri „pe hârtie”: Medicamentul Lyrica și bolnavii de cancer. Liliana Ruse: M-am oferit să îi dau bani ministrului, să îmi ia o cutie

„Potrivit art. 653 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, malpraxisul reprezintă o eroare profesională comisă în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, care provoacă un prejudiciu pacientului. Aceasta poate atrage, în condițiile legii, răspunderea civilă atât a personalului implicat, cât și a furnizorilor de produse și servicii din domeniul sanitar și farmaceutic.”, a explicat avocatul Dr. Radu Pavel

În ce situații se poate atribui personalului medical răspundere pentru prejudiciile cauzate pacienților?

Fiecare greșeală profesională care apare în cadrul activităților de prevenție, diagnostic sau tratament, chiar și cea cauzată de neglijență, imprudență sau de insuficiența cunoștințelor medicale, poate conduce la responsabilitatea pentru malpraxis.

aceeași răspundere poate apărea și în situații în care prejudiciul este generat prin încălcarea obligației de confidențialitate, a regulilor legate de consimțământul informat sau a obligației de a oferi asistență medicală.

Consimțământul informat trebuie să fie obținut înainte de orice intervenție medicală.

În România, pacientul trebuie să acorde consimțământul informat înainte ca intervențiile medicale, investigațiile și tratamentele cu potențial de risc să fie efectuate. Acesta trebuie să primească detalii privind natura procedurii, beneficiile, riscurile și alternativele disponibile, pentru a putea decide în cunoștință de cauză.

În cazul minorilor, acordul este exprimat, de regulă, de părinți sau de reprezentantul legal, cu respectarea excepțiilor prevăzute de lege. În situațiile de urgență medicală, consimțământul prealabil al reprezentantului legal nu este necesar, potrivit art. 15 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.

În ce circumstanțe personalul medical nu este responsabil pentru prejudiciile cauzate

Conform Legii, există cazuri în care personalul medical nu este responsabil pentru daunele cauzate în desfășurarea activității profesionale. Aceste situații includ daunele generate de condițiile de muncă, de lipsa adecvată a echipamentelor de diagnostic și tratament, de infecțiile nosocomiale, de efectele adverse, de complicații și de riscurile comun acceptate ale tehnicilor de investigație și tratament.

Sunt incluse și daunele cauzate de viciile ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor și dispozitivelor medicale, tehnologiilor și aparatelor asistive, precum și ale substanțelor medicale și sanitare utilizate.

De asemenea, personalul poate fi exonerat de răspundere atunci când acționează cu bună-credință într-o situație de urgență, cu respectarea competenței profesionale acordate”, a completat specialistul pentru Digi24.ro.

În ce loc poate pacientul să depună o cerere pentru un caz de malpraxis?

„Pacientul care suspectează o eroare profesională se poate adresa Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică (DSP) competente sau poate sesiza direct instanța de judecată.Acțiunea civilă în despăgubiri se introduce la instanța competentă potrivit legii, în funcție de circumstanțele cazului și de normele de competență aplicabile.

Comisiei de malpraxis nu reprezintă o etapă obligatorie înainte de a introduce o acțiune în instanță. Dacă pacientul alege procedura administrativă, decizia comisiei poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 15 zile de la comunicare, conform prevederilor legale aplicabile.

Documentele care pot susține o sesizare de malpraxis

foaia de observație și biletul de externare sunt documentele principale utilizate în evaluarea cazului, alături de rezultatele investigațiilor, prescripțiile și alte înscrisuri ce pot ajuta la clarificarea circumstanțelor susținute. Acestea facilitează examinarea îngrijirilor oferite și detectarea posibilelor greșeli profesionale.

Pentru sesizarea Comisiei de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică (DSP), dosarul trebuie să cuprindă copii ale documentelor medicale care susțin afirmațiile pacientului, precum și ale actelor care atestă calitatea persoanei care depune reclamația. În funcție de circumstanțe, pot fi prezentate și alte dovezi privind prejudiciul suferit și legătura acestuia cu actul medical reclamat.”, a mai explicat avocatul

Care compensații poate cere pacientul după apariția unui incident de malpraxis?

În situația în care un pacient este afectat de un malpraxis, el poate solicita despăgubiri materiale și morale, cu condiția ca toate criteriile legale pentru stabilirea răspunderii civile să fie îndeplinite.

Daunele materiale pot acoperi cheltuielile aferente tratamentelor, intervențiilor adiționale și procesului de recuperare, precum și alte costuri generate de eroarea profesională. De asemenea, se pot solicita compensații pentru veniturile pierdute din cauza incapacității de muncă, în măsura în care aceste pierderi pot fi demonstrat.

Daunele morale vizează restituirea suferințelor fizice și psihice, a deteriorării calității vieții și a pierderii autonomiei personale. Ele pot fi revendicate, de exemplu, în cazul sechelelor care restricționează activitățile zilnice sau abilitatea pacientului de a-și îngriji copiii.

Valoarea despăgubirilor se stabilește în raport cu întinderea prejudiciului, consecințele asupra vieții persoanei afectate și probele administrate. Dacă părțile nu ajung la un acord amiabil, instanța poate stabili sumele datorate, în condițiile legii.”, a conchis avocatul Dr. Radu Pavel

COMENTARII / 0