În lunile de vară, problema devine și mai importantă pentru conducătorii auto care pornesc la drum și, după câteva ore, realizează că au lăsat o sticlă de apă în vehicul. Chiar dacă apa ar părea obișnuită, aceasta nu garantează că este potrivită pentru beație, subliniază Il Post.
Cât de ridicată poate ajunge temperatura apei din interiorul unui vehicul?
Într-o mașină închisă și expusă la soare, temperatura din habitaclu poate crește foarte rapid și poate ajunge mult peste temperatura exterioară. Căldura accelerează procesele prin care anumite substanțe din materialul sticlei pot migra în apă. Aceste procese nu sunt reversibile: dacă sticla este ulterior pusă la frigider, substanțele care au migrat deja nu dispar.
Citește șiLongevitatea ni se „citeşte” şi în dantură. Cum influenţează boala parodontală sănătatea întregului organism pe termen lung
Mai mult, contactul direct cu lumina solare poate intensifica problema prin influența radiațiilor asupra materialului plastic. De aceea, o sticlă depozitată în portbagaj se află într-o poziție superioară comparativ cu una plasată pe bord sau într-un spațiu expus direct la razele solare
Ce poate fi transferat din plastic în apă
Majoritatea recipientelor de apă sunt produse din PET (polietilen tereftalat). Acest material este compus din lanțuri polimerice lungi, iar la temperaturi înalte, unele componente pot dobândi mobilitate crescută. Cantitatea de PET care migrează efectiv în apă este, în mod normal, neglijabilă.
Cele mai multe sticle de apă se produc din PET (polietilen tereftalat). Fotografie ilustrativă. Fotografia provine de la Pixabay.
Printre substanțele menționate se numără antimoniul, utilizat ca catalizator în fabricarea PET. În contrast cu elementele ce constituie nucleul plasticului, acesta nu se integrează în aceleași lanțuri polimerice. Când nivelurile ating valori extrem de ridicate, mult peste cele observate în mod obișnuit în apa stocată corespunzător, unele forme ale antimoniului pot provoca efecte asupra organismului.
O cercetare menționată de o sursă a estimat timpul necesar pentru ca nivelul de antimoniu să depășească limita considerată sigură în Statele Unite. Rezultatele au fost de 176 de zile la 60°C, 12 zile la 70°C și două zile la 80°C.
Căldura nu este singurul factor.
Căldura nu reprezintă singurul element implicat. Expunerea la radiații solare poate declanșa reacții de foto-oxidare în materialul PET, ceea ce poate facilita atât migrarea substanțelor deja prezente în plastic, cât și formarea unor noi compoziții în urma deteriorării. Printre reziduurile obținute prin această degradare se regăsesc microplastice și nanoplastice.
Organizația Mondială a Sănătății (WHO) a subliniat că probele existente nu sunt încă suficient de robuste pentru a stabili cu certitudine pericolul pentru sănătate asociat acestor particule, în special cele de dimensiuni foarte mici. Un studiu din 2014, citat în analiza italiană, a constatat că expunerea la soare stimulează migrarea unor substanțe precum antimoniul și acetaldehida. În cazul apei carbogazoase, această migrare a fost observată cu intensitate mai mare.
Apa nu devine inevitabil otrăvitoare în doar câteva ore.
Această observație constituie un punct esențial al temei. Simplul fapt că o sticlă de apă a rămas în mașină în timpul unei zile extrem de călduroase nu garantează că lichidul a devenit periculos. Nivelurile de substanțe ce pot migra din PET variază în funcție de temperatură, durata expunerii, tipul de material, condițiile de depozitare și expunerea la lumină.
În plus, cercetările menționate prezintă concluzii variate
COMENTARII / 0